Evadarea din templu

Eu te privesc extatic, incognito,
Prin rotocolul fumului de ceară,
Şi dimineaţa, când răsari, iubito,
Şi când apui, în fiecare seară...

Iar gândul tău, străpungător de linişti,
Eflorescent, irumpe pân' la mine,
Exali parfumul florilor din mirişti
Şi îngeri chemi, tristeţea să-ţi aline.

Tu te-ai retras cu paşii unei umbre,
Din lumea ancestralelor erori,
În ochi ţi se citesc nelinişti sumbre,
Ţi se-nspăimântă trupul a priori...

Ţi-e chipu'-ntemniţat ca-ntr-un ghioc,
Solemn, aspiri la solitudinea totală,
Dar sânii tăi se vor trezi ad-hoc,
Chemîndu-mă spre ochii-ţi de vestală.

Şi-apoi, în urma unei premoniţii,
Vei evada, din gându-ţi subsumat,
Şi îmi vei da, fără să-mi pui condiţii,
Savoarea unui trup neconsumat...

Vom regăsi cărarea spre Shambala,
Vom bea nectarul de extaz, buimaci,
Şi ne-om iubi, nebuni, ca-n "Sakuntala",
Însîngerând, sublim, un câmp de maci!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah!, Petronela, paşii tăi văratici!

Ah!, Petronela, paşii tăi văratici,
Păşesc pe al destinului traseu
Şi-n mersul tău persistă Dumnezeu,
Şi-n carnea ta plâng fluturii ostatici...

Lumini albastre-s ochii tăi hieratici,
Iar trupul tău străluce marmoreu,
Ah!, Petronela, paşii tăi văratici,
Strivesc staminele din androceu!

Şi sânii tăi discreţi, primăvăratici,
Tresar din când în când în decolteu,
Ţi-e părul vânturat de-un alizeu
Şi ochii-ţi sunt, de-a pururi, enigmatici...

Ah!, Petronela, paşii tăi văratici!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecerea prin lumină

! cărarea înspre lumea ta
putea-o-voi a o urma?
ştiu: în ce parte-oi apuca,
de paşii Domnului voi da
şi, dacă voi afla că sângeri,
mi-oi pierde urma printre îngeri,
ca-n Rai, eu duhul să-mi înec,
când trupu-mi prin lumină-mi trec...
ştii bine la ce mă refer:
sunt râul care curge-n cer
şi cred că,-n drumu-mi spre sfiinţă,
timpu-i suiş spre pocăinţă!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin sânge-ţi navighez, solemn...

Sunt noul Cristophor Columb,
Prin sânge-ţi navighez, solemn,
Pe inimă să-ţi las un semn,
Că sânii vreau să ţi-i dezbumb...

Lumini, pe cerul gri de plumb,
Apar, când te sărut pe stern,
Când drăgăstos şi când fratern,
Şi-apoi, la loc, sânii ţi-'mbumb!

Pe trupul tău, noi expediţii
Eu întreprind, din când în când,
Adesea, îţi trimit petiţii,

Ca să mă laşi să-ţi intru-n gând,
Şi-n lunga zi dintre solstiţii,
(Duios, prin sânge lunecând),

Te chem, nebun, la repetiţii!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite-aşa şi pe dincolo

Trup de pasăre măiastră,
Te-oi iubi pe ici pe colo,
Şi te-oi aşeza în glastră,
Uite-aşa şi pe dincolo.

Şi ţi-oi cânta la vioară,
Într-un ritm suav, tremolo,
Te-oi pupa pe inimioară,
Uite-aşa şi pe dincolo.

Ţi-oi mângâia sânii copţi
Şi ţi-oi tricota scampolo,
Vom petrece multe nopţi,
Uite-aşa şi pe dincolo.

Vom căuta Infinitul,
Lungă-i calea pân' acolo,
Te-oi iubi ca Stan Păţitul,
Uite-aşa şi pe dincolo.

Doamnă cu ochii de mură,
Te-oi iubi precum Apolo
Şi ţi-oi cere să-mi dai gură,
Uite-aşa şi pe dincolo.

Ne-om iubi în Marea Neagră,
Vom juca cu sânii polo,
Statuetă de tanagră,
Uite-aşa şi pe dincolo.

De nu vei fi de acord,
Voi rămâne, doamnă, solo,
Şi voi plânge monocord,
Uite-aşa şi pe dincolo

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt sonor, pietrificat

Când, ne-'ncetat mă înfioară
aura ochilor tăi verzi
şi când viscolul tău de parfum
neîndoios, mă-'nconjoară,
eu caut, iubito, duios şi adânc,
în cosmosul inimii tale,
şi-atunci încet, încet, tu te pierzi,
iar eu, voluptos, te consum,
siderat, te respir, te mănânc,
prin mii şi mii de flori şi petale...

Virtuoz instrument de serviciu,
îţi cânt trupul neconsumat,
vestală în mugur, femeie-vioară,
şi caut, cu sârg, un ultim indiciu,
la strigătul sonor şi pietrificat
al sânilor tăi, paseri de alb,
de deliciu...

