Floricica galbenă

Sunt o floricică galbenă, discretă,
Nu neapărat un trandafir,
Mai degrabă o păpădie,
Care după apus
Îşi ascunde gălbeneala
În presupusa sa inimă.
Întunericul nu o hărţuieşte
Să se dezgolească.
Dezbrăcarea
Trebuie să se facă
În plină lumină.
Ca să fie mai vizibile
Detaliile cutiei toracice
La ieşire...
Şi să te saturi cu ceea ce este
Cu frânturi de vise şi cuvinte,
Cu semnele de exclamare ale privirilor,
Cu involuntare dezgheţuri.
O floricică galbenă şi modestă
Nu are nimic de pierdut -
În afară de viaţa ei
scurtă şi galbenă.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rasa galbenă

Rasa galbenă, zic unii,
Nu-s chinezii comunişti
Ci am fi chiar noi, românii
Terminaţi, flămânzi şi trişti.

epigramă de Ioan Nelu Vişan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza

Ai... frunză galbenă,
Ceas desfrunzit
De ce vrei tu să cred
Că toamna a şi venit.
Ieri iubita mi-a spus târziu-
Vezi tu codrul cel veşnic viu
Vara noastră se va sfârşi
Când galben de tot va fi.
Codrul verde şi-adânc era
Şi-avea umbra de catifea
Şi-n tot codrul, sub cerul clar
O galbenă frunză doar.
Pentru galbenul ei noroc
Nu văzu pe pământ alt loc
Decât inima mea râzând
Şi-n ea mă lovi căzând.
Ai... frunză galbenă,
Ceas desfrunzit
De ce vrei tu să cred
Că toamna a şi venit...
Ai... frunza galbenă
Ai... glasul tău
Ai... frunză galbenă
Ca visul rău...

poezie de Dan Verona
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada frunzei

frunză galbenă bătută de vânt şi de ploi
ţi-a mai rămas puterea să priveşti înapoi
amintirile verii dintr-o splendoare verde
când iubiri solare puteau să te dezmierde

frunză galbenă atinsă de ceaţă şi brumă
toamna năruieşte dragostea din urmă
dansul pe zefire tandre diafane
când se-ntruchipau lumini în icoane

frunză galbenă când va fi să cazi
te vor străbate nori negri nomazi
o să mă doară sufletul că pierd
freamătul verii căzut în dezacord

în nervura ta mai zvâcneşte un dor
să fie blândă moartea să te ia în zbor

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există pictori care fac o pată galbenă din soare, dar mai există şi cei care cu îndemânare şi gândire fac un soare dintr-o pată galbenă.

antimetabolă celebră de Pablo Picasso
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii pictori transformă soarele într-o pată galbenă, alţii transformă o pată galbenă în soare.

citat clasic din Pablo Picasso
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua a cincea

Afară e vreme rece şi ploioasă.
Îngerii tuşesc,
limba lor e galbenă, de febră.

Şi limba mea e galbenă.
Dar nu de febră –
gura mea radiază lumină.
Din gură, ies cuvinte calde.
Pe cerul gurii mele,
se topeşte, lipită,
o vitamina "C".
Vitamina radiază, pe cerul gurii mele,
ca un soare.

Ar fi de ajuns doar să zambesc,
şi aş face ziua mai luminoasă.
Iar pe cei din jur
aş putea să-i încălzesc
cu o singură vorbă.

Ce simplu ar fi
să fie lumea mai bună
doar cu o vitamină! I
ar dacă mi-aş reţine respiraţia
măcar un moment, în tăcere,
gura mea s-ar umple de bucurie.

Porumbei şi vrăbiuţe
ar veni să ciugulească
din plombele mele
ca din firimituri
de pâine.

poezie de Doina Postolachi din volumul de versuri Lumina de peste nopţile mele (2012)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albina totuna
cu floarea galbenă
de păpădie.

haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Galbenă pansea

din stele care au căzut
eu cu cerneală am făcut
covor de flori albastru pur
tivit cu verde imprejur.

si dacă in cerneala mea
a picurat si lacrima
eu din covor aleg un vers
ca pe o floare-l dăruiesc

cerneala mi s-a terminat
povestea eu am incheiat.
din cer va mai cădea o stea
si steaua-i galbenă pansea!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pungi cu grauri

Iarna gaurii stau ascunşi în ţevile cu sârme
pentru întins rufe la uscat.
Se pune o pungă la un capăt
şi cu băţul inimii la celălalt capăt
amesteci în gol.
Dacă prinzi un graur
toată zăpada e galbenă
E galbenă
de aur uscat!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză galbenă

Frunză galbenă pe ape,
Palidă prezenţa ta,
Vântul tremură, îndată
Către tine se lansa,

Noaptea prinsă în puzderii,
Bat alarme undeva,
În vâzdoage de cutremur
Clorofila-i săruta.

Printre spaţii de lumină,
Frunza toamnei, frunzulea,
Raza cerului senină
Altă soartă-i prevedea!

