Haina de lumină
La botez primit-am haină.
De lumină și putere.
Din potir primit-am hrană.
Bucurie, mângâiere.
Dar trăind cu duhul lumii.
M-am îndepărtat mereu.
Iară haina de lumină.
Vai, am murdărit-o rău.
M-am târât prin murdărie.
Prin beții și curvișag.
Iară podoaba ce-am primit-o,
Am umplut-o de adiag.
Și prin spini și pălămidă.
Am intrat să mă îmfrupt.
Iar frumoasa-mbracaminte,
Foarte tare eu am rupt.
Mă târăsc prin murdărie,
Prin mocirlă și gunoi.
Vierme sunt, capul afară.
Nu-l pat scoate din noroi.
Doamne, in loc de putere,
Ce am luat de la botez.
Stau trântit în balta morții,
Și cu patimi mă-ntinez.
Năclait -mi-este veșmantul,
De mocirlă și duhoare,
Eu le dau cu nepăsare,
Dracilor îmbrățișare.
Dar...! Sfârșitul mi-e aproape.
Oare ce-am să fac atunci?
Căci mă chemi la judecată,
Și în iad o să m-arunci.
Că mi-ai dat o perlă scumpă,
Cerându-mi s-o îngrijesc.
Iară-și eu mult păcătosul,
Prin mocirlă o târăsc.
Cum o să m-arăt, Iisuse,
În cămara nunții tale,
C-am rupt haina de lumină,
Și am murdărit-o tare
Doamne, nu mă da afară,
Ajută-mă să o spăl.
Si te rog dă-mi o bucată,
A milostivirii văl.
Să o curăț eu de tina,
S-o cârpesc cu vălul dat.
Ma căiesc si sunt de vină,
Iartă-mi, Doamne, al meu păcat.
Umil eu îmi cer iertare,
Talanții i-am cheltuit rău.
Nu sunt vrednic de-ndurare,
Ai milă, de robul tău.
poezie de Augustin Georgiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ție, Doamne
Îți mulțumesc Ție, Doamne,
c-am mai prins o primăvară.
O adaug mândrei toamne
după ce-am să trec prin vară.
Îți mulțumesc Ție, Doamne,
pentru ani ce mi-ai dat,
Și preacuvioasei mame
a lui Isus împărat.
Slavă îți cânt Ție Doamne,
pentru viața ce-am primit,
Și-încredințez Ție, Doamne,
Sufletul meu obosit.
AMIN!
rugăciune de Dumitru Delcă (aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Doamne!
Doamne, cum de poți ierta
Crunte boli de minte grea
Și sfruntat neadevăr,
Vierme strecurat în măr?
Cum nu crești tu, Doamne, iară
Dintr-o Evă, o fecioară
Preacurată pe vecie,
Fală lumii-ntregi să fie?
De ce șarpele viclean
Are-n el așa alean
Și limbaj muiat în miere,
Iar în ochi așa putere?
El, cu vorbele suave,
Murdărește flori firave,
Le scufundă n zoaie caldă
Unde Belzebut se scaldă
Doamne, dă-mi puteri de stea
Să spăl toată lumea-n ea,
În botez de meteor
Legi morale să măsor
Eu mă-nchin la tine, Doamne,
Cel ce uită să condamne,
Tu, ce-ai pus iubirea ta
Dintr-un gând pe crucea grea!
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino, Tu, Doamne
Vino, Tu, Doamne ceresc,
Vino, ce mult Te doresc
Vino când stelele pier
Vino și du-mă în cer.
Cânt pentru Tine mereu
Sfânt, minunat Dumnezeu
Cânt pentru dragostea Ta
Ține-mă, Doamne, în ea.
Vino, Tu, Doamne al meu
Vino să vezi că mi-e greu
Vino, Tu, Domnul meu sfânt
Că-i tare greu pe pământ.
