Gând înverzit

Îmi fac intrarea pe o foaie albă,
În zori ajung la forma unui om,
Adun toate tăcerile-n zăpada
Pe care primăvara a agăţat-o-n pom.

Aş scrie într-o grădină însorită
Şi liniştea aş lua-o dintre flori,
Aş umple foaia care-i cucerită
De vers lipit de soare fără nori.

Când scriu acum, mi-e dor de primavară
Şi port în gânduri versul înflorit,
Iubirii dărui veşnica povară
A gândului ce-a stat şi-a înverzit.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să scriu

Aş vrea să scriu...
Nu pot s-o fac.
Şi rimele
îmi joacă-n cap.
Gândul mi-e nod
nedezlegat
şi ce păcat...
Nici vers nu ştiu
să-mbin uşor
mi-aduc aminte
de alt dor
şi visele încep
să ţeasă...
Mă-ndepărtez
şi plec de-acasă
şi m-aş întoarce
mai spre zori
cu vântu-n
buzunarul gol
să uit de tine
şi să scriu
ce fac
ce vreau
şi ce nu ştiu.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ţi-am spus niciodată

Nu ti-am spus,
Copacul care l-am lasat acolo,
Şi-a schimbat frunzele
Şi acum are flori noi.
Când a nins, am vazut fereastra
Luminată de culoarea lor.

Nu ti-am spus,
Am trecut pe lângă el,
Să-mi amintesc zilele
Când am plecat să
Ajung în braţele tale.

Nu ţi-am spus,
Pentru că era acolo,
Când în cameră era întuneric
Şi în toata lumea mea mică,
Era prezenţa lui.

Nu ţi-am spus,
Că în timp, aleea m-a însoţit
Şi în sunetul tăcerii
Am regăsit lânga el,
Cântecul devenirii mele.

Nu ţi-am spus,
Pentru a mă asculta,
Aud vocea-mi pe
O foaie de hâtie
Şi scriu în zori
Când îmi lipseşti,
Căci scriu lumină.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără cuvinte

Scrisori nu mai ştiu sa scriu...
Dar bezmetice cuvinte
Se ascund în tăcerea nopţii -
târziu.
Ca într-o ploaie silabele
Se strâng povestind
Cuvinte de dor, nu de
amor.
Gândurile mi s-au oprit,
Iubirea nu mai are rime -
dar revine
si foaia rămâne
nepătată de sentimente ucise -
de vise.
Foaia ştearsă de-amintiri,-
un ghemotoc-
o pun la loc...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De primăvară

Când paşii toamnei trec de suflet,
Când iarna-ţi scapă dintre tâmple,
Vezi bucuria primăverii
Cu flori şi inimi într-un cântec.

Şi-atunci întorci iubirea-ţi multă
Să o împarţi la toţi, uşor,
Ca soarele în dimineaţa
Ce-ţi împleteşte gând cu dor.

Roiuri de stele au adus
Vise în fiece privire,
Cântec de dragoste compus
În triluri spre nemărginire.

E primavară pe poteci,
Mă-mbrac în rochie de petale
Şi stau în loc, cu vorbe reci
Să le-ncălzeşti cu-n strop de soare.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi de sărbătoare
Port o ie cât un soare,
Moştenire din străbuni,
De la mama, de la buni!

catren de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor ...

Mi-e dor de tine soare,
Mi-e dor de strălucirea ta,
De stoluri de cocoare,
Când vine primăvara.

Mi-e dor de luna plină
Din nopţile de vară.
Mi-e dor de-o zi senină
Sub nucul de la ţară.

Mi-e dor de toamna ruginie
Când îşi revarsă rodul.
De strugurele copt în vie,
De grâul care umple podul.

Şi de iarnă-mi este dor,
Când arde focu-în vatră,
Când fierbe oala pe cuptor
Şi-i cald în casa toată.

Mi-e dor de anu-întreg, se pare,
Şi nu de unul, de mai mulţi.
Aş vrea să mai trăiesc sub soare,
Cât vieţuiesc munţii cărunţi.

Nicicând din viaţă n-aş pleca,
Dar e lăsat de Dumnezeu,
Când la ceruri voi urca,
Cu drag sărut pământul meu.

poezie de Dumitru Delcă (11 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor...

Mi-e dor de tine soare,
mi-e dor de strălucirea ta.
De stoluri de cocoare,
când vine primăvara.

Mi-e dor de luna plină
din nopţile de vară.
Mi-e dor de-o zi senină
sub nucul de la ţară.

Mi-e dor de toamna ruginie
când îşi revarsă rodul.
De strugurele copt în vie,
de grâul care umple podul.

Şi de iarnă-mi este dor
când focul arde-n în vatră,
Când fierbe oala pe cuptor
şi-i cald în casa toată.

Mi-e dor de anul-întreg, se pare.
Şi nu de unul, de mai mulţi.
Aş vrea să mai trăiesc sub soare,
cât vieţuiesc munţii cărunţi.

