De necrezut

Îmi pun în ordine
Viaţa de hârtie,
Înţeleg ce înseamnă
Socoteli şi chitanţe.

Cândva ştiam doar
Să-mi fac abonamente la gazete,
Acum plătesc facturi,
La bancă sau la poştă,
Se întâmplă de asemenea să scriu
Versuri.

De necrezut.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greşeli de exprimare

Îmi plac greşelile de exprimare
Din cuvintele fiicei mele,
Atunci când spune:
Vânzătoreasă,
Şi nu vânzătoare,
Circhist,
Şi nu circar.
Îmi place când nu pronunţă litere.
Şi-mi fac probleme:
Corectându-i greşelile
Îi răpesc copilăria.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Îmi zice mitocană.
Susţine că în mine nu mai e nimic,
Adăugând, totuşi, că sunt frumoasă.
Nu-i plac versurile mele,
Dar se dezgheaţă atunci când casc,
Sau mă rujez.
El mă iubeşte.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântare şi chin

Binecuvântare şi chin

Autor: Mihaela CD

Să fie oare doar o întâmplare? Este şi
binecuvântare, e şi chin
De când eu l-am pierdut pe tata, întruna
versurile-mi vin.
Şi nu mă lasă noaptea toată, se-nvârt în cap, să
dorm nu pot
Când vreau să spun o rugăciune, mă rog în
versuri strop cu strop.
De-atâta durere amară?... m-am întrebat în al
meu chin
Să fie oare numai suferinţa ce-mi luminează
acest destin?
Deodată am devenit poetă şi versurile-mi curg
puhoi
Nu ştiu de este binecuvântare, să fie un blestem
apoi?
De ce mi se întâmplă mie?... De ce a început
acum?
De ce n-am scris eu oare versuri în astă lume
pân' acum?
Şi mă întreb încă o dată de nu se vor opri pe
drum?
Veni-vor luni şi ani de-acuma aşa durerea să îmi
spun?
Şi n-am hodină noaptea toată, îmi pun o mie
de-ntrebări
De undeva, din depărtare, cuvinte zboară-n alte
zări.
M-aşez şi scriu, le pun pe foaie, aşa cum vin, nu
le aleg
Şi când termin mă simt de parcă eu am îndeplinit
un crez.
Aşa îmi plâng acum durerea şi versurile îmi
curg lin
Să fie oare o-ntâmplare? Este şi binecuvântare,
e şi chin!

poezie de Mihaela Cd
Adăugat de Mihaela Cd
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngrozitor

Uneori mă gândesc
la sfârşitul lumii.
Viruşi, comete, cataclisme.
Atunci mă tem
Ce se va întâmpla cu copiii mei?

Îmi învăţ fiul să fie curajos,
Să iubească viaţa şi oamenii,
Şi poate – cum să supravieţuiască.

Dar să nu fixezi, Doamne,
În fiica artistă
Amurgul omenirii.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place viaţa atunci când se întâmplă lucruri. Nu îmi pasă dacă sunt lucruri bune sau lucruri rele. Asta înseamnă că trăieşti. Lucrurile se întâmplă.

citat din Joan Rivers
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăr şi minciună

Adevărului îi aştern o minciună.
Că aceasta se rosteşte
Atât de frumos şi de cald.

Minciuna- înseamnă flori vii.
Se ofileşte repede.
Adevărul – tulpină uscată
După minciună.

Adevărul este necesar celor săraci
Cu trupul sau cu duhul.
Iar eu am oscioare frumoase.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neîntâlnire

Nu ne-am întâlnit cu tine
La inaugurarea monumentului lui Brodski,
Unde se împărţeau cireşe în cornete din ziare...

Erau acolo versuri şi şampanie pe jumătate caldă,
Multe rochii, costume şi pălării.
Cum puteam să te zăresc printre ele?

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia turcească

1

Priveam acea ploaie turcească
Stând într-o cafenea
Cu oameni necunoscuţi,
Dar foarte simpatici.
Uitându-mă la vechiul obelisc
Şi la trecătorii fără umbrelă care alergau,
Mângâi continuu un pisicuţ care miaună,
Care îşi aşteaptă porţia de fericire carnală.
Ce-ar fi dacă aş întârzia la avion
Şi m-aş întoarce la această cafenea
Pentru a privi din nou
La ploaia turcească
În aşteptarea următoarei curse.