Stau în lumină din zori
Vino, Tu, Doamne pe nori
Haina subțire de in
Fie-mi veștmântul divin.
poezie de Adriana Cristea (8 iunie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, iartă-mi, Te rog, Doamne
O, iartă-mi, Te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
prin care-Ți cer doar pâine și pază și minuni,
căci am făcut adesea din Tine robul meu,
nu eu s-ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu.
În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta,
Îți cer și-Ți cer întruna să faci Tu voia mea;
Îți cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiți ce vreai,
ci să-mi slujești în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai...
Gândindu-mă că dacă Îți cânt și Te slăvesc
am drept să-Ți cer întruna să faci tot ce doresc...
O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
și-nvață-mă ca altfel să stau în fața Ta!...
Nu tot cerându-Ți Ție să fii Tu robul meu,
ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu.
Să înțeleg că felul cel bun de-a mă ruga
e să doresc ca-n toate să fie voia Ta.
rugăciune de Traian Dorz
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrem Lumină, Doamne!
Luminează-mi calea, Doamne,
Bezna cruntă să dispară,
Primăveri să-mi faci din toamne
Și lumină-n suflet, iară.
Luminați la minte fie
Toți cârmuitorii lumii
Ce vor pace, armonie,
Pe ceilalți, Te rog, adu-mi-i!
Curgă valuri de lumină
Din hotare în hotare
Peste-acei ce au o vină
Că-i atâta dezbinare.
Să privească-n depărtare
Cum se-apropie de glie
Raza de lumină care
Ne-o uni pe veșnicie.
Lăcomia să dispară
Dar și vechile imperii,
Liniștea s-ajungă-n țară
Prin Lumina Învierii.
N-o să moștenim Pământul,
Când momentul o să vină
Vom ajunge la Prea Sfântul,
Unde-i veșnică lumină!
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe de cercetare... 1 Cor. 11,28
În clipe-adînci de cercetare,
cu dorul sfînt de-a mă-ndrepta,
îmi judec starea mea, Stăpîne,
în Fața Ta.
Prin harul Tău Tu mi-ai dat dreptul
ca să mă fac un fiu curat.
Dar oare m-am făcut eu, Doamne,
cu-adevărat?
Prin harul Tău ai frînt robia,
ai rupt cătușa celui rău.
Dar oare port eu azi în deget
inelul Tău?
Tu m-ai chemat să port cunună
ca rege-n veșnicul Tău cort.
Dar oare eu mă port ca rege?
Sau cum mă port?
Sînt eu un fiu născut din ceruri?
Sînt eu un frate-al lui Hristos?
Sau tot un rob, trudind cu teamă,
născut de jos?
Cînd sub păcat și cînd sub lege,
robeam sub două vechi robii.
Dar Duhul Tău nu robi dorește,
ci vrea copii.
Căci dacă n-ai găsit mireasă
pentru Adam la cei ce pier,
pentru Isus, nici jos în lume,
nici sus în cer!
Și-ai vrut atunci din suferință
din rana cea din piept să-nchegi
o fiică mai presus de fire,
mai sus de legi.
O, Doamne Sfînt, eu nu sînt vrednic
nici robul robilor să-Ți fiu,
și totuși, Tu, cu mii de lacrimi,
m-aștepți ca fiu.
Isuse drag, spre-a Ta iubire
nu pot nici ochii-a-mi ridica.
Și totuși, Tu aștepți și-n mine
Mireasa Ta.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alpinism în sine...
Doamne... te-am tot căutat prin intangibil,
ca să te citesc în mine, mai unită cu cea de azi...
Doamne... și cât de îndepărtată îmi eram
celei de ieri sau de niciodată...
Doamne... m-am rătăcit prin gândul că te mai caut,
mai singură decât mine, copila, cândva înlănțuită de cei care nu te căutau...
Doamne, oare mai am de spart piatra așteptării
cu lacrima împlinirii prin a te striga?
poezie de Diana Ciugureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești atât de frumos
Ești atât de frumos, Doamne,
Prin tot ce ne-atinge, curat,
Prin tot ce putem strânge în brațe,
Cu ochii, gândul și inima de muritori.
