În loc de-a merge la biserică, mergem la Caffé-chantant, unde ne-ntâlnim cu omenirea din toate unghiurile pământului, scursă la noi ca prin minune. Ba pentru că limba noastră cam veche, cu sintaxa ei frumoasă, dar grea, cu multele ei locuţiuni, îi cam jena pe prietenii noştri, am dat-o de o parte şi am primit o ciripitură de limbă păsărească cu sintaxa cosmopolită pe care cineva, dacă ştie niţică franţuzească, o învaţă într-o săptămână de zile. Bietul Varlaam, mitropolitul Moldovei şi al Sucevei, care în înţelegere cu Domnii de atunci şi c-un sinod general al bisericei noastre au întemeiat acea admirabilă unitate care-a făcut ca limba noastră să fie aceeaşi în palat, în colibă şi-n toată românimea, şi-ar face cruce creştinul auzind o păsărească pe care poporul, vorbitorul de căpetenie şi păstrul limbei, n-o mai înţelege.

Mihai Eminescu în ziarul Timpul (22 ianuarie 1880)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi vorbim o limbă sfântă

Noi suntem pe acest pământ stăpâni
Şi vorbim o limbă sfântă.
Şi nu-i ascultăm pe acei păgâni care spun,
Că limba noastră, e o limbă frântă.

Limba noastră e dulce ca mierea de albină,
E gingaşă şi frumoasă ca floarea din grădină.
Limba noastră, e limbă veche, e de pe timpul lui Traian.
Ea s-a născut atunci când s-a înfrăţit poporul dac cu cel roman!

Limba noastră, e o limbă divină.
Aşa a fost şi va fi mereu,
Căci limba noastră cea română
E vorbită chiar şi de bunul Dumnezeu.

poezie de Vladimir Potlog (30 august 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba noastră

Limba noastră e dulce
Ca fagurul de miere,
E măreaţă şi frumoasă
Ca luceafărul între stele.

E ca soarele care răsare,
Sus pe cer.
Limba noastră e plină
De taină, tandreţe şi mister.

Altă limbă mai frumoasă
Nicăieri nu mai găseşti,
Limba noastră cea română,
Limba gliei strămoşeşti!

Chiar şi sufletul şi dorul
Au şi ele limba lor,
Acesta este limba vechilor cazanii,
Limba Românilor!

poezie de Vladimir Potlog (31 august 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu noi suntem stăpânii limbei, ci limba e stăpâna noastră.

citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Limba Română

În limba română a sculptat Brâncuşi,
Şi şi-a vărsat tot dorul Eminescu,
A plans pe corzile viorii, a lui Enescu arcuş,
În limba română a pus viaţă-n pânze, Grigorescu.

În limba română cântă aşa duios privighetoarea,
Şi tot în limba noastră toţi stejarii povestesc,
În limba română străluceşte-n razele de soare marea,
În limba română toate florile iubesc.

În limba română lumea este mai frumoasă,
Şi tot în limba noastră rugile se înalţă către stele,
Limba română pentru mine e "Acasă"
Limba română, limba visurilor mele.

poezie de Marius Alexandru (9 august 2021)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba ce-o rostim

E frumoasă limba noastră,
dar nu mulţi ştiu s-o rostească,
e frumoasă şi s-asculte,
că acum are stiluri multe.
Vreau ca odată-nvăţată
să nu se mai uite vreodată,
să dureze-o veşnicie,
că sună frumos în poezie.
Noi suntem trecători în viaţă
şi încă limba se învaţă,
copiii trebuie să ştie,
limba noastră-i poezie.
S-o ducă peste hotare,
cu respect, nu ca oricare,
căci limba ce-o avem în dar,
pentru noi n-are hotar.

poezie de Eugenia Calancea (30 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singură Mitropolia Moldovei şi a Sucevei e ab antiquo suverană, neatârnată de nici o patriarhie; acestei motropolii a Moldovei şi a Sucevei se datoreşte introducerea limbii române în biserică şi stat, ea este mama neamului românesc.