Nicicând din viaţă n-aş pleca,
dar e lăsat de Dumnezeu,
Când la ceruri voi pleca
cu drag sărut pământul meu.

poezie de Dumitru Delcă (11 martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amestecări

M-am contopit cu cât e marea,
Cu cerul meu m-am contopit
Şi nu mai ştiu care-i cărarea
Pe care-o am de străbătut.

Veghează luna peste câmpuri
Şi îmi trezeşte visele,
Şi-mi răscoleşte câte gânduri
Ce mi-au umplut poienile.

E noaptea pe umeri lăsată
Şi o simt grea, de nepătruns,
E-o linişte ca o angoasă
Şi al ei calm îmi e de-ajuns.

Stau pe o bancă doar cu mine
Şi fulgeră pe cerul meu,
Şi-o ploaie rece am în vine
Şi cât de tristă sunt mereu.

M-am contopit cu cât e marea,
Cu valul ei m-am înfrăţit
Şi rugile îmi cheamă zarea
Cu liniştea ce-a înflorit.

E întunericul oriunde,
Împrăştiat e peste tot
Şi razele de lună plină
Mă luminează fără rost.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gând răzleţ

M-agăţ de-un gând răzleţ pe foaie,
Cu un creion neascuţit...
Mi-ar spune, oare, dintr-un suflet
Când ai plecat... dac-ai iubit?

Şi mi-ar mai spune fără vorbe
Dintr-o suflare, chicotind,
Că tu şi eu şi întreg jocul
Erau o glumă, doar fiind?

Mă-opresc citind iar pe silabe
Dacă am scris sau doar gândesc
Şi văd cum foaia iar se umple
Şi literele dovedesc...

Că te-am iubit... eu ştiu a scrie
Şi guma nu o folosesc,
Numai creionul de la mine
M-ar întreba dacă greşesc.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respiraţia din zori

O noapte ciudată sufocând
Ultimul strigăt cu o stea.
Acum, când luna s-a oprit
Cu privirea peste respiraţia mea
Împachetându-mi sufletul
Într-o singură noapte,
Fără tulburări,
Mi-am amintit gândurile
Ce se prăbuşeau fără vânt
De pe treptele unui trotuar sinuos,
Care continuu, sub picioarele mele
Îmi simţea tremurul teribil
A unei respiraţii infinite
Luminând nostalgia
Unor ritualuri uitate.
Respiraţie, cântecul gândurilor
Într-o noapte,
Respiraţie, gândul diafan
Al zorilor...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De azi...

De azi nu te mai caut, am lacrimile ploaie
Iar tomna îşi dezbracă copacii dintr-o dat'
Mai e puţin şi pleacă, găsesc pe drum aleea
Şi o pornesc în urma-i cu versu-mi sacadat.

De azi nu te mai caut, îmi strâng în pumn din doruri
Le-mprăştii în parfumul sfârşitului de zori,
În runde de lumină văd tolba de tăcere
Găsesc uitarea grea ce o culeg din nori.

De azi nu te mai caut, mi-e versul sec de gânduri
Ramâi obscur în minte fără un nume clar,
Magie scuturată pentru a rupe vraja
Balsamului din suflet... Ramâi un solitar.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Mi-e dor de tine frunză verde
Din primăvara ce s-a dus,
Mi-e dor de tine şi se vede
Că-s ofilită spre apus.

Mi-e dor de tine frunză verde
Şi de mai crede doar puţin,
Ai înverzi în iarna unde
Eu am albit şi-am părul lin!

Te rog, revino frunză verde,
Ajută-mă să fiu copil
Şi te-oi uda cu apă rece
Şi ţi-oi cânta un vesel tril!

E toamna mea în multe ape
Şi-s în noroiul ăstei vieţi,
Te rog, revino frunză verde,
Ridică-mi mările de poţi!

Mi-e dor de tine frunză verde,
De primăvara mea cu flori,
Aş vrea să vii şi nu mă pierde
În tainicele tale zări!

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deja mi-e dor de fluturi ...

Din văzduh plouă cu fluturi.
Le-aş pune pe-aripi săruturi,
Dar îşi văd de drumul lor,
Înspre Raiul florilor.

De când cântă pitpalacii,
Ard de dor, în flăcări, macii,
Ce-i aşteaptă-n lanuri coapte,
De cu zori până în noapte.

Pe albastrul de cicoare
Poposesc pe timp cu soare,
Iar de-i cerul plin de nori,
Se iubesc cu mii de flori.

Pe răzorul cu lavandă
Aduc dragostei ofrandă,
După ce o noapte albă
S-au iubit cu flori de nalbă.

Iar când vântul bate-n pale
Leagăn au în flori de cale,
Până-i cheamă, în nou zbor,
Alte vorbe dulci de-amor.

Doar cu-o biată zi, avere,
Sunt fiinţe efemere...
Mâine, se vor scurge-n luturi.
Ah, deja mi-e dor de fluturi!...

