Iubito, vis etern

Dacă lumea când mi-o vezi
nu e decât lumea ta,
atunci lumea când ţi-o vezi
nu e decât lumea mea?
Pe alee se scutură copacii
îmbătaţi de culoarea toamnei,
clipele în clipe trec
scufundându-se-n întreg.
Corabie de vis ce pluteşti
pe oceanul de durere,
unde-i moartea cea senină
să scufunde totu-n vreme?
Singură stai la fereastră
şi priveşti lumea de haos,
tu străină azi te simţi
peste tot şi peste toate.
Străin mă simt şi eu, iubito,
neînţeles în lumea mea,
aş pleca tot mai departe,
dar nu am unde pleca.

poezie de George Cătălin Cudalbu
Adăugat de George Cătălin Cudalbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea mea

Aş vrea să vii cu mine, de-ai putea,
În lumea ce mi-am construit în minte,
Să o admiri şi tu, să iei aminte,
Şi apoi să te-ntorci în lumea ta.

Vei înţelege totul şi aş vrea,
Atunci când simţi că mult prea mult
m-atrage,
Să-ncerci, cu tot ce poţi, a mă distrage
Din gândul ce mă-ndeamnă a pleca.

Ţi-am dat o hartă, ştii să mă găseşti,
Eşti singura care-ar putea să vină
În lumea care pare să-mi convină

Şi să mă scoţi, spunând cât mă iubeşti,
Că vrei să fii, pe veci, a mea regină,
Sau, poate, doar că vrei să mă-nsoţeşti.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea mea

Lumea din care vin eu
e lumea iubirii.
Ea are o strălucire orbitoare.
Poate de aceea
venirea mea te-a ameţit!
Întinde, mâna
spre aripa ce-mi creşte
când sunt în preajma ta
şi vei simţi un porumbel
cuibărindu-se la pieptul tău.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea mea

Lumea din care vin eu
e lumea iubirii.
Ea are o strălucire orbitoare.
Poate de aceea
venirea mea te-a ameţit!
Întinde, mâna
spre aripa ce-mi creşte
când sunt în preajma ta
şi vei simţi un porumbel
cuibărindu-se la pieptul tău.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi schimba lumea pentru tine

mint
pentru noi
fără tine lumea mea nu există

de mâine o voi lărgi
să te încapă
să mă cuprindă
mint
mâine lumea o să ne înghită
şi vom deveni banali

dar azi lumea mea începe cu tine
iar mâine e deja departe

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnire...

Am întâlnire cu moartea,
Am întâlnire şi-atât,
Cât de simpatică-i lumea
Când viaţa mă strânge de gât!...

E singura dragostea mea,
Şi suntem doi ochi frumoşi,
Cât de romantică-i lumea
Când viaţa ne ţine scârboşi!...

Plimbându-mă-ncet mă scufund
În găvanele dânsei,
Cât de pufoasă-a fost lumea
Când între dinţi eu o strânsei!...

Garoafă voi fi pe mormânt,
Frântura unui sărut,
Ce ticăloasă-a fost lumea
Când gentil în ea m-am născut!...

Am întâlnire cu moartea
Însă ceasul nu a sosit,
Vai, ce grăbită e lumea,
Când eu o aştept liniştit!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 martie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea sunt eu: Eram cum sunt şi azi, vagabond. Mintea celorlalţi exista numai ca ipoteză a minţii mele. Lumea e, aşadar, reprezentarea mea, lumea e sufletul meu, lumea sunt eu. Şi oamenii? Marionete pretenţioase ale teatrului meu interior, figurine grăbite în pupila mea.

Giovani Pappini în Un om sfârşit
Adăugat de pompilia buzatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deziluzie

Lumea mea de ieri,
Nu mă mai cuprinde,
Lumea mea de azi,
Neplăcut surprinde.

Lumea e un bluf,
E o paranteză,
Cacealma de puf,
Fără antiteză.

Clipa în neant,
Trece ca o umbră,
Cal fără valtrap,
La caleaşcă sumbră.