Ești atât de bun, Doamne,
Prin tot ce verși în lacrimi, neîntinat,
Prin tot ce binecuvântează trupuri,
Pline de răni, suspine și-amare dureri.
Ești atât de luminos, Doamne,
Atât în Cer, cât și pe Pământ, Sfânt lăudat,
Cu daruri crescute din lut și lumină,
Suflate din Duhul gurii Tale făr' de-nceput.
Ești atât de iubitor, Doamne,
Atât de nepătruns în Vie Împărăția Ta,
În Începutul și Sfârșitul Universului,
Neînțeles și necuprins de câți au încercat.
Ești atât de minunat, Doamne,
Prin spicul ce se leagănă mut pe Pământ,
O sprânceană crescută din lut să zâmbească,
Îngenuncheată în fața Lunii de ploi.
Ești atât de iertător, Doamne,
Cu tot ce întinăm și otrăvim neîncetat,
Lăsând Universul viu cu minuni divine,
Întărind totul și pe toți ce-Ți recunosc Puterea.
Ești necuprins în bunătate.... aștept, Doamne,
răsăritul Soarelui, să-ți multumesc!!!
poezie de Adelina Cojocaru (24 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel încercat vede Trezirea
1. Este hotărât din vreme
ceea ce trebuie să vină,
m-am rugat pentru lumină
să mi-o dăruiești prin semne.
2. M-am rugat pentru Trezire,
fie-mi ruga ploaie deasă,
mai dă-mi Doamne, mai dă-mi zile
și mă cheamă apoi acasă.
3. Și prin crucea de cuvinte
să trec dincolo de fire
și să-Ți mulțumesc, Părinte
că mă-ncerci pentru Trezire.
4. Este hotărât din vreme,
Slova dulce din Scriptură
să mă ardă, să mă cheme,
rob la patimi, Tu mă fură.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Lumină din Rai
Lumină din Rai prin gânduri uitate
Și oameni cuprinși de-ale vieții păcate,
Tu, Tată Ceresc, nesfârșită iubire
Azi mângâi un suflet c-o dulce privire...
De-ar fi să spăl Doamne picioarele Tale
Asemeni Mariei sa capăt iertare...
Copilul de-altădată să te găsească iar,
Prin întuneric veșnic, te caut în zadar...
Cuvintele mele sunt reci și deșarte
Dar Tu, c-o mângâiere ce-mi cade peste pleoape
Mă ierți mereu Părinte și nu cunoști mânia
Când eu păcătuind, tot caut veșnicia.
N-am meritat o clipă, un strop de fericire,
Dar totuși l-am avut prin Sfânta Ta iubire,
Și mi-ai mai dat un înger... dar eu l-am izgonit
Cu-aceleași gânduri false din suflet ponegrit.
Lumină din Rai coboară peste noi
S-aducă iar căință, să vindece nevoi,
Atât că n-o vedem si ne pare în van
Dar ea e tot acolo, in fiecare an.
Fecioară adorată, din pântecele Tău
Se naște-Nvățătorul biruitor de rău
Se naște din iubire, din lacrimi ca de ploi
Și-ți mulțumim iar TATĂ, că ai grija de noi!
poezie de Andreea Palasescu (august 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, mulțumesc!
Pentru harul ce-l am, Doamne,
Ție vreau să-ți mulțumesc,
Însă unde-n lumea asta
Aș putea să te găsesc?!
N-aș putea nemărginirea
Să-ți măsor... Privirii mele
Pas cu pas, eternitatea,
Cerul Tău tivit cu stele,
Nu-i ajunge! Unde oare,
Universul m-a-nfiat,
Ca să picur din norocul
Stelei care Tu mi-ai dat?!
Nu ți-am spus?! Când pruncul plânge
Plâng și eu... Când foamea doare
Mă ascund și plâng... Mi-e milă
Nici eu nu ma de mâncare!
Când văd plâns de mulțumire
Pentru haina care-am dat
Mă gândesc la Tine, Doamne...