citat celebru din Mihai Eminescu (2012)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost de părere că există o literatură germană din România care îşi procură subiectele din lumea înconjurătoare, în care ea prinde fiinţă, şi încearcă să trateze aceste subiecte într-o limbă care a luat fiinţă în altă parte şi este limba altei ţări, dar, în acelaşi timp, o limbă amprentată într-un fel ce ne îndreptăţeşte să spunem: "Asta este limba noastră, asta este literatura noastră!".

citat din Werner Sollner
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără îndoială, Puşkin este acela care a creat limba noastră poetică, limba noastră literară, iar nouă şi urmaşilor noştri nu ne rămâne decât să mergem pe drumul trasat de geniul lui.

citat clasic din Ivan Turgheniev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe limba tuturor

Pe cât de încet se aud silabele
atunci când gândim pe vârfuri pentru a nu ne trezi gândurile
pe atât de tare ceva strigă în noi într-o limbă necunoscută,
posibil moartă,
sau într-o limbă care încă nu a cunoscut
onoarea pierderii în trecut.

Şi strigă în muţenia ei şi în surzenia noastră,
o parte din noi se scutură de nopţile albe
şi de cearcănele adâncite până în inimi
ca atunci când ne întindeam peste golul tranziţiei,
căscat între rău şi mai rău.

Pe cât de încet cad stelele văzute din depărtare
chinuite de laptele (s)acru al originii
pe atât şi noi, mai repede ca niciodată,
trecem unii pe lângă ceilalţi,
unii prin ceilalţi şi toţi prin toate
fără să lăsăm un fir de praf selenar în urma noastră.
Ştim că e doar o iluzie.
E doar o zi între zile
şi apoi întunericul care ne îmbrăţişează,
ne strânge într-un mănunchi de vise, visuri şi amintiri.

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În comunicare

Aleşii noştri la consemn
Schimbat-au limba românească:
Din una veche - cea de lemn,
În una nouă... "păsărească".

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba mea macedoneană

Dintre mii de limbi din lume,
Limba noastră mi-e iubită.
Cu sonorităţi anume
O aud ades vorbită.

Limbă slavă armonioasă
Asta ne-au transmis străbunii,
Care o vorbeau acasă
Să nu-şi uite lesne bunii.

Cu alfabet chirilic scrisă,
Limba noastră e bogată.
Pare o lume necuprinsă,
Roditoare, minunată.

În familii se vorbeşte,
De macedoneni curaţi,
Limba slavă din poveste
Prea cântată de- împăraţi.

Este limba ce-o iubim,
Ce ne-a învăţat respectul
Pentru cei care mai vin
Şi vor să-i ştie alfabetul.

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu limba noastră

Este a noastră limba noastră
şi noi suntem cu ea popor,
cum stelele
din cer
sunt stele
cu veşnica lumină-a lor.

Este a noastră limba noastră
şi noi suntem cu ea pământ,
cum marea mare
este mare
cu ape veşnic vălurând.

Este a noastră limba noastră
şi soartă noi suntem cu ea,
cum este codru verde soartă
cu ciuta şi cu pasărea.

Din străbunei cu limba noastră
noi am crescut şi creştem, demn,
cum creşte pomul din ţărână
suită-n frunză şi în lemn.
Ci noi cu ea, cu
limba noastră,
nemuritori vom fi oricând,
nemuritori cum e Pământul
cu Soarele mereu arzând.

poezie de Dumitru Matcovschi (1 ianuarie 2000)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă se ştie că latinaesca e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba rumună este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba rumună sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers! Cu alte cuvinte, nu limba rumună este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă rumună. Aşadar, vreau sa-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale.

citat din Miceal Ledwith
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba noastră

(nepoatei mele, Maria Elaine)

Limba noastră cea română,
Cea mai dulce şi străbună.
Rostim prin vers minunăţia
Patriei noastre, România.