Şi mă bate-un gând,
Să dau tot la spate,
Versul să-l ascund,
Să nu-mi mai dea coate.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă lumea ne zâmbeşte, iubito

dacă lumea ne zâmbeşte, iubito,
ar putea să ne semene, vezi bine,
hainele noastre se atrag magnetic
Dumnezeu îmi vorbeşte prin tine
umblăm cu mari găuri în noi, iubito,
să ne săvărşim în două jumătăţi depline
mica stea purpurie ne însoţeşte-e dragostea
tu eşti o parte din mine, din carnea mea.
mătasea îţi strânge coapsele tari, iubito,
şi satenul purpuriu sânii grei de floare
te simt ca pe o gâză în plasa mea
mă uit la tine, despodobindu-te de feciorie,
de vraja şi frumuseţea-ţi trecătoare.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evitare

Nu-i povesti orbului
ce superb
e lanul de grâu
înroşit cu maci.
Ar putea crede
că lumea e frumoasă.
Nu-i povesti surdului
ce melodios
cântă ciocârlia
când apare soarele.
Ar putea crede
că lumea e frumoasă.
Şi orbii şi surzii
cred tot ce le spui
dar lumea lor
interioară este
mult mai frumoasă
decât lumea noastră.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-am dorit în lumea mea ciudată

Nu te-am dorit în lumea mea ciudată,
Deşi, ca mine, nimeni nu te-adoră,
Nici n-am gândit c-o să te am vreodată
Mai mult decât în inimă, ca soră.

Iar de cobor în lumea ta măruntă,
În cafenea, pe lângă mateloţi,
Nu pot, în tinereţea mea căruntă,
Să înţeleg de ce te dai la toţi.

Când numai eu pot să îţi dau putere
Să redevii ce-ai fost, cândva, regină,
Să-ndupleci ani şi chiar să naşti noi ere
În care doar iubirea să ne ţină.

Dar cu-un sărut tu intri-n mine toată
Şi lumea mea devine trup de fată.

sonet de Nicolae Silade din Iubirea nu bate la uşă (2008)
Adăugat de Nicolae Silade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă e lumea ...

Frumoasă e lumea când ceru-i senin
Când toate sunt pure, ca floarea de crin.
În zbor ciocârlia se-avântă în tril,
Iubirea, din urmă, te-ajunge tiptil.

Frumoasa e lumea când florile cresc
Te-mbată-n parfumul lor dumnezeiesc.
Când la sân porţi roşu, vrăjit trandafir,
Ce picură-n inimi dorit elixir.

Frumoasă e lumea când inimi iubesc
Şi-n dulci jurăminte se făgăduiesc,
Dar fără să vrea, sau să aibă habar,
Frumosul şi lumea şi toate dispar.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe

departe de lumea ta găsesc resturi dintr-un timp din care am căutat să culeg amintiri,
departe de lumea mea strivesc cu degetele împreunate a rugă trei litere, le adun apoi în palemele noastre ca să putem să clădim din ele lumea noastră.

poezie de Claudia Marcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea

Lumea e atât de nebună
Atât de perversă
Şi la bunătate imună,
Dar mai sunt şi pierduţi
În lumea asta nebună
Dar fiind nepricepuţi
Se pierde lumea bună.

E o boală contagioasă
E destul să-ţi vorbească
Si ajungi să fi de-a lor
În lumea nebunilor.

poezie de Ramona Ros
Adăugat de Ramona Ros
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce trist!

Ce trist să-l vezi în lumea ta,
Să-ţi zâmbească,
Să te primească aşa cum eşti,
Să-ţi fie alături la bine şi la rău,
Să te înţeleagă,
Să te ajute,
Să-ţi arate lumea lui,
Să te primească în ea ca pe o regină,
Apoi să plece.

Ce trist când viaţa ta are lumină,
Când lumea ta şi a lui se contopesc,
Totul este zâmbet şi căldură,
Toate frumos se împletesc
Şi dintr-o dată totul se destramă,
Lumea din basm devine coşmar
Şi sufletul plin de iubire
Se îneacă în amar
Căci într-o zi el pleacă.

Ce trist că tu rămâi tăcută,
Plângi cu amar în urma lui
Şi nimeni nu te mai ajută,
Nu are cine să ţi-l dea înapoi.

Ce trist când lumea visului se pierde
Şi realitatea este amară!
Ce trist când pleacă fără urmă
Şi îl priveşti ultima oară!

poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plimbare

o alee în plin soare...
în plin soare drum urban...
cârciume şi aprozare,
becuri reci, faruri, cişmea...
pe o insulă de bancă
gâlcevindu-se de zor,
lumea verde, lumea albă,
lumea ne-luminilor...
un pustiu de simbolisme
încărcat de populism/
jar în sufletul muierii
captivată în comunism,
al bărbaţilor privire
pe întinsul inelar
scurgea din a mea pieire
prelingea din rana mea
către nimenii cu rufe
atârnate peste stâlpi
ce strigau eliberare
de parcă poţi, neputând
să înalţi a lumii cânturi,
îngânând, doar îngânând...
păşeam pe planeta mută
cu prince-nez-ul erect
peste-a ochilor pupile
de păream a fi deştept
către lumea cea mai fină
către vorba cea mai grea
ridicat pe pedestalul
statuar ce îmi va fi
de nu pricepea mulţimea
vorbăria inimii

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de an

Să ştii, iubito, florile sunt dalbe,
Se termină şi începe un nou an.
Pe vârfuri, toate dealurile-s albe,
Aşa erau şi când eram puştan.

