Femeia necinstită se face ruşinoasă, apa-i răcoritoare când e sărată, înşelătorul se poartă cu băgare de seamă, pungaşul spune vorbe prietenoase.

în Panchatantra
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă priveşti cu băgare de seamă, această lume e o apă sărată: cu cât bei mai mult, cu atât eşti mai însetat.

citat din Abushokur Balkhi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfatul celui bătrân să se asculte când soseşte vremea nenorocirii; altfel totdeauna cu băgare de seamă; nu însă când e vorba de mâncare sau de dragoste.

în Hitopadeca
Adăugat de Valentish
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine face aprecieri asupra unui om mare trebuie să fie cu mare băgare de seamă, întrucât prin acest act el îşi dă sieşi un certificat.

citat clasic din Lucian Blaga
Adăugat de your problem
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a cunoaşte un om trebuie să te apropii de el treptat şi cu băgare de seamă.

Dostoievski în Crimă şi pedeapsă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii cu băgare de seamă, nu-ţi risipi simţirile, măsoară şi compară; asta e toată filozofia.

aforism clasic de Georg Christoph Lichtenberg din Aforisme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce meritaţi

Păduchi tembeli ce-mi umblaţi
Prin bucla sfintei mele patrii mamă
Luaţi-aminte cu băgare de seamă!
Când părul verde vorace il tăiaţi

Că vă aştept pe lumea cealaltă
Să râd când primiţi răsplată!
Pentru lacrimile ce-s ca ploile
In sufletele şi în privirile

Ăstor Români mereu necăjiţi..
Căci Tepeş vă aşteaptă la poartă!
Cu nume-n versuri, satirizaţi
De Luceafăr cu a sa lumină.

La tribuna ţepelor să atârnaţi
De corbi întunericului sfâşiaţi
Cu sare stoarsă din lacrimi presuraţi!
Să primiţi ce aici,.. eu cred că meritaţi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce vorbe?

Veneau cele două vorbe ascuţite de gură
planau şi se rupeau de-a limbii geamandură
ce vorbe dulci se-mpreunau sudate
ce mai dansau de guler spânzurate
Ce vorbe? Trăncănea prin sobă
a frigului înflăcărată robă!
Ce vorbe? Nesărate nuci scăldate
în sare se spărgeau în miez mirate
Ce vorbe? Sfârâia pe plită
o oală nespălată şi golită!
Ce vorbe? Întrebam la poartă
vecina ce de mult s-a dus... şi-i moartă!
Ce vorbe? Întreba în zare
poetul pe un înger... la plecare!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu a fost cercetată cu suficientă băgare de seamă, de vreme ce nu s-a zărit şi mâna care, plină de menajamente, ucide.

aforism celebru de Friedrich Nietzsche din Dincolo de bine şi de rău, Aforisme şi interludii
Adăugat de $ & £
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre peştii din apă

Apa-i elementul natural al oricărui peşte,
Luaţi-i apa şi va muri, pe uscat nu îi prieşte;
Şi, au spus unii, care legile sfinte-au încălcat,
Că cel mai mare bine-i atunci când n-ai niciun păcat.

Apa-i elementul natural al oricărui peşte,
Lăsaţi-l acolo, e locul care i se potriveşte.
Aşa-i şi omul care, pe al vieţii întortocheat traseu,
Spune, luaţi-mi tot, dar lăsaţi-mi Dumnezeul meu.

Apa-i elementul natural al oricărui peşte,
Acolo el face sport oricând sufleţelul lui râvneşte;
Aşa-s şi rugăciunile pentru oamenii cu har ceresc,
Sunt în elementul lor când întru Dumnezeu convieţuiesc.

* John Bunyan, 1628 - 1688, scriitor şi predicator baptist englez; a fost condamnat la 13 ani de închisoare pentru convingerile lui religioase, perioadă în care a scris celebra alegorie creştină "Călătoria pelerinului" (The Pilgrim's Progress), pelerinul fiind creştinul/ creştina pe drumul anevoios către Cetatea Cerească.

poezie de John Bunyan, 1628 - 1688, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii cu băgare de seamă, fiindcă tâlcul împărăţiei pămânetene este viaţa; aşa cum o petreci, aşa trece.

citat din Omar Khayyam
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În copilărie am trăit într-o lume a şoaptelor. Ele se rosteau cu băgare de seamă. Abia mai târziu am aflat că şoapta are şi alte înţelesuri, cum ar fi tandreţea sau rugăciunea.

Varujan Vosganian în Cartea şoaptelor (2009)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul ploii

Binevenită este ploaia,
Cu mângâierea ei răcoritoare,
Îşi ascunde puii ghionoaia,
Până va fi iarăşi soare.

În crâng s-opreşte simfonia
Păsărilor cântătoare...
Binevenită este ploaia,
Cu mângâierea ei răcoritoare.