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare, aer, apă-sănătate

Mi-e dor de tine viaţă,
Mi-e dor de suflul tău,
De câmpul cu verdeaţă,
De tot ce-i bun şi nu e rău.

Mi-e dor de tine soare.
De razele tale mi-e dor.
Aş vrea să văd marea cea mare
Vara, în luna lui cuptor.

Mi-e dor, în zori de dimineaţă
De aerul proaspăt, curat.
De vântul care-mi răsfaţă
Obrajii, când merg la secerat.

Mi-e dor de apa care curge
În râuri, dar şi de pe frunte.
Mi-e dor de-un vânt care s-alunge
Gândurile negre, multe.

Mi-e dor de tine sănătate.
Mi-e dor de voinicia mea.
Aş vrea să trec uşor prin toate,
Chiar şi când viaţa este grea.

Soare, aer, apă, sănătate,
Odihnă, muncă şi prosperitate.
Dacă toate-acestea, le vom dobândi,
O viaţă liniştită, sigur vom trăi.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de flori

Mi-ai lăsat parfumul florilor de ieri.
Ai mai trecut şi azi prin viaţa mea.
E primăvară iar... De aş visa,
Buchet întreg ţi-aş dărui şi... umbra ta...

Uşor, încet, cu flori pe tâmpla grea,
Dans de iubire împrăştiam în urmă-ţi
Şi cu parfum legam o veche stea,
Ce lumina în nopţi adânci, de veghe.

Un pumn de praf acoperind din drumuri
Lăsând contur neterminat iubirii,
De l-ai suflat din trunchiul unei stele,
Suspinele cascadă, scriu istorii.

Nimic mai mult, ce pot acum să fac,
Acelaşi gând spre flori şi-al lor parfum
S-acopere din visele ce ne atrag,
Să-ntoarcă roata vremii fumegând.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E primăvara vinovată?

Nimic mai mult, în primăvară,
Chiar adunând păreri cu amintiri,
Nu pot să dau acuma iară
Şi flori nemuritoare, şi iubiri.

Uşor, subtil, îmi pare-acum că mângâi
Culoarea florilor de măr,
Îmbrăţişând iubire am crezut
Că timpul pe pământ, e adevăr.

Am întâlnit şi drumuri ocolite
Şi trepte-am coborât în hău.
E primăvara asta vinovată
De dragoste dar şi păreri de rău?

Întorc din roata vieţii mele
Rostogolind păreri la rând,
Şi-acelaşi soare care-apune
Mi-arată lumea îngheţând.

Ce dacă, este primavară!
Aş scutura din florile de măr,
Topind din lanţuri de iluzii
M-aş tot apropia de curcubeu.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţe

Aş scrie mult dar nu mai pot
Însingurarea m-a răpus
Mă duc în toamnă-ncetişor
Să vad ce-aş mai avea de spus.

Mă duc alene pe alei
Cu dor de tine-n asfinţit
Din zilele care-au rămas
Îmi fac un scut de neatins.

Mă doare înnoptarea deasă
Cu ochi acoperiţi de ceaţă
Şi inima-mi jumate goală
Din iarnă pană primavară.

Mă ustură cuvântul gol
Ce a ajuns să mi te ia
Din toamna asta în culori.
Mă rog să mi te-aducă iar.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din prima zi

Doar primăvara vine-acum la mine,
S-a dus şi prima zi de Mărţişor,
Rămân bobocii dăruiţi de tine
Legaţi cu drag de roşul lănţişor.

Le-am mirosit aroma-mbietoare
Şi-n aer e mireasma ce-ai lăsat,
Mă-ncătuşază martie-n culoare
Lăsându-mi anotimpul ilustrat.

Şi versul mi-e legat cu lănţişorul,
Şi dragostea mi-e zbucium plin de dor,
Tu mi-ai lăsat cu florile izvorul
Poemului, din suflet roditor.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără sfârşit

Strâge-ţi palma
înainte de a scrie 's-a sfârşit'
Şterge doar clipele
complicate de zâmbete şi
liniştea forţata când
îmi atingeai mâna.
Ştrege-ţi doar ochii
părând citind o carte
în care toate sentimentele
noastre erau oarbe,
numai buzele-ţi întredeschise citeau
ce gândeam odată.
Nu scrie cuvântul 'sfârşit'
închizând poarta Universului
oprind pulsul stelelor
şi strălucirea Lunii
reflectându-ţi visele.
Respiraţia ta e ancorată în viaţă.
Şterge-ţi numai neîncrederea
şi schimbă cerneala.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-o tristeţe

E-o tristeţe în gânduri
E-o tristeţe de toamnă
E-o tristeţe în lacrimi
Când din inimi răstoarnă.
E-o tristeţe-n apusuri
Când în nopţi nu sunt vise
E-o tristeţe în soare
Când culoarea dispare.
E-o tristeţe în vreme
Când fugim fără noimă
E-o tristeţe în viaţă
Frica neavând formă
Şi închei cu tristeţe
Într-o zi cu mult soare
Neuitându-ne-n urmă
Unde dragostea moare.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!