Cum cenuşii trec toate, clipa -- anul!
Dar bine e că, încă, mai trăiesc.
Ştii, câteodată, aş vrea să dau cu banul:
Să te iubesc -- să nu te mai iubesc?

Vezi, tu, e tot mai greu despre iubire
Să pomeneşti -- dar încă s-o trăieşti,
Căci lumea noastră lunecă-n neştire,
Către genune... Tot mai triste veşti.

De pretutindeni, vin să ne despoaie
De-orice speranţă -- deşi, nu le ascult,
Şi atunci, cum poate inima-mi vioaie
Să-ţi dăruiască multul ei tumult?

Se duce înc-un an şi an nou vine,
Nu sunt bătrân -- dar nici nu-ntineresc,
Decât când mă gândesc, duios, la tine,
Şi-am dat cu banul: vreau să te iubesc.

Să-ţi spun, banal, cum toată lumea spune,
Iubita mea, "la mulţi şi frumoşi ani"?!
Nu, o să-ţi spun: să ai doar zile bune,
Un an e mult -- darmite, mai mulţi ani!

Să ştii, iubito, florile sunt dalbe,
Se termină şi începe un alt an,
Pe vârfuri, toate dealurile-s albe --
Aşa erau şi când eram puştan.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpadă

Brusc, odaia devine bogată,-n vreme ce pe fereastra dinspre golf
Fulgii de zăpadă se tot adună-n faţa trandafirilor roz
Într-o tăcere mare, colaterali şi incompatibili:
Lumea este mai imediată decât ne-închipuim.

Lumea e mai excentrică decât credem noi,
Incorigibil plurală. Decojesc şi desfac
O mandarină, scuip seminţele şi simt
Că în beţia lor lucrurilor le place să fie diferite.

Iar flăcările focului se-încolăcesc sonor cu lumea
Şi-s mai răutăcioase şi mai voioase decât am putea noi bănui –
Pe limbă pe ochi în urechi în palme –
E mai mult decât sticla-între zăpadă şi trandafirii fabuloşi.

poezie de Louis MacNiece,1907-1963, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea pe care o vezi

Lumea pe care o vezi e doar un film în mintea ta.
Pietrele nu o văd.
Binecuvântează şi stai jos.
Uită şi iartă.
Fii întreaga zi blând cu toată lumea
şi vei realiza că eşti deja
în rai chiar în acest moment.
Asta e toată povestea.
Acesta este mesajul.
Nimeni nu-l înţelege,
nimeni nu ascultă, toţi aleargă
în jur ca nişte găini cu gâtul tăiat.
Eu voi încerca să te învăţ, dar va fi
în zadar; de-aceea
voi sfârşi într-o căsuţă
rugându-mă şi trăind
împăcat, cântând
lângă soba mea cu lemne
în timp ce fac clătite.

poezie de Jack Kerouac, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea mea perfectă

Într-o lume perfectă,
Noi doi am fi aproape,
Paşii noştri şi-ar dansa mersul
În acelaşi metru pătrat.
Într-o lume perfectă
Aş adormi în fiecare noapte
Îmbrăţişându-ţi căldura,
Ca două linguriţe simetrice,
Aşezate perfect, în acelaşi sertar.

Într-o lume perfectă
N-am cunoaşte neliniştea ori uitarea,
N-am căuta fericirea în locuri îndepărtate,
Cu orice preţ pe insule exotice.
Într-o lume perfectă, am şti că Paradisul
Este acolo unde simţi Iubirea.

Într-o lume perfectă,
Lumea ta şi lumea mea,
Ar fi lumea noastră.

În existenţa atât de imperfectă
Cu prea mult dor şi aşteptare,
Inima-mi spune că Tu
Eşti lumea mea perfectă.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

moarte (vezi şi deces)

Moartea

De când lumea, lumea ştie,
Moartea-i o călătorie,
Când se merge spre apus,
Cu bilet numai de dus...

definiţie epigramatică de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme şi epigrame (7 ianuarie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!