Frunză-mbrăţişată-n rouă,
Strop de viaţă semănat,
Pe cea rază amândouă
Vom renaşte altă dat'!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lume, lume, soră lume

o vacă galbenă
este
atunci când te paşte
şi te tăvăleşti si urli
în sânge din sângele
în carne din carnea

o vacă galbenă
este
atunci când te striveşte
cu tot
cu patul suferinţei
şi urci în trenul care rămâne
şi pleacă gara

soră lume
tu m-ai născut în moarte
unde îmi sunt hainele
să nu umblu gol
în faţa Domnului meu.

poezie de Alexandru Draganoaia
Adăugat de Alexandru Draganoaia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză galbenă

Frunză rece, ofilită
Pe-aripă de vânt lipită,
Te chinui de-atâta amar
Să te-aşterni pe trotuar,
Suspinând prin cer golită
De sevă şi toamnă-orbită
Vii-n mormântul de frunziş
Legănată prin desiş
Şi te-aşterni domol pe faţă,
Galbenă şi fără viaţă!

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de revoltă, de dragoste şi moarte (IV)

Adu-ţi aminte revolta, nostalgia, lumina
marilor bulevarde
adu-ţi aminte radiografiile, exasperarea,
jocul violent de artificii,
şi vorbele de piatră vânătă care îmi
distrugeau buzele la douăsprezece noaptea
când ştiam că eşti fecioara galbenă rudă
cu toate dezastrele dragostei
aşa cum valurile fierbinţi ale simunului
sunt rudă cu nebunia lentă a oraşelor africane
şi drapelul alb care se ridică deasupra
oraşelor asediate, cu paginile pline de sânge
ale istoriei.

Fecioară galbenă rudă cu nebunia, cu sinuciderea
şi cu celelalte privilegii violente
ale dragostei şi ale biologiei
aşa cum ochii măriţi de groază ai marinarilor
sunt rudă cu valul uriaş care
în ultima clipă le înghite corabia.

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea care cânta cel mai duios la mormântul bătrânei în nopţile cu lună plină era tocmai zâna care, pe când era prunc, dormise prima în culcuşul făcut în laleaua galbenă.

finalul de la Stratul de lalele
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Galbenă lumină
Voi avea-n fereastră,
Eu nu vreau să-mi vină
Roşie-albastră!

catren de Valentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păpădie

ger de crapă piatra-n patru
la Joseni şi la sihastru
sus în deal la mânăstire
n-are cui să dea de ştire

Dumnezeu cred... a uitat
că sunt şi eu într-un sat
cu mănuşi si fes în cap
în zăpadă îngropat

dacă ies în primăvară
galben ca turta de ceară
voi culege pe câmpie
numai flori de păpădie

floarea-i galbenă în soare
iarba verde la picioare
cer albastru luminat
şi eu pus pe mângâiat

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada inimii

n-am să-i pun nicicând inimii zăvor
ea naşte iubirea din limpede izvor
ea este cuibul marilor fantezii
din care îşi iau zborul stoluri de poezii

inimă boemă mai nutreşti un extaz
cu zâmbetul să seci lacrimi pe obraz
bătrâneţea-i grea nu mai eşti ce-ai fost
parcă toată vara te-ai zbătut fără rost

inimă flămândă de-a iubirii beţie
toamna îţi insuflă galbenă nostalgie
boabe de speranţe legate-ntr-un ciorchin
alungă amarul si umbra de chin

inimă visătoare cerul îţi e aproape
de povara dorurilor să te mai scape

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria vădită mai poate fi în inimă trezită de o galbenă pisică ce are calde smaralde în priviri lângă o tufă de roz trandafiri într-o după-amiază însorită de mai, când un gând zboară pe ai imaginaţiei bălai cai la un unghi de Rai.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Personaje

Ce golan salută zorii
Sughiţând în pahar
Ce târfă, de te trec fiorii,
Povestea-şi spune iar

Târfa cu eter se-mbată
Ca să-şi mai dea curaj
După ce stihuri recitat-a
Golanu-i personaj

De-oparte-i dau şi plec afară
Să-admir lumina moale,
Galbenă, mată, familiară,
A cerului pe dale.

poezie de Francis Carco din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Leonid Dimov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am văzut prima piesă la 6 ani. La ţară, pe vremea aceea, existau nişte învăţători foarte luminaţi, foarte iubitori de ţară. Învăţătorul şi preotul erau oamenii care diriguiau viaţa noastră sufletească şi culturală. Aceşti învăţători reuşeau să facă spectacole de teatru. Ei învăţau câte o piesă şi o făceau. Aşa am văzut eu, la 6 ani, prima piesă, într-o clasă cu o scenă improvizată cu cortină din două cearceafuri şi această piesă a fost, nici nu se putea altfel, din Caragiale, "Cunu Leonida faţă cu reacţiunea". Acolo pe masă era o lampă aprinsă la un moment dat când să înceapă spectacolul. În momentul când s-a aprins această lampă de gaz din decor şi s-a proiectat o lumină galbenă pe acele pânze, pe acele cearceafuri, eu am avut un şoc fantastic, a fost clipa în care s-a făcut legătura mea cu teatrul. Aceea luminiţă galbenă m-a urmărit toată viaţa. Asta a fost un soi de declanşare, aşa ciudată, nu pot s-o explic...

citat din emisiunea Profesioniştii... cu Eugenia Vodă de Radu Beligan
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!