În limba noastră se doineşte
Concertul dorurilor noastre.
Prin grai dulce, româneşte,
Sub cerul zorilor albastre.

poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Z... una dintre invitate, o văduvă respectabilă, care ştie toate câte se petrec în societatea noastră, şi chiar mai multe, ne-a afirmat pe drum - "contând, se înţelege, pe discreţia noastră" - că N..., cum e cam bolnăvicios, şi-a făcut testamentul şi lasă aproape toată averea sa copilei lui Manolache, pe care o iubeşte la nebunie. Şi toţi, fireşte, am trebuit să zicem iarăşi: "Mare noroc pe Guvidi!"

finalul de la Om cu noroc de Ion Luca Caragiale (1890)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricine scrie într-o limbă străină, trebuie să fie în stare, mai întâi, să scrie în limba în care plânge, în limba în care râde, în limba în care îi este dor de mama.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba noastră

Limba noastră-i deţinuta
Ce-a zăcut în puşcării
Cea care-a făcut pe muta
În kirkizele pustii.
Limba noastră-i rană vie
De la jugul cel străin,
Cea care a vrut să fie
Sângele un strop de vin.
Limba noastră e o doină,
Deseori în somn cântată,
Apa vie dintr-o moină
Peste faţă picurată.

Limba noastră-i grai de mamă
Mângâioasă, ce nu minte,
Povestindu-ne "O samă
(Din hrisoave) de cuvinte".
Limba noastră-i solz de peşte,
Pe post mândru de taraf,
Debitul de Nistru creşte
Când iar Moscova-i zaraf.
Din Luceafăr recital,
Cu imperial sigiliu,
Vers din care, de pe cal,
Sudui soarta cu Vergiliu.

Limba noastră-i vechiul hronic,
Mitul tainic de demult,
Sângerând brav şi ironic,
Graiul bunului de-ascult.
Limba noastră-i cu blesteme
Contra înrobirii crunte,
Biblic spune "Nu te teme"
Stai pe latineasca punte.
Limba noastră-i sacrosantă,
Limbă pentru rugăciuni,
E mieroasă şi culantă
Doar cu oaspeţii cei buni.

Renunţaţi la somnifere
De duşmani puse în vin,
Limba noastră-n veci nu piere
C-are aur şi destin.
Luaţi lumina re-nvierii
De la cei ce pe ascuns
Îi citeaţi în faptul serii
Şi urcaţi limba mai sus!
Limba noastră-i o comoară,
Focul sacru de pe deal,
S-o cântăm a mia oară
Sunet mistic de caval...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Alexei Mateevici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ski în Austria cu Luceafărul nostru şi cu chinezii

(Un impact între Eminescu şi lume)
Chinzoaicei Lu You Hua – zisă Lisa şi băiatului ei Wang Rui

"Eşti un tip curios!? După ce mi-ai dat mie bucata de slănină
pe care ai fript-o pentru tine,
ce vrei să îţi mai spun din ţara mea?"

- Recită pentru noi o poezie în limba chineză,
îi spun. Rostirea limbii chineze mă uimeşte...

"- Bine, o să îţi recit o poezie a noastră, de bază,
şi pe urmă băiatul meu o traduce în engleză."

(Cum se poate descrie cu o imagine
rostirea limbii chineze? Cam aşa:
– o pasăre zboară într-un pom şi sărind
de pe un ram pe altul, la fel şi cântă –)

Ascultăm uluiţi poezia, de parcă prietena noastră adhoc,
drăgălaşă ar dansa cu glasul ei, ca acea pasăre, de pe o crenguţă pe alta.
Aflăm despre lună,
"cum, într-o zi anume a anului şi la o oră anume
când luna este cea mai plină,
cei ce se iubesc, din acel miliard de chinezi
privesc spre lună,
indiferent de distanţe ei simt cum privirile li se întâlnesc acolo
şi li se întâlnesc şi inimile."

O privim încă înduioşaţi
şi suntem înciudaţi de ideea la care
noi românii nu ne-am gândit vreodată,
să folosim cu toţii luna, şi la propriu şi la figurat,
ca pe un sens giratoriu
al sufletelor noastre.

"- Dar voi românii ce poezie aveţi?"

