De zece ani, am tot visat un apartament. Visul mi s-a împlinit, fără să-mi aducă nimic. Deja regret anii de hotel. Posesiunea mă face să sufăr mai mult decât sărăcia. Apropo, trăiesc în hoteluri din 1937!
Emil Cioran în Caiete (20 iulie 1960)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
La hotel, am trăit cincisprezece ani într-o mansardă; acum trăiesc tot la mansardă, într-un "apartament". Întotdeauna am locuit sub acoperiș. Sunt omul de la ultimul etaj, omul de sub streașină.
Emil Cioran în Caiete (20 iulie 1960)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuie să ne obișnuim să nu posedam nimic. În acest sens, am făcut o bună ucenicie în cei douăzeci și cinci de ani petrecuți prin hoteluri.
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice climat mă face să sufăr, trupul meu nu se adaptează la nici o latitudine.
Emil Cioran în Caiete I. 1957-1965
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mozart mă face să regret eroarea lui Adam.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Din 1937, evenimentele vieții mele sunt legate de grădina Luxembourg. Mi-am rumegat aici toate mâhnirile.
Emil Cioran în Caiete
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Multe lucruri sunt de regretat în lumea în care nu ar trebui să regret nimic.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu am de ce să mă cazez la un hotel scump, pentru că nu văd sensul să plătesc suplimentar, pentru lucruri inutile, de care nu am nevoie. Oriunde nu aș poposi, eu sunt Henry Ford. Nu văd diferența în hoteluri, căci și în cel mai ieftin hotel poți să te odihnești la fel de bine ca în cel mai scump hotel.
citat din Henry Ford
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu ne individualizează mai mult decât neputința de a ne striga reușitele.
Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Lorena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din zece în zece
din zece în zece ani vin la balcic
sau
la nevoie o dată la zece vieți
regret
nespus nu mai cred să fie
timp
pentru încă un balcic nostalgic în trăirea de-acum: simt
cum
pereții de calcar își caută
fanta
prăbușirii umbrelor dumnealor în oasele mele surcele
din zece
versanți n-au rămas
decât
maximum zece
ani de
trăit cu pensula în putere
sau zece
vieți fără semețele coaste de-argint (?!) apropiate
inimii
inimii lor sfâșiate
în timp
de alte zece timpuri
zece alte
timpuri abia începute și neterminate
poate
nici nu mai cred nu
mai
văd în culori
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu-l trădează mai mult pe omul de rând decât refuzul de a se lăsa decepționat.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Circul singurătății (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu ne ajută mai mult să înțelegem melancolia decât o carte de gramatică. Gramatica e cel mai bun antidot împotriva urâtului.
Emil Cioran în Caiete II. 1966-1968
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul meu
Acesta este visul meu,
Propriul meu vis;
Eu l-am visat.
Am visat că părul îmi era pieptănat.
Apoi am visat că draga mea îl ciufulește.
poezie de Ogden Nash, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu putem admira pe cineva decât dacă e pe trei sferturi nebun. Admirația n-are nimic de-a face cu respectul.
Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să trec pe lângă sentimente?
Eu nu știu nimic
Și văd puțin.
Dar, mai mult simt.
Mai mult decât oricine,
Simt aerul pe care îl respiri,
Cum îmi arde stomacul,
Simt mai mult decât pământul,
Udat de un potop,
Cum mă inundă
Lacrima, din suflet, din destin,
Din al tău ochi.
Eu nu știu nimic.
Și Doamne, câte mai am
De văzut, de aflat!
De simțit, de ce nu?
Să pot să simt,
Cum trece de mine
Dorul pe care mi-l lași!
Ar fi păcat,
Ca tinerețea-mi să treacă
Fără rost,
Pe lângă sentimente,
Să nu mai pot să simt
Un aer proaspăt
Și-o ploaie caldă
Ca pe un duș reconfortant!
Un râs puternic,
Să-mi iasă din plămâni.
Să-mi simt din nou puterea,
În mâini,
În cuget și-n voință,
Să vreau să simt, că trăiesc iar!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeile iubesc mai mult decât bărbații și suferă mai mult decât ei. Dar, pe când bărbatul, din experiența iubirii sau dintr-o mare suferință dezvoltă un gând sau un sens de universalitate, pentru femeie ele rămân strict individuale, fără o proiecție sau o adâncire în esențial și etern.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ideea de neajuns se naște din excesul de dorințe. Însăși conștiința răului n-ar fi posibilă fără agitația vrerilor neînfăptuibile. În bine, trăiesc acei ce vor puțin, a căror dorință e compatibilă cu dimensiunile vieții. Dar când ești ros de un jind năpraznic, universul e neîncăpător, e cădere, e rău. Nimic nu te mulțumește aici jos. Nefericirea nu-i decât neputință în supranatural; neputința ultimei curpinderi.
Emil Cioran în Îndreptar pătimaș II (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întristat e sufletul meu în lumea în care oamenii trăiesc spre a se face nefericiți unii pe alții.
Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciobanii fumau, așezați pe niște pietre. Era cald și mirosea a rășină, a flori de vară, a singurătate. Și mai era un miros, un miros care avea să-mi dea dependență, cea mai nasoală dependență din viața mea, una mult mai atroce decât alcoolul, decât drogurile, decât sexul, decât iubirea, decât narcisismul, decât orice. Dependența asta era cel mai greu de înțeles și de acceptat de către oameni. Oamenii nu-și doreau ceea ce-mi doream eu, ba chiar, dimpotrivă, dependența mea de mirosul ăsta era pentru ei cel mai teribil coșmar, fiindcă îi arunca într-un loc de unde trebuia să se descurce singuri, erau obligați să trăiască fără păpușar, fără reguli impuse de alții. Dependența asta mă împingea pe un drum pe care aveam să pășesc singur. Să sufăr, să mă reneg, să mă întorc înapoi, să mă ridic și să pornesc din nou, să blestem, să îmi doresc să mor, să îmi doresc să trăiesc mai mult decât și-a dorit-o vreodată o ființă umană. Acolo, sub luna mare și galbenă, lângă câinii ciobanilor, unde nu îmi puneam problema ce voi face mâine, pe ce drum o voi apuca, mirosea a libertate.
Cristina Nemerovschi în Ani cu alcool și sex
Adăugat de Dreams in Black and White
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și ce importanță poate să aibă faptul că eu mă frământ, că sufăr sau gândesc?
Emil Cioran în Pe culmile disperării, Lirismul absolut (1934)
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Misiunea mea este să sufăr pentru toți cei care suferă fără să știe asta. Trebuie să plătesc pentru ei, să le ispășesc inconștiența, norocul lor de a ignora cât de nefericiți sunt.
citat din Emil Cioran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!