Suntem o continuă căutare a luminii.
citat din Giorgos Seferis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Dacă suferința este omenescă, nu suntem oameni doar pentru a suferi.
citat clasic din Giorgos Seferis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.Oriunde mă duc, port Grecia în mine ca pe o rană.
citat clasic din Giorgos Seferis (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea-ncetișor
Părăsește vântul
Și face talazuri.
haiku de Giorgos Seferis din Șaisprezece hai-ku
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă întreba cine m-a influențat. Un leu este format din toți mieii digerați de el, iar eu am citit toată viața mea.
citat clasic din Giorgos Seferis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu puțin despre case, câte ceva despre fericirile și durerile lor...
citat din Giorgos Seferis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iasomia
Indiferent dacă-i amurg
sau prima lumină-a zorilor,
iasomia rămâne
întotdeauna albă.
poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simplitate
Nu doresc decât să vorbesc simplu, să mi se-acorde această favoare.
Am încărcat până și cântecul cu atâta muzică încât, încet-încet, se scufundă.
poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru poezie, țările nu sunt nici mari și nici mici. Locul său este în inima tuturor oamenilor.
citat din Giorgos Seferis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai e puțin
Mai e puțin
Și vom vedea migdalii în floare,
Marmura sclipind în soare,
Valurile cârlionțate, marea de un bleu nespus.
Mai e puțin,
Trebuie doar să ne-înălțăm un pic mai sus.
poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezicere
Pe țărm secret și alb
ca porumba cea penată,
la prânz ne-am însetat:
apa era sărată.
În acel pal nisip
numele ei l-am scris;
trecu a mării briză
și scrisul l-a dezis.
Cu cât elan, ce zbateri,
cât patos, ce fervoare,
viața ne-am dus: eroare!
Deci viața ne-am schimbat.
poezie clasică de Giorgos Seferis din Cele mai frumoase poeme de dragoste, traducere de Grete Tartler
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regret
Regret că am lăsat să-mi treacă printre degete
un fluviu larg
și n-am băut nicio picătură.
Acuma în piatră mă scufund.
Un pin mic ivit din pământul roșu
mi-i singura tovărășie.
Tot ce-am iubit a pierit cu casele
care erau noi astă-vară
și s-au prăbușit sub vântul toamnei.
poezie clasică de Giorgos Seferis din Cele mai frumoase poezii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În peșterile mării
În peșterile mării
este o sete este o dragoste
este un extaz
toate dure ca niște scoici
le poți ține în palma ta.
În peșterile mării
zile întregi ți-am scrutat privirea
și nu te-am cunoscut. Nici tu pe mine.
poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Negare (Arnisi)
Pe țărmul nevăzut al mării,
albi ca porumbeii,
am suferit la amiază de sete,
dar apa era sărată.
Pe nisipul auriu
i-am scris numele,
dar a venit briza mării
și literele au dispărut.
Cu ce spirit, cu ce inimă,
cu ce patimă sau dorință
ne-am trăit viața? O rătăcire!
Căci noi ne-am ales viața.
poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori ale pietrei
Flori ale pietrei cu fața spre mare,
cu vine care-mi amintesc de alte iubiri,
strălucind în ploaia subțire și lină,
flori ale pietrei, siluete
ale căror vinișoare, când nimeni nu-mi vorbește,-mi vorbesc,
care mă lasă să le ating după-atâta tăcere...
printre pini, oleandri și platani.
poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un bătrân pe malul fluviului
Nu vreau altceva decât să pot vorbi simplu,
să mi se acorde această grație.
Cântecul ni l-am încărcat de atâtea muzici
că încetul cu încetul se scufundă
și arta ne-am împodobit-o într-atât
că fața îi e roasă de zorzoane,
și trebuie să spunem puținele noastre cuvinte
pentru că mâine sufletul își înalță pânzele.
Dacă suferința este omenească, nu suntem oameni
doar pentru a suferi,
de aceea-n aceste zile cuget astfel
la marele fluviu,
acest sens care înaintează printre plante și
ierburi,
animale păscând și adăpându-se
oameni care seamănă și seceră,
și printre marile morminte și micile lăcașuri
ale morților.
poezie clasică de Giorgos Seferis din Cele mai frumoase poezii (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumi pierdute
Cum ai putea tu strânge laolaltă
miile de fragmente-ale
fiecărei persoane?
Ce s-a-întâmplat cu cârma?
Barca descrie cercuri
și nu se vede nici un pescăruș.
Lumea se scufundă:
Așteaptă și te va lăsa
singur sub soare.
Tu scrii:
cerneala se împuținează,
marea se umflă.
Trupul care spera să înflorească precum o ramură,
să poarte fructe, să devină un flaut în ger...
imaginația l-a aruncat în zumzăitul unui stup de albine,
astfel încât timpul muzical să poate veni și să-l tortureze.
poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și porcul se află într-o continuă căutare.
aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (mai 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Frunză de plop
Tremura toată iar vântul a săltat-o-n zbor
tremura toată cum s-ar fi putut opune vântului
în depărtare
marea
în depărtare
o insulă-n soare
și mâni strânse pe vâsle
ultima lopătare-încetând la vederea portului
ochi obosiți închizându-se
ca anemonele de mare
Tremura toată-atât de mult
am căutat-o atât de mult
în umbra eucalipților
din Primăvară până-n Toamnă
Doamne am căutat-o
singur în pădurea aceea compactă
poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parteneri în Hades
"Nebuni, care au mâncat vitele lui Helios;
iar zeul le-a refuzat ziua reîntoarcerii"
-Odiseea-
De vreme ce mai aveam câțiva pesmeți,
a fost o prostie din partea noastră
să debarcam pe insulă și să mâncăm
lenoasele vite-ale lui Helios;
și asta pentru că fiecare din ele era un castel
pentru care trebuia să porți războaie
patruzeci de ani, până când deveneai
un erou și un star!
Întorși hămesiți pe uscat,
ne-am îndopat până-am căzut,
îndestulați, în aceste regiuni joase și triviale,
greoi la minte și sastisiți.
poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred că Academia Suedeză, alegând un poet grec pentru Premiul Nobel, a vrut să-și manifeste solidaritatea cu Grecia spirituală vie. Înțeleg, prin aceasta, Grecia pentru care atâtea generații au luptat ca să păstreze tot ce, plecând de la lunga ei tradiție, s-a putut păstra în viață. Mai cred că Academia Suedeză a vrut să arate că omenirea de astăzi are, de asemenea, nevoie de poezia, de poporul și de spiritul grec. Asta, ca grec. Ca individ poți face față anunțului, cu sânge rece, dar când îl concepi ca grec este minunat.
Giorgos Seferis în Cele mai frumoase poezii (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!