Mi se iartă vreun păcat?!
Când mi-ai osândit trecutul,
Ai gândit că voi trăi
Prin sărmanii lumii mele,
Trist, în fiecare zi?!
Picură lumină, Doamne
Și dreptate și cuvânt
Peste lumea în mișcare
Pân' la trecera-n mormânt.
Ușurează-ne povara
Biciul ist usturător...
Lanțurile strâng! Și sânge
Curge-n ochii tuturor.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, Doamne... (cântare)
Se stinge lumina afară
Adie o boare de vânt
Cu lacrimi de dragoste iară
Mă rog și Te laud și-Ți cânt.
Te rog pentru cel ce mai plânge
Te rog pentru cel ce-a căzut
Făptura mea toată se frânge
O mână sunt, Doamne, de lut.
Mă pierd fără Tine, sunt mică
Frânturi de cuvinte-ecou
Se-ntorc din tăcere, mi-e frică
Ajuta-mă, Doamne din nou.
O, Doamne, o, Doamne, o, Doamne Domnul meu
O, Doamne rămâi lângă mine,
O, Doamne, o, Doamne, mărite Dumnezeu
Speranța mea toata e-n Tine.
cântec, versuri de Adriana Cristea (13 martie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi Doamne-un pic de fericire...
Mă rog din nou la tine Doamne,
Deși mi-e tare greu să sper,
Când ochii mei uitați de toamne
Zăresc în toate efemer.
Amară mi-e singurătatea
Și-n gânduri am numai pelin
Mi-e ziua neagră ca și noaptea
Iar zorile îmi sunt un chin.
Pentru greșeli plătit-am vamă
La toate oștile din cer,
Dar simt mereu cum se destramă
Orice speranță în eter.
Dă-mi Doamne-un pic de fericire
Și-o oră doar, ia-mi lacrima
Ce-i dă privirii strălucire
Dar îmi străpunge inima.
M-apasă îndoieli cumplite,
Mi-e teamă și de umbra mea,
Iar zilele îmi sunt zidite
În gheața florilor de nea.
Și n-am pe nimeni lângă mine:
- Și ce? Avut-am vreodat'?...
Nu! Te-am avut numai pe tine,
Dar azi mi-e crezul sfîșiat.
Și numai Tu, doar Tu poți Doamne,
Să mi-l redai, dar m-ai uitat,
Iar eu m-am poticnit prin damne
Și în păcat iar am intrat.
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciunea unei broaște țestoase
Doamne, ajută-mă să redevin mieluța din copilăria pe care mi-ai aruncat-o la câini! Eu nu m-am supărat, Doamne, pentru că mi-ai șterpelit cloșca, tocmai când mă vârâsem sub ea... Și era atât de cald...!
Nu, nu m-am supărat, ci am tăcut chitic! Pe urmă, din cauza nedreptății tale, m-am zbătut ca peștele pe uscat, Doamne!
Puteam să te dau în judecată, pentru sechestrare de pământeni, sau să te pârăsc la D. N. A., pentru însușire ilicită de luturi! Dar eu te-am iertat... Doamne!
Ceea ce mi-ai luat (și continui să-mi iei), niciodată n-o să-mi mai poți da înapoi... De aceea, te implor, Doamne: fă-mă din nou miel, ca să nu mă revolt ci doar să scâncesc, atunci când îmi pui cuțitul la gât...!
rugăciune de Iulia Mirancea (15 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trece soarele prin mine ca prin geam.
Ce mai sunt? Ce mai am?
Ce-am rămas?
Inima îmi bate, mecanic, ca un ceas.
catren de Demostene Botez din Amiază de vară
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celula-i rece și pustie
De-o noapte-ntreagă plâng într-una,
Din nou sunt iarăși osândit.
Privesc prin gratii pe cer luna
Ce după un nor iar sa pitit.
Degeaba-i cerul plin de stele,
Degeaba -ncerc să le vorbesc,
Aș vrea să stau mereu cu ele,
Dar... dimineața se topesc.
