Încununare

ochii lumii în lacrimi
slobozite să nu le vadă nimeni
vor străjui încununarea cu spini

se pregătesc să bată aleanul clopote dăruitoare de ceară
la lumina unei lămpi curăţată de îngeri
şi durerea e mişcată

alb primul miel născut e pregătit să se jertfească
în oasele fragede cuţitul împlântat se frânge
negustorii îşi văd mai departe de treabă
treptele templului au fost năclăite o dată
cu sângele ce le conţine pe toate

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustiu strălucitor

scoici fără perle eşuează pe mal
pictaţi în alb şi negru atâţia laboranţi pe lumea asta
nimeni nu mă poate convinge că ochii lor nu văd farul ascuns de perdelele de ceaţă
bătăile dintre cutele inimii le vor asculta într-o zi
şi vor învăţa alt limbaj?
nimeni nu înţelege pentru tine
o regie în plus se cântă Bach
dirijorul e acru şi taciturn
primul violonist urăşte muzica
iubirea a murit în timp ce asculta
cum bate pendulul ora
în hol se dresează leul şi pantera
în ritmul ochilor şi buzelor pocneşte
un bici şi frica umple încăperea cu miei

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când întâlnesc păsările

de câte ori le întâlnesc aflu că sunt alta
ochii devin încet încet rotunzi
limba alunecă spre triluri ce mă urmează
mai aplecată ieri coloana
îşi îndreaptă vertebrele şi le orânduieşte
într-un trunchi drept de copac
cu ramuri-braţe pe care
se aşază una lângă alta nenumărate frunze-păsări
şi o tandreţe mai mare decât mângâierea unui fulg pe obraz

când copacul se va arăta în întregul său
poate nu mă vor da uitării şi mă vor ierta că am îndrăznit
să mă visez mai mult decât sunt
vor vorbi despre cineva în limba lor păsărească ca despre
o ramură înverzită sau despre
un copac
ce nu poate fi frânt de o furtună mai mică decât cea din inimă

de aici încolo despre ce s-ar mai putea vorbi
doar despre un zbor ce încă nu miroase a ceară
nu mă întristez
sunt posesoarea aripilor crescute lângă subraţele scorburilor
încât merită să le ascult foşnetul cât văd soarele ce apare de la răsărit luminându-le suişul
până vor dispărea din vedere în spatele vreunui nor
acolo şi-au avut pregătit de la naştere cuibul
pentru întoarcere în vara
ce-mi pare prea grăbită acum peste umbrele lor
şi totuşi
îmi mai îndrept o dată spatele
şi aripile închipuite pentru o campanie de zbor
să văd ce se întâmplă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustiu strălucitor

îşi aruncă ştiutele cârlige
să prindă sirenele
atâţia laboranţi pe lumea asta
nimeni nu mă poate convinge că ochii lor nu văd
farul dintre perdelele de ceaţă şi bătăile dintre
cutele inimii
într-o zi tu farule vei înţelege alt limbaj?
nimeni nu înţelege pentru tine
o regie în plus se cântă Bach
dirijorul e acru şi taciturn
primul violonist urăşte muzica
iubirea a murit
în timp ce asculta
cum bate pendula din hol
se dresează leul şi pantera
în ritmul ochilor şi buzelor pocneşte
un bici şi frica îi transformă în miei

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când m-am născut, în plină toama, mi-am pierdut lacrima in ploaie. De-atunci ochii mei vor să cearnă, fără ca nimeni să-i mai vadă. Când voi pleca voi interzice suspine, lacrimi sau oftat... Nimeni nu vreau să îmi dedice vre-o clipă, fiindcă... am plecat...

citat din Elena Bulancea (2016)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigătul din dom

în forma gândului m-aş fi dorit fratele său
un cais înflorit
primul născut cu acelaşi nume Vincent-Willem
să dau o explicaţie tristeţii ochilor limpezi-azur
ce văd între caişi înfloriţi şi pe aceia cu crengi uscate
în ce cuvinte aş putea să-l înţeleg
decât alergând pe câmpiile cu mărăcini ale Zundertului
urma să-i găsesc într-o colibă aş dormi
pe un sac cu cărbuni în Le Borinage
mi-aş ţine degetele în flacăra unei lumânări aprinse
să-i fiu frate în călătorie
împreună să vedem cum cade
o stea din vârful unui chiparos la picioarele Brabantului

să fiu fratele lui nu aş asculta pe nimeni
decât inima celuilalt Vincent-Willem născută fără să bată
pentru a fi el Vincent van Gogh
pentru totdeauna

