Bebe ştrumf

Bebe ştrumf, micuţ, modest
Am să-ţi spun de ce zâmbesc
Căci vreau s-auzi tot ce gândesc,
Când pe tine te privesc.
N-am să mint, îţi spun de bine...

Da, drag ştrumf, e despre tine.
Ştiu că acum citeşti atent,

Chiar dacă eu sunt absent.

Tu mă-nţelegi, nu eşti oricine,
Eşti un ştrumf, iar tu ştii bine,

Tot ce-i scris e de la mine,
Din inimă pentru tine.
Întâi de toate, îţi mulţumesc,

Iar acum eu nu glumesc. 

Îţi mulţumesc că ştii s-ajuţi,

Mulţumesc că mă asculţi.
E greu, când spun ce simt cuiva,

Devin nesigur, şi nu aş vrea,

Dar vreau să ştii de ce zâmbesc,

Vreau să ştii tot ce gândesc.
Te admir că mă-nţelegi,

N-am crezut că vrei să-ncerci,

Sunt dificil, ciudat în toate,

Dar tu mi-ai spus că nu se poate.
Mi-ai zis direct că sunt special, 

Nu ciudat, şi nici normal,

Aveai dreptate, ai zis bine,

... special, căci te cunosc pe tine.
Din nou, repet: îţi mulţumesc,

M-ai învaţat ceva firesc,

Mi-ai amintit ce am uitat:

Că eşti un ştrumf adevărat.
Ţi-am scris ce simt, nu am minţit,

M-am deschis, m-am străduit,

Am vrut să ştii de ce zâmbesc,

Am vrut să ştii tot ce gândesc.
Si să ştii destul de bine,
C-am scris numai pentru tine.
Iar ca mesaj de încheiere,
Hai pa-pa, la revedere.

poezie satirică de Dacian Nemeş
Adăugat de Dacian Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Am să-ţi spun de ce zâmbesc,
Că vreau s-auzi tot ce gândesc,
N-am să mint, îţi spun de bine...
Da, drag prieten, e despre tine.

Ştiu că acum citeşti atent,
Chiar dacă sunt absent,
Căci mă-nţelegi, nu eşti oricine,
Iar tot ce-i scris e scris de mine.

Întâi de toate, îţi mulţumesc,
Am mâncat, deci nu glumesc,
Îţi mulţumesc că ştii s-ajuţi,
Mulţumesc că mă asculţi.

E greu, când spun ce simt cuiva,
Devin nesigur, şi nu aş vrea,
Dar vreau să ştii de ce zâmbesc,
Vreau să ştii tot ce gândesc.

Te admir că mă-nţelegi,
N-am crezut că vrei să-ncerci,
Sunt dificil, ciudat în toate
Dar tu mi-ai spus că nu se poate.

Mi-ai zis direct că sunt special...
Nu ciudat, şi nici normal,
Aveai dreptate, ai zis bine,
... special, căci te cunosc pe tine.

Din nou, repet: îţi mulţumesc,
M-ai învaţat ceva firesc,
Mi-ai amintit ce am uitat:
Că am un prieten adevărat.

Ţi-am scris ce simt, nu am minţit,
M-am deschis, m-am străduit,
Am vrut să ştii de ce zâmbesc,
Am vrut să ştii tot ce gândesc.

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul

Chiar dacă aş avea toţi dinţii cariaţi, aş mai zâmbi...

Şi chiar dacă aş fi plin de probleme, tot aş glumi...


Pentru că şi viaţa e grea,
şi lumea e rea,
iar eu n-aş rezista
dacă nu m-aş comporta aşa.

poezie de Dacian Nemeş
Adăugat de Dacian Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacientul: Doctore, mi-am fracturat piciorul în două locuri!

Medicul: Ştii exact unde-s aceste locuri?
Pacientul: Da.

Medicul: Să nu mai mergi pe acolo!

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţul:
 Iar eşti nemulţumită! Ai două pălării la acest pardesiu.

Soţia: Greşeşti! Nu am decât un pardesiu la aceste două pălării!

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacientul: Am fost săptămâna trecută la dumneavoastră.
Psihiatrul: Da, îmi amintesc, spuneaţi că vedeţi multe muşte, aşa, ca prin ceaţă...
Pacientul: Da, da! Şi mi-aţi dat nişte pilule!