Un soare cald din nou s- arată
Și... iată vine o nouă zi.
Dar ce folos... e-nourată
Și raze... nu pătrund aci!
CELULA-i rece și pustie,
Betonul... ud mucegăit,
Iar pixul meu... abia mai scrie,
Că trupul mi s-a-mbolnăvit.
Un înger însă mă păzește,
E îngerul meu păzitor.
El zi și noapte mă însuflețește
Și-mi dă putere să nu mor.
Mi-arată calea spre credință,
Îmi spune... că am câștigat.
Că diavolul fuge de mine
Și nu mai pot fi atacat.
Parcă... prind din nou putere,
Isus... din cer mi s-a... arătat.
El a venit prin a lui vrere,
Să mă ferească de păcat.
Mi-a spus cu glasul lui cel dulce,
O doamne...! ca să te slăvesc.
Când sunt la greu și-s la răscruce
Numele tău să îl rostesc.
Mă tem că nu prea îmi dau seama,
Cum în celulă mi-a intrat?
Și ce putere mi-a dat oare...
Că sufletul meu e Salvat.
Eu... am greșit... și îmi spăl vina,
Oricât de mult m-aș tot ruga.
Nu e îndeajuns doar rugăciunea
Să spele vina grea a mea.
Dar... deschid ochii, văd o rază,
Ce îmi pătrunde în celulă.
Și-apoi... văd cum întreaga noapte
S-a liniștit de a ei furtună.
Noaptea o închei prin rugăciune,
O doamne...! ție-ți mulțumesc.
Că m-ai ales pe astă lume
Prin scris să pot să te slăvesc.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biciuiește, Doamne, dracii!
Oh, biciuește-ti dracii, ori ia-i cu Tine, Doamne!
Căci de o vreme-ncoace mi-e-n suflet înnorare
Mi-e inima beteagă și nu am nici un rost,
Cu fiecare clipă eu nu mai sunt ce-am fost.
De-atâta supărare, cu nepăsări, vezi bine,
Te-aștept... Neortodoxe căi se deschid spre mine.
Se scutură de vise și taină lumea mea,
Eu îngenunchi zadarnic și cad în fața Ta.
Înlănțuie oștirea de diavoli! O supune!
Tu, cel Atotputernic peste pământ și lume!
Eu nu cunosc lumina, trăind doar în păcat,
În patima lumească de-un timp m-am îngropat.
Supune-i și-i ucide! Îngroapă-i în genuni,
Căci mi-au făcut viața rug de deșertăciuni,
Iar mie, Domne, iartă-mi greșeala de-a lucra
Când nu mai cred în Tine, doar împotriva Ta!
Și dacă-s fiu de diavol, arată-mi calea dreaptă
Și fă-mă peste timpuri cioplită vieții piatră!
Dă-mi voce spre a plânge să smulg eternitatea
Fiu veghe suferinței și tihna-n timp ce moartea,
Din lacrimi împletească năframa de lumină,
Să fiu în întuneric beteală. Și divină,
Să curgă peste mine, din nou, iertarea Ta!
Oh, iartă-mi, iartă-mi, Doamne și nu te mânia!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți aduc Isus onoare
Îți aduc Isus onoare
Și te laud și îți cânt
Căci ne-ai dat a Ta salvare
Oamenilor pe pământ
Cânt iubirea ta Divină
Și eu Numele-ți cinstesc
C-o viață fără vină
Tu mi-ai dat și te iubesc
A ta milă eu o cânt
Și iubirea Ta cea vie
Cât voi fi pe acest pământ
Căci privesc spre veșnicie
Îți cânt Doamne a Ta Ființă
Pururea eu te slăvesc
Și Isuse prin credință
Ființa mea îți dăruiesc
Cânt Isus a Ta lumină
Al Tău har ce mi l-ai dat
Căci mă vreau fără de vină
Să fiu Doamne mai curat
Mai aproape azi de Tine
Și Isus de-al Tău Cuvânt
Să văd ziua care vine
Când ne duci în cerul sfânt
În Lumina Feței Tale
Ființele să ne zidești
Să ne fii izvor și cale
Pe brațe să ne primești
Să fim Doamne o lumină
Din Lumina Ta Isus
Cu-o viață fără vină
Și un duh Ție supus
Umple-ne de-al Tău Cuvânt
Să trăim neprihănirea
Viața-ntreagă pe pământ
Să ne dărui mântuirea
Ca să fim ai Tăi Isus
În veci și în veșnicie
Să-ți cântăm în ceruri sus
Slăvit Numele îți fie
21,21-01-2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ales iubirea
Din multele trăiri
ce ni le-ai dăruit Doamne,
am ales iubirea.