în aşteptarea lumii târzii
la Arles într-o casă galbenă
cu flori de cais în mâini
chipul ars e umbra pruncului ce şi-a lăsat inima pe cântarul neliniştilor
în faţa unei uşi deschise spre sud
pentru a fi auzit strigătul rămas între pereţii domului
"Devin pictor, dar vreau să fiu om."

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zori

curg lacrimi de piatră
geme durerea şi plânge tăcerea
pe picioarele lumii arzând
se frânge ultima clipă în candela vieţii
fumul urcă stingher spre lacrima cerului
înveşmântat în rănile sufletului
caut lumina răstignită pe o cruce
adie letargic apusele zări
în psalmul unui suflet chinuit
mă sprijin de spini
căutând noi rădăcini
să înflorească în zorii cei noi
un trandafir în palmă din cuvinte

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminile din ochii unei păsări

păi Doamne dacă se îmbolnăvesc până şi păsările de lumină
de ce să mai aştepte altceva şi nu s-ar vindeca cu ea
şi gândul întrece întâmplarea canarului
scăpat din colivie zboară înainte şi înapoi
deasupra aceleeaşi flori
în tremur de aripi colorate ţesute cu mâna
umple aerul cu polen
ca să danseze şi polenul
valsul orbitelor exaltate
şi când nimeni nu se aşteaptă
trage cu ciocul soarele înăuntrul camerei
stau acasă şi văd ce n-am mai văzut
luminile calme din ochii unei păsări
un vals între polenuri şi sfârşitul sigur al zilei

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradis în alcătuire

într-o primă dimineaţă fântânile
îşi cer ciuturile
peste trezie
îngeri goi îşi întind aripile
în ciocuri de lapte păsări de nicăieri
aduc lumini dintr-un alt soare vecin
peste lumea nouă
din pânză de păianjen curge apă vie

printre flăcări albastre mâini febrile
în jocul comorilor imaginate
adună amiezii
necăutatul din toate drumurile
pierdute
în cea mai lungă noapte
ce îşi închide ochii
fericiţi să rămână singuri şi fără păcate

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptate, ochii plânşi cer să te vadă! (Slogan al manifestaţiei anticomuniste din perioada 22 aprilie - 15 iunie 1990, din Piaţa Universităţii din Bucureşti, împotriva regimului lui Ion Iliescu şi al clicii lui)

O, Dreptate, vino-n stradă:
Ochii plânşi vor să te vadă!
Ilici, culmea decăderii,
Ne-a adus, în schimb, minerii;
Nu cărbune ca să scoată,
I-a adus ca să ne bată;
Nu dreptatea-i preocupă,
Oasele să ni le rupă.

pamflet de George Budoi din Dreptatea şi Nedreptatea (15 iunie 1990)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efect întârziat

când întâlnesc păsările
aflu că sunt alta
ochii-mi devin încet încet rotunzi de pasăre
limba-mi alunecă spre triluri ce mă urmează

mai aplecată ieri coloana
îşi îndreaptă vertebrele şi le orânduieşte
ca pe inele timpul într-un trunchi de copac
cu ramuri-braţe pe care se aşază
nenumărate frunze-păsări
şi o tandreţe mai mare decât mângâierea unui fulg pe obraz

când copacul se va arăta în întregul său
poate nu mă vor da uitării şi mă vor ierta că am îndrăznit
să mă visez mai mult decât sunt
vor vorbi despre cineva în limba lor păsărească ca despre
o ramură înverzită sau despre un copac
ce nu poate fi frânt de o furtună mai mică decât cea din inimă

de aici încolo despre ce-ar mai putea vorbi
doar despre un zbor ce miroase a ceară
nu mă întristez
sunt posesoarea aripilor crescute lângă subraţele scorburilor
încât merită să ascult bucuria păsărilor
când văd soarele răsărind

în fiecare dimineaţă am să le urmăresc suişul
până-mi vor dispărea din vedere în spatele vreunui nor
acolo şi-au avut pregătit pentru întoarcere cuibul
în toamna ce-mi pare prea grăbită acum peste umbrele gri
şi totuşi
mi-aş mai îndrepta o dată spatele şi aripile închipuite
pentru o campanie de zbor
să văd ce se întâmplă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispita lucidităţii

toate cuvintele îmi par lucide
sterile strădanii să Îi văd faţa

Cel Fără Chip
un cerc de lumină
deasupra lumii

în zadar trase afară din inimă
în miniatură
greşelile

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În solitudine, copacul îşi numără frunzele unei veri...