2

Sunt puţini câini pe-aici,
Iar pisicile – îndrăzneţe
Se freacă de tine.
Nimeni nu se întreabă aici
Cum să trăieşti.
Timpul se topeşte ca o baclava în gură
Parcă în ciudă,
Sau poate spre bine
Nu se poate suna
În Rusia
Mă simt piatră
La poalele muntelui.
Soarta mea
Şi obligaţiile faţă de cei apropiaţi
Sunt puţin importante.

Fără speranţă şi uşoară
E viaţa la Istanbul.

3

Scriu pe şerveţele
Stând în cafeneaua de lângă bastionul Sultanului Ahmed.
Altă hârtie nu există.
Cine-a mai văzut,
Ca cineva să vrea
Să mâzgălească cu litere cilirice
Hârtie turcească.
Mă întreb –
Pentru ce toate acestea?
Pentru noua mea fericire
Trecătoare?

4

Cunosc cele nouă trepte ale Istanbulului.
Ultima duce la banca mea preferată,
Poate cea mai discretă,
Cea mai scumpă.
Mă aşez pe ea seara
Şi privesc Bosforul...
Ce vreau să văd acolo?
Mă uit la luna plină,
La trecătorii întâmplători
Şi încep să înţeleg
Esenţa celor nouă trepte ale Istanbulului
care m-au condus, nu la bancă,
Dar pur şi simplu mi-a căzut în mâini o nouă carte
Despre viaţa pe pământ străin.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosmopolitism

- Motive cosmopolite -
A citit fiica mea
Pe facebook-ul meu
Şi a căzut pe gânduri.

-Asta înseamnă politică în cosmos?

Am râs:
Mai degrabă cosmos în politică.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi moi pana

Îmi moi pana-n călimară
Şi pe-un petic de hârtie,
Iarăşi într-o rimă rară,
Îţi mai scriu o poezie.

Picurând printre versuri
Lacrimi, câte două-trei,
Ca din mii de înţelesuri,
Tu să înţelegi ce vrei.

Universul pe hârtie
Îl transpun, ţi-l dăruiesc,
Într-o dulce poezie,
Să-nţelegi cât te iubesc.

Îmi moi pana-n călimară
Şi pe-un petic de hârtie,
Iarăşi într-o rimă rară,
Îţi mai scriu o poezie.

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ally McBeal: Viaţa mea e de necrezut. Acum îmi merge bine, adică... atât de bine cât e posibil să-mi meargă, apoi gongul mă dă cu totul peste cap.

replică din filmul serial Ally McBeal
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutele vieţi

trăiam cândva aşa frumos,
îmi purtam sufletul pe dos,
bine-ndesat între bretele,
cu căptuşeala la vedere.

trăiam cândva aşa curat,
îmi ţineam visele sub pat,
într-o valiză prăfuită
şi viaţa îmi era tihnită.

trăiam cândva după bonton,
pe un altaz de roz bombon,
cu gândurile-ncopciate,
n-aveam iluzii, nici păcate.

trăiam cândva într-un sicriu;
apoi am început să scriu
şi viaţa se aşterne-n mine
ca muşchiul verde pe ruine.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urlat din copac

Tare îţi doreşti
Să te urci în copac
Şi să urli la lună.
Sau invers:
Să te urci pe lună
Şi să urli la copac.
Să urli cu atâta dor,
Încât mamele
Care îşi adorm copiii
Să şoptească:
Fereşte-i, Doamne,
De o asemenea iubire.
Iar bătrânii care se roagă
Să scuture din cap.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa de vis

Am tot mai des insomnii
nu pun pleoapă pe pleoapă
mă asaltează fantezii,
când dau vinul peste cap
chiar îndoit cu apă

Pe bulevard, fete-tsunami,
metafore pe tocuri-cui,
la cote mari mi-i ameţeala
şi nu pot spune nimănui
o, de mi-ar trece sminteala

şi mi s-ar potoli resortul
de a nu fabula prea departe,
îmi vine să-mi rup paşaportul,
asemenea plăceri înseamnă
şi bani... Nu doar trăiri curate

Ăsta-i, în fond, riscul
nesăbuinţei, iată vracu'
de facturi la termen neaachitate,
ultimativ mă ceartă Fiscul,
iar cu nevasta o să dau de dracu'!
....................................................