Este o vreme trecătoare,
Ce face atât de veselă câmpia,
După arşiţa ucigătoare,
S-a umplut de nori tăria...
Binevenita este ploaia.

rondel de Ioan Friciu (10 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

aretha/ regină pe tonomat de cristal a imnului & a lui difuzat în rana de transfuzie beată ar fi cu băgare de seamă la suavă undă sonoră mutilat & strigă salut o rolei marelui el dorado aparte & la ponositu tău zeu personal dar ea nu poate ea a cui căpetenie când tu urmezi, ea nu poate n-are spate nu poate... sub ventilatoare feroviare negre-nflorite

începutul de la Tarantula, Arme, cartea orală a şoimului & vulviţa nepedepsită de Bob Dylan (1971), traducere de Sorin Gherguţ
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

David Dobel: Să-ţi spun ceva, Falk: trăim vremuri de restrişte. Trebuie să fii cu băgare de seamă. Nu cred că ţi-ai dori să-ţi vezi viaţa într-o retrospectivă alb-negru la ştiri, pe acorduri de violoncel în surdină.

replici din filmul artistic Sfaturi în dragoste, scenariu de Woody Allen (19 septembrie 2003)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind bolta cerească vreo câteva ore cu băgare de seamă, observăm că toate stelele au aceeaşi mişcare de la răsărit la apus, numai Steaua polară stă nemişcată tot pe locul ei. În jurul ei se învârteşte parcă întreaga boltă cerească.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu spune unde sfârşeşte ziua.
Unde începe noaptea.
Nu rosti vorbe goale.
Cuvinte frivole.
Nu spune unde începe Pământul,
Unde se săvârşeşte cerul
Nu spune până unde eşti tu.
Nu spune de unde e Dumnezeu.
Nu rosti vorbe goale.
Eliberează-te de vanitatea tristă de-a vorbi.
Meditează, netulburat de sunete,
Până ajungi la gloria de a rămâne tăcut,
Fără să mai gândeşti.

poezie clasică de Cecilia Meireles, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu spune puţin în vorbe multe, ci mult în vorbe puţine.

citat clasic din Pitagora
Adăugat de andra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia subţiată de ploaie

Degeaba vreţi să mă convingeţi de contrariu,
fără ospeţele care întorc lumea pe dos
când timpul face cute şi se scutură de ele,
dimineţile vor sta cu soarele pe masă
şi primăvara nu mai pune nume verdelui,
lasă un foşnet pe buzele vântului
de boarea iubirii ispiteşte tot mai frumos
femeia subţiată de ploaie
şi o împlineşte la fiecare atingere.

Amiaza vicleană şi fierbinte
îşi face plinul cu odihnă şi vorbe de duh,
iar umbra se îmbracă cu fibra frunzei
şi seara soseşte c-un crepuscul vâscos
ce curge cu miere în culori de sânge.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia îmblânzită de ploaie

Degeaba vreţi să mă convingeţi de contrariu,
fără ospeţele care întorc lumea pe dos
când timpul face cute şi se scutură de ele,
dimineţile vor sta cu soarele pe masă
şi primăvara nu mai pune nume verdelui,
lasă un foşnet pe buzele vântului
de boarea iubirii ispiteşte tot mai frumos
femeia îmblânzită de ploaie
şi o împlineşte la fiecare atingere.

Amiaza vicleană şi fierbinte
îşi face plinul cu odihnă şi vorbe de duh,
iar umbra se îmbracă cu fibra frunzei
şi seara soseşte c-un crepuscul vâscos
ce curge cu miere în culori de sânge.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe bune, vorbe rele

Există în lume,
vorbe bune,
vorbe rele.
Recunosc:
vorbe bune,
dar şi rele,
aparţin şi gurii mele.
Vorbele bune,
au menirea să ne-adune.
Vorbele rele,
au menirea să ne-înşele.

Că sunt rele,
că sunt bune,
eu aicea le voi spune:

Când omul a apărut
Ca fiinţă pe pământ,
Nu ştia ca să vorbească
Limba noastră, omenească.
Nu articula niciun cuvânt.
Doar sunete scotea în vânt.
Pe când acum, doamne fereşte!
Multe mai sporovăieşte.
Câte-n lună şi în stele,
Vorbe bune, vorbe rele.
Unii spun vorbe-înţelepte,
Oamenii să se îndrepte.
Alţii rostesc vorbe rele
Ca să facă rău cu ele.
Unele te perie,
altele te sperie.
Unele te laudă,
altele te fraudă.
Rar întâlneşti câte una
Să ocolească minciuna.
Multe ascund adevărul
Că ţi se zbârleşte părul.
Sufletul ţi se-înspăimântă
Când auzi ce se cuvântă.
Dar staţi. Să nu ne speriem,
Că în limba noastră-avem
Şi destule vorbe bune,
Pe care omul le spune.
E drept că întâlnim mai rar,
Printre noi un cărturar,
Să ne-înveţe să vorbim
În limba-în care grăim.
Să ne-înveţe s-o păstrăm
Şi corect s-o cuvântăm.
Că, limba nostră e ca mierea.
Ea ne este toată-averea.
Dacă grăim doar vorbe bune,
Binele o să ne-adune.
De vorbe rele să fugim,
Nicicând să nu le rostim!

poezie de Dumitru Delcă (1 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!