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul om

Când a ajuns pe Lună
primul om
a descoperit oasele cercului.
Când a intrat în Peştera Urşilor
primul om
a descoperit oasele urletului.
Când a privit în adâncul atomului
primul om
a descoperit oasele osului.
Când a întâlnit primul om
primul om
şi-au descoperit oasele...

poezie de Alin Gheorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape mâine

cu degete de aer despicam
speranţa
în fire fragede subţiri
din iarbă
cu ele împletite
o
strângeam
primăvăratic pentru mâinele apropiat
dincolo de un rubicon
un ghem
colorat
în necunoscutul
ce aşteaptă şi el să înflorească cireşii
în pătratul unei livezi visate
nedezminţind troienirea

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe când lumina

pe când lumina pică din ceruri
ca niciuna
cerbi
îşi încearcă vlaga coarnelor frecându-le de munţi
până către dimineaţă
când o boare învie şi cerul vine mai aproape
de frunte
şi ochii
cu vocea bâlbâită a trupului
/ ştii tu ce voi visa? /
reînvie focuri
inefabile
îmi taie respiraţia cu întrebarea
ştii un alt lucru mai frumos?

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru curat, calm şi luminos, cerul zilelor senine de vară ne aminteşte cât de departe suntem de puritatea, liniştea şi lumina lui.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru curat, calm şi luminos, cerul zilelor senine de vară ne aminteşte în fiecare zi cât de departe suntem de puritatea, liniştea şi lumina lui.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erai

erai atât de sus pe o scară a uitării
până ce cuvintele au nins
aducându-mi ochii să te vadă.

lumina se juca în părul tău tulburând minutele goale.
ziua a devenit răsfoită în falii albastre şi verzi,
un fel de început franjurat de rutina coborâtă pe lucruri.

gândul alb îmblânzeşte cugetările mele reci,
atunci când nimicul pluteşte la suprafaţa zilei
şi zarea se scufundă oblic în ochii mei.

s-a născut o migraţie de căutări
interesată de viteza verdelui întors din drum
în agonia unei păduri suspendate în aer.

şi uneori ora pleacă în salturi
peste un timp scrijelat să te vadă.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În visul dinspre miazănoapte

Chiar nu avem altceva mai bun de făcut decât să ne stingem încet?
Mă întrebam privind în oglindă
şi, cercetându-mi cu atenţie conturul, te vedeam pe tine,
şi mă vedeam pe mine.
Ne deschideam ca o fereastră înspre toţi şi toate
şi ne vedeam pe amândoi trosnind –
ascunşi în fiecare colţ al nostru -
din toate încheieturile lumii.
Şi mă vedeai pe mine,
şi te vedeai pe tine,
şi mă vedeam pe mine,
şi te vedeam pe tine.
Şi stăteam cu ochii înfipţi în oglindă şi nu ne mai vedeam.
Încercam să scriu cu oasele noastre pe care le treceam
prin ochiul lumii
toate cele câte n-au fost scrise,
când te vedeam pe tine,
când mă vedeam pe mine.
Şi noaptea, şi ziua, şi clipa, şi viaţa,
şi toate cele câte-au fost visate,
ca într-o paranteză le-am închis şi le-am ascuns de tine,
când pe treptele luminii coborai şi zâmbeai,
când mă priveam pe mine şi te vedeam pe tine,
în visul dinspre miazănoapte.

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crez

când ajungi acolo unde ai ajuns deja
înfăşori lumina cu înlăuntrul
ca scribul ce reciteşte ultima oară manuscrisul
înainte să înmoaie pana în cerneală pentru punct
pentru a-l pecetlui cu ceară

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!