Bucurie și-amar
împletind buchete de lacrimi,
în sufletul meu.
Am adunat picături de rouă
să privesc în oglinda lor
din când în când,
amintirile și clipele zilei
răsturnate firesc în pașii mei,
de pe caldarâmul speranței.
Îmi vine să râd
când mă văd din nou acolo...
în clipa primei iubiri.
Dăruiam frenetic
pumni de lumină zorilor.
Cu ochii umflați de nesomn,
așteptam răsăritul sau măcar geana zilei
să-și tremure clipele în fereastră.
Aștept și acum... doar gândul
sau,
frântura din visul din vis,
să mi-l dărui.
Iubesc Doamne!
Iubesc azurul în care,
din când în când,
aburul desenează palmele Tale.
Știi Doamne?
Sunt atât de fericită că le întrezăresc
acolo, sus,...
Nu mai sunt singură!
Suntem doi:
Tu, prin palmele Tale
și
eu, mărunta făptură iubind
Să fie Doamne adevărat că iubind,
devenim munte de flori?
Atunci crestele devin vârfuri de petale?
Tulpinile adunate sunt oare trup de munte?
Sensurile sunt amețitoare esențe de flori,
de clipe alergând printre nori?
Atâta iubire mi-ai dăruit încât, uneori,
prea plinul se revarsă înfiorând,
formele humei dăruite de tine Doamne,
cărărilor de lumină prin care,
șerpuitor se strecoară
destinul meu...
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-ți cânt Isus mereu
Isus Domnul meu îți mulțumesc
Pentru pacea Ta Divină
Azi Isuse îți cinstesc
A Ta Ființă și-o iubesc
Căci îmi dai a Ta lumină
Și mă faci fără de vină
Pentru toate ce îmi dai
Ți-aduc Doamne mulțumire
Mulțumesc Isus că vreai
Să mă duci la Tine-n Rai
Și prin veșnica-ți iubire
Tu mă-mbraci în fericire
Mulțumesc Isus mă-nchin
Înaintea Feței Tale
Și o iată astăzi vin
Ți-aduc sufletu-mi senin
Să-mi fii Doamne veșnic cale
Prin cântări de osanale
Vreau să fiu un rob al Tău
Pentru veci de veci Isus
Tu să-mi fii dar Dumnezeu
Eu să-ți cânt Isus mereu
Dându-ți sufletul supus
Căci iertare mi-ai adus
Glorie Isuse Ție
Iată-ți cânt și te slăvesc
A Ta cinstea de acum fie
Și onoarea-n veșnicie
Numele eu ți-l măresc
Căci Isuse te iubesc
Cum Doamne să-ți dau mai mult
Astăzi din a mea ființă
De Tine doar să ascult
Nu cu sufletul pierdut
Ci eu plin de-a Ta credință
Să îți cânt în biruință
Fă-mă Tu tot mai aproape
O Isus să fiu de Tine
Căci și inima-mi încape
La a Tale sfinte ape
Să-ți cânt slava care vine
Domn al slăvilor Divine
Vreau Isus a Ta Ființă
Mai aproape să îmi fie
Tu să îmi fii năzuință
Pururi scop și năzuință
Mire să-mi fii pe vecie
Să îți cânt iubirea vie
11 noiemb. 2021 M.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!