Psihiatrul: Ei, au avut efect?
Pacientul: Da, săru-mâna, dom' doctor, acum le văd clar de tot, fiecare picioruş.


replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucură-te de viaţă, de ceea ce ai şi nu te plânge de ceea ce îţi lipseşte! Preţuieşte persoanele dragi pe care le ai lângă tine, căci nu se ştie cât vor mai fi în preajma ta! Preţuieşte-le cu dragoste şi sinceritate! 
Nu rata momentele mici ale vieţii în aşteptarea altora măreţe, căci s-ar putea să nu apară niciodată. 
Viaţa e frumoasă atâta timp cât ştii să te bucuri de ea împreună cu familia şi prietenii, trăind în neprihănire. Gândeşte-te că unii nu au nici măcar ceea ce ai tu. Nu rata momentul de a te bucura în orice clipă.

Dacian Nemeş
Adăugat de Dacian Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, trebuie să punem lacăt porţilor care nu ne mai primesc înăuntru...
De fiecare data când ni se va închide o uşă, Dumnezeu ne va deschide alta, pentru că doar El ştie cum suntem cu adevărat...
Uneori, trebuie să renunţăm la oamenii care ne-au pus în suflet cuvinte ciobite. Ce-i deformat, nu se mai poate explica, nu se mai poate povesti...

Vali Şerban în "Iartă, crede în tine şi mergi mai departe (2021)
Adăugat de Vali Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim o viaţă întreagă cu visuri. Deşi atât de departe, deşi "atât de" imposibile, totuşi ne mai mângâie speranţa că undeva, cândva, le vom ATINGE.
 Uneori, trăim o viaţă şi, ele, visurile, tot aşa de departe rămân. Ce să-i faci? Asta e frumuseţea lor. Să inspire.
Sunt ca peştişorii de aur, care nu se lasă prinşi; în schimb, încercând să-i prindem, învăţăm să adunăm dorinţe.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat dacă vrea ceva, face! 
Dacă nu vrea, nu face!
 Un bărbat care nu vrea, dar face, e un bărbat însurat.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia însă un om cinstit, un meseriaş, care cu truda îşi câştiga pâinea. Copiii lui văd binele, iar de rău fug, pentru ca au alt sânge. 
Pentru domnişori nu e nici lege, nici conştiinţă. Nici dreptate la ei n-ai să găseşti; întâlnesc un neputincios, îl nesocotesc, îl calcă; de la ei milă să nu aştepţi. Dacă întâlnesc unul mai tare, confundă din prostie legile - papa e la îndemână şi-i scapă. Nu i interesează nici banii, nici prieteniile. Te uiţi: merg cu nasul pe sus ca păunii; de-ntâlnesc un individ sau un bătrân, chiar de o sută de ani, nu se mişcă nici cu un deget, ca să-i lase să treacă. Ei-i-i! Slavă ţie, Doamne, că nu ierţi niciun păcătos! 
Hai să-i lăsam. Cum e, aşa e; n-ai cum să-i schimbi.

Chabua Amirejibi în Data Tutashkhia (1975), traducere de Aur State
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrez la Bursă. Mergeam ieri dimineaţă să intru în clădire când deoadată urlă unul în spatele meu: 
"Opreşte-te, hoţule!". În viaţa mea n-am văzut atâţia oameni oprindu-se în acelaşi timp!

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii, de cele mai multe ori, iau tăcerea drept acceptare. Nicidecum ca bun-simţ. Eşti categorisit un om slab dacă nu poţi sau nu simţi să răspunzi răului cu rău. Şi..., tocmai oamenii "puternici" spun asta...
Dacă vrei să arăţi cât eşti de puternic, fii bun! Eu, alta putere mai mare ca aceasta, nu cunosc.