Cu talent mai mic, îmi dreg glasul
şi încerc să reprezint limba română
recitând emoţionat câteva strofe ale Luceafărului.
Prietenii mei, uluiţi de puterea pe care ţi-o dă
nevoia de a deveni internaţional,
ascultă şi ei, cu gura căscată,
de parcă ar fi şi ei chinezi
şi de parcă aud pentru prim oară
de limba noastră şi de Mihai Eminescu,
iar Mircea îmi cere să continui când m-am oprit.

"- Poezia noastră nu este cu o lună,
ca a voastră, explică Samuel, în engleză,
ci cu planeta Venus, noi în spunem Luceafăr.
Luceafărul este un prinţ din cer
care s-a îndrăgostit de o fată de împărat
de pe pământ - frumoasă ca luna între stele -
dar ea îl înşeală cu un om obişnuit,
iar Luceafărul rămâne singur în cer
şi se învaţă minte."

"- Ce diferit gândim!?" exclamă chinezoaica şi râde,
aşa cum râd asiaticii când cred ei că se cuvine, de complezenţă,
iar noi europenii doar zâmbim.

Aşa a vrut întâmplarea.
Ne-am măsurat în poezie
undeva pe un munte cu schiori
ce vin din toate naţiile de pe pământ,
taman cu chinezii.

Judecând la nivel planetar,
Eminescu nu a fost prea optimist,
trag o concluzie în barbă,
aşa cum nu suntem nici noi, poporul.

Ce băutură vă place vouă chinezilor!
Uite, nouă ne place ţuica şi vişinata,
vreţi să gustaţi!?
După ce îşi linge buzele unse cu vişinată
chinezoaica mimează diplomatic plăcerea şi ne întreabă
nedumerită:
"Dar voi românii, cu cine vă comparaţi,
cu Luceafărul sau cu fata de împărat?"

Nu am răspuns, am trecut tacit la altele
şi încă mă întreb, în sinea mea,
dacă să mai caut un răspuns sau nu...

poezie de Cornel Mărginean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba română

Timp care curge, timp ce purcede
În urmă-ne multe n-or să rămână,
Dar niciodată nu se va pierde
Doamna frumoasă, limba română.

S-or duce zilele, iubiri fără margini
Vor trece sub marea uitare stăpână,
Dar niciodată n-o cădea în paragini
Doamna românilor, limba română.

Cuvântul ei dulce ne este nume
Glasul ei cântec mereu ne adună,
Bunii şi răii nu au pe nume
Mai sfânt decât ea, decât limba română.

Pământu-acesta cât ne rămase,
Munţii cu vulturi, marea cu spumă
Stau sub lumina ce arde în case
La fiecare, limba română.

Făcuţi dintr-un sânge străvechi precum vinul
Din boare şi rouă şi din furtună,
În ea ne rostim bucuria şi chinul,
În prea iertătoarea limbă română.

În ea se botează şi viii şi morţii,
În ea se şopteşte sub clarul de lună,
Au dus-o pe buze şi domnii şi hoţii
Trăind de milenii în limba română.

Iar timpul tot curge şi curge-va veşnic
Şi sufletu-mi tainic mereu se cunună
În fiece toamnă, sub stelele sfeşnic,
Cu blânda mireasă, limba română.

poezie de Mihai Duţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de obcină

În liniştea Agapiei, blajină

Întinsă peste brazi şi stei

Ascult părinte Dosoftei

Cântarea ta care suspină

Rămasă de la bunii mei.

Plînsul Moldovei îşi anină

De cetină ciorchinii grei

În limba noastră de obcină

Făcînd din cetină condei,

Din lacrimi călimară plină.

Simţim amara rădăcină

Prin care ne-am legat toţi cei

Întru credinţă-nvăţăcei

La judecata ce-o să vină

Căci nu mai plâng ca-deobicei.

Din slava ta grădină preţioasă

Şi eu mă-ntorc ca o albină

La pământescu ei ştiubei.

Şi-n loc de plâns mă-ndrept-ehei

Spre vremea care stă să vină.

Vreme durată cu temei

Spre care ridica-te-vei

Tu însu-ţi faguri de lumină

Şi-n care psalmi toţi se-nchină

Moldovei şi dreptăţii ei!

poezie celebră de Ştefan Ciubotăraşu din Mănăstirea Agapia, 1957
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!