Şi ce dacă-i sfârşit de toamnă
şi-al vieţii dâmb abia îl urc,
o pensie de veteran "la locul lui"
Toca-voi... E ordin ca să mă încurc
cu o metaforă pe tocuri-cui!...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ilie Zdroba
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu a apucat

"Ceva lipseşte în versurile tale" –
Mi-a spus Vladimir Kornilov,
"Citeşte mai mult din Hlebnikov" – a mai zis.
Şi eu toată vara am citit Hlebnikov.
Între timp, Kornilov a murit.
... n-am apucat să-i arăt noile versuri.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet gol

Ai apărut de nicăieri
Şi mi-ai luat versurile-n mână,
Le-ai frământat cu primăveri,
Cu tot ce-aveai la îndemână.

Te-ai bucurat că scriu cuvinte
Ce-ţi mai aduc o alinare,
Promit, de-acuma inainte,
Scriu pentru sufletele goale.

Goale de doruri ce nu vin
Sau de gene înlăcrimate,
Care trăiesc doar în suspin
Si din durere-şi fac calmante.

Căci au o boală făr' de leac,
Sunt ocolite de iubire,
Eu ce să fac, cât pot să tac
Cand poezia li se cuvine.

În versuri albe, versuri triste,
În orice fel, numai să fie,
Eu fac femeia să existe,
Orice femeie este-o poezie.

poezie de Mihail Coandă (18 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoze

Au pus în ferestre
plasă roşie împotriva ţânţarilor.
De-acum totdeauna va fi apus.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi acum ce să fac

şi acum... ce să fac,
să îţi mai scriu, să nu-ţi mai scriu,
mă tot gândesc, mă-ntreb şi tac,
şi-n mine totu-i arămiu

te înţeleg şi ai dreptate,
căci cine sunt şi de ce vreau,
să îţi vorbesc gânduri furate,
din noaptea mea în care stau

şi cum de îmi permit să-ţi cer,
să te mai chem din nou aproape,
să-ncerc o floare să-ţi ofer,
cu albul ei pătat sub pleoape

te înţeleg, chiar de sunt trist,
zâmbesc în colţul meu de gură
şi resemnat n-am să insist,
să-ţi fur privirea ce mă fură

mă mulţumesc să te privesc,
din când în când în câte-o poză,
visez şi-n vis îţi mai şoptesc,
că pentru mine îmi eşti roză

mă iartă dacă am greşit,
mă iartă şi mă înţelege,
mă plec în faţa ta spăşit,
e dreptul tău de a alege

acum, în prag de sărbători,
acum când noul an soseşte,
închide ochii, să-ţi dau flori,
deschide-i mari, şi-apoi zâmbeşte

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De ce îţi scriu acum?
Pentru că întunericul a devenit tăios
Şi fiecare clipă-i împărţită,
Între pragul de sus şi pragul de jos
Între viaţa prezentă şi cea irosită.
De ce îţi scriu acum?
Pentru că dorul de tine e o lege nescrisă
Şi oricât aş vrea să nu-mi pese, îmi pasă,
E ceva între vis şi-o clepsidră aprinsă
Un surâs al durerii, sau poate-o grimasă.
De ce îţi scriu acum?
Pentru că am inima prinsă,
Între cer şi pământ şi totuşi, îmi pasă!

poezie de Adrian Abrudan
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o călimară

Îmi înfloresc bujori în păr
.....
Am plecat demult,
Din pragul amintirilor bătrâne.
Mi-e viaţa asta doar tumult
Şi-un drum ce-şi înfăşoară-n el
Flori şi două-trei ruine...

Îmi cântă fluturii în vânt
......
Am văzut argint în primăvară
Într-un tărâm pustiu...
Ah! Amintirea asta amară..
Îmi pune sufletul să scriu
Versuri dintr-o singură călimară.

Eu sunt...
Dar, tu ai fost?
Trecut plin lumini
Atunci când din tâmple
Îmi înfloreau crini?
Sau
Poate, fără vreo greşeală,
Am scris amândoi versuri
......
Dintr-o singură călimară...

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!