Vali Şerban în Iartă, crede în tine şi mergi mai departe (2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul despre care vorbeşti, nu mi-e duşman. În această viaţa, fiecare îşi face lucrul său. Deocamdată sunt puţini aceia care, făcându-şi lucrul lor, apar tuturor folositori. Iar de cei care făcându-şi treaba lor, dăunează tuturor, e pământul plin. Şi atunci, cum să socotim pe toţi oamenii răi duşmanii noştri? 
A fi om de omenie şi adevărat abrag, nu înseamnă deloc că eşti alungat şi tu fugi. Dimpotrivă, omul bun trebuie să fie el însuşi urmăritor. El urmăreşte răul făcut de oamenii răi şi schimbă acest rău în bine. Dacă nu e aşa, ce rost mai au fugile şi alergările noastre în arta ascunderii şi a dispariţiei. 
Dacă tu ţi-ai propus ca din bezna celor răi, cel puţin pe unul să-l schimbi în bine, atunci pe oamenii răi nu-i mai poţi socoti duşmanii tăi, şi am să-ţi spun de ce. Oamenii răi sunt aproape toţi cei ce alcătuiesc lumea. Dacă pe toţi îi socoteşti duşmanii tăi, atunci de cealaltă parte eşti singur cuc, iar împotriva ta sunt toţi. Şi ei te vor copleşi. Asta-i una. Şi acum ascult-o şi pe a doua. Începi lupta cu omul rău şi să zicem că le vii de hac la o duzină, viaţa însă se înmulţeşte ca iarba şi în locul duzinii apar hoarde întregi, toţi viermii se înmulţesc de colcăie. Se vădeşte că ai sporit şi nu ai mărginit răul.

Chabua Amirejibi în Data Tutashkhia (1975)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecătorul: De ce sunteţi acuzat?

Acuzatul: De a-mi fi făcut cumpărăturile de Crăciun mai din timp.
Judecătorul: Dar acesta nu-i un delict! Cu cât mai din timp?
Acuzatul: Păi, înainte de a se deschide magazinul.

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul: Copii, direcţiunea anunţă că, de astăzi, aveţi semnal wi-fi în perimetrul şcolii!

Un elev: Am văzut că avem wi-fi, dar ni se cere parola... Care e parola?
Profesorul: Astăzi, parola este anul războiului de independenţă.

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce mă perpeleam, intră în crâşmă domnişorii. Trei. E bine că lumea nu e a lor. Că praful s-ar alege de ea. Asemenea specimene. Tot ce părinţii şi moşii le-agonisiseră, în trei zile ei tocară si păpară cât ai bate din palme. Aşchia nu sare departe de trunchi. Orice negustor, afacerist, bufetar se pricopseşte, se îmbogăţeşte, aruncă cântarul şi metrul, se înnobilează.
 Angajează tătuţii guvernante şi bone. Aici cărţi, aici pian. Dar pe om, cine-l învaţă să fie om? Bonele sau taţii şi mamele? Ca să fii om, trebuie să înveţi asta separat, dar lor nici prin cap nu le trece. Dar dacă taţii şi mamele n-au absolut nimic în suflet - ce să-i înveţe pe copii lor? La 15 ani sunt pe uliţă, împrieteniţi cu toate scursurile şi ceea ce poartă în firea lor, aia iese afară. Apucăturile se aleg singure. Ştii cum alege cizmarul cuiele de pe masa de lucru? Cu magnetul. Tot aşa şi aici. Ce au învăţat ei bun? Unde cad asemenea gunoaie, gunoaie aduni. Toate din cauza sângelui său.

Chabua Amirejibi în Data Tutashkhia (1975)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să vii în gândul meu

Mă gândesc acum la tine
şi vreau ca noi să ne simţim bine,
vreau să vii în gândul meu
să ne împăcăm mereu.
De multe ori mă priveşti
şi ţi se pare că spun poveşti,
iar dacă vezi din ochii mei o lacrimă,
să ştii că vreau să-ţi spun iartă-mă.
Vreau să-mi dai şi tu dragostea,
că eu îţi voi aduce cea mai frumoasă stea,
chiar de va fi greu sau uşor,
eu cu tine aş vrea să zbor.
Tu eşti perechea sufletului meu
şi am nevoie de tine mereu,
să ştii că viaţa e plină de suferinţă,
la cei ce au bună credinţă
şi aş vrea să trecem peste toate uşor,
să ne ia timpul cu el în zbor.

poezie de Eugenia Calancea (30 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Luci, te rog... Aş dori să... Să plec acum.
Lucian: Tremuri... De ce? Chiar îţi este frică de mine? Încă îţi mai este? Şi ţie?!
Lia: Nu, nu chiar... Nu de tine.
Lucian: Nu de mine?! Atunci, de cine? Sau de ce? Off... Aş vrea să te cunosc mai bine, să-ţi descifrez secretele... Aş vrea să te pot înţelege, dar nu voi reuşi. Nu atâta timp cât nu eşti foarte sinceră cu mine, pentru că simt că îmi ascunzi ceva. Doar că nu-mi dau seama ce... Dacă aş şti, poate ar fi mai bine. Oricum, aşa cum sunt, bun sau rău, prost sau nu, indulgent sau exigent, modest sau lăudăros, arogant, tâmpit, idiot, indisciplinat, sau oricum ai considera tu că aş fi, sunt totuşi îndrăgostit de tine. Asta-i sigur! Sunt îndrăgostit nebuneşte de tine! Şi nu de acum, nici de ieri, sau de curând. Ci de ani şi ani, de când te-am cunoscut. Te iubesc. Şi chiar dacă nici acum nu mi-ai acceptat prietenia, m-ai refuzat din nou, nu contează! Eu n-am să renunţ! Nu voi ceda! Am să fac tot posibilul să te cuceresc, odată şi odată. Nu ca pe un trofeu, evident, ci să-ţi cuceresc doar inima, dragostea ta. Deocamdată, mă bucur că ţi-am spus şi că ştii... Că te iubesc! E totuşi un început. Iar pe moment, mă mulţumesc şi cu atât.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacey: Nu vreau să-mi iau rămas bun. Vreau doar să mă uit la tine... Aş vrea să am nişte cuvinte mai bune de rămas bun pentru tine, dar... dar asta e tot ce am găsit. Mulţumesc! Mulţumesc pentru tot ce mi-ai oferit. Mulţumesc că m-ai forţat să fiu bărbatul pe care îl vroiai. Mulţumesc! Îţi sunt atât de recunoscător, Andie!
Andie: Of, nu vreau să-ţi dau drumul, Pacey.
Pacey: Să nu uiţi de promisiunea ta, da? Tu şi cu mine, împreună din nou, fericiţi, sănătoşi şi mai îndrăgostiţi ca niciodată.
Andie: Nu o să uit.
Pacey: Fă-te bine, McPhee şi apoi întoarce-te la mine cât mai repede.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi râd în soare

E prima zi din vară
Şi iarăşi am ieşit afară,
De după norii grei ai iernii
Se-arată soarele rotund al verii.

De multă vreme te aştept
Să-ţi spun, la tine mă gândesc
De vreme multă, însă iată:
Azi soarele pe cer se-arată.

Ştii, norii sunt, dar curg la vale
Nu stau ca să intunece-a ta cale,
Şi iată, stau de mult şi mă gândesc
La soare-ntruna-mi vine să zâmbesc.

Mi-ai spus c-am aşteptat prea mult,
Mi-ai spus chiar că şi tu ai vrut,
Acuma te opresc din drum
Căci foarte multe am să-ţi spun.

Încerc să-ncep prin a-mi găsi cuvinte,
Şi chiar incerc să îmi aduc aminte
Şi amintindu-mi mă opresc
La soare iar încep ca să zâmbesc.

Dar poate însăşi aşteptarea
Mă face ca să-mi amintesc
Ce poate face azi visarea…
Şi dintr-o dată iar încep ca să zâmbesc.

Rupând tăcerea, vreau să-ţi spun
Că n-aş fi aşteptat nicicum
De-aş fi ştiut că încercarea mea
Nu-ţi va schimba mentalitatea.

Un nor apare pe-a ta faţă
Întunecând seninul clar
Al ochilor intraţi în ceaţă
Iscând un sentiment bizar.

Dar cum ţi-am spus, un nor vine şi pleacă
Aşa, din nou apare-un soare pe-a ta faţă,
Căci am ştiut să îţi vorbesc acum
Când suntem la sfârşit de drum.

Şi multă vreme a trecut
Şi ştiu pre bine, te-am pierdut;
O lacrimă în ochi mi-apare
Acuma chiar că râd în soare…

poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Eliana Doru
Comentează! | Votează! | Copiază!