Un strigăt sublim al trupului tău
unduios, cu sclipiri celestine,
căci viaţa-mi, iubito, mi-e hău,
e-un minus fatal, e-un calvar
fără tine...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul dintre inimi

Iubito, îmi vei fi în braţe azi:
Apolo - eu, iar tu-mi vei fi vestală
Şi de va fi din templu să decazi,
Pământ voi fi, iar tu-mi vei fi petală.

Şi te voi strânge-n braţe ca-ntr-un joc
În care tu – o flacără, eu - jarul,
Vom arde clipele în dans de foc
Şi ne vom face-n fericire-altarul.

Vom fi scântei sau stele prin eter,
Eu – curcubeu, tu – stropii de culoare,
Nori albi vom fi şi păsări de pe cer,
Vom fi şi vis şi dorul care doare.

Iubita mea, e azi şi te aştept
Pe drumul dintre inimi, cel mai drept.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respiraţie

Tu eşti buenos aires, eşti ozon,
mă tem să te respir pân' la extaz,
cu riscul plenar să mă crezi filfizon,
tu eşti prinţesă şi eu sunt cneaz...

Eşti Iaroslavna, sunt cneazul Igor,
eu te respir, o!, când tu mă respiri,
Galiţchi, fratele tău, bată-l de şogor,
ne suspectează că suntem vampiri.

Trupul tău scapără-n curbe semeţe,
spre ochii tăi negri, privesc siderat,
când sânii tăi- pietre- imploră tandreţe,
tu mă respiri, eu te respir- înspiralat!

Mai e o vreme şi vom trece Donul,
părul tău negru-i ca pana de corb,
eu te respir, ufff!, iar tu-mi ţii isonul,
ca, într-o zi bună, să pot să te sorb...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu stamine de crin

Ochii pierduţi ai tristelor femei,
Deschide-s-or la Judecata de Apoi,
Şi,-n trupul lor, concepe-vor altoi,
Şi-or naşte, Doamne, vajnici pui de lei!

Cu sânii grei, fragmente vii de stei,
Când va-nflori trifoiul cu cele patru foi,
Ne-or regăsi, o, Doamne, exuberanţi şi goi,
În târgul cu castani, pierduţi printre alei...

Ne-om sfâşia amarul şi-om linge elixirul,
Din sfârcurile-iubirii, venite din senin,
Şi-n sărutări albastre, ne-om iriga delirul,

Cu străvezii şampanii, cu cupe mari de vin,
Deşi, eu ştiu, iubito, că-mi vei goli chimirul,
În timp ce ne vor ninge staminele de crin!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când năzuieşti ...

Când năzuieşti spre stele şi zenit
Şi-ai vrea să-ti crească aripi pân' la cer,
Să nu mai fi în timp prizonier,
Ascultă tu de gându-ţi răzvrătit!

Din visul tău să-ţi faci stindard şi scop,
Pe drumul tău arid şi sincopat.
Cu-o umbră de speranţă aliat,
Să pui şi patimă în el, un strop.

Nu mai privi în spate-nfricoşat
Încremenit într-un prezent ostil,
În care te topeşti ca un fitil
De grija zilei greu împovărat.

Aleargă pe cărarea ta spre vis
Şi lasă-n urmă teama din trecut,
Când totul era tină, era lut,
Iar tu păşeai pe margini de abis.

Te vei trezi la capătul de drum
Mult mai puternic, mult mai înţelept,
Cu inima bătând voios în piept,
Cu visul tău înfiripat de-acum.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se va răzvrăti luciditatea

Hei, Lil, când se va răzvrăti luciditatea,
În imperiul vast al propriului tău gând,
Îmi vei străpunge firea şi, repede, curgând,
Vei poposi în mine, strivind realitatea...

Vei propaga sublimul şi, dulce, voluptatea,
Aromele din suflet voioasă-mi extrăgând,
Hei, Lil, când se va răzvrăti luciditatea,
Vom rătăci în Eros, în Eros concurgând!

Ador la sânii tăi, candid, sfericitatea,
Pentru a lor trufie adesea militând,
Şi loc îmi fac în tine, în tine fremătând,
Şi-a ta captivitate mi-asumă libertatea...

Hei, Lil, când se va răzvrăti luciditatea!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 Martie

Când bate, Doamnă, vânt arhieresc,
Prin voalul dantelatei tale rochii,
Aştept semnalul tău dumnezeiesc:
Să-mi iscăleşti pe inimă cu ochii!

Sau poate cu un ţurţure de gheaţă,
Rămas stingher din iernile polare,
Să-mi scrii pe trup, în astă dimineaţă,
Un nou sonet şi-o nouă-nfiorare...

Să-ţi simt arsura buzelor pe umăr,
Să te iubesc fanatic şi spartan
Şi, siderat, pân' la cinci mii să număr,
Redefinind splendorile d'antan.

Să-ţi drăgălesc, pe trupu-ţi de vioară,
Sânii semeţi care scâncesc sublim,
Să-nebunim, iubito, oare a câta oară?
Şi-apoi, dogmatici, să ne revenim...

O, Doamna mea de rouă, nălucă şi ispită,
Trezeşte-te! În muguri, 8 Martie palpită...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu să nu mă însoţeşti

Astăzi plec din astă lume.
Tu să nu mă însoţeşti!
Aici ţie-ţi este bine.
Aici tu poţi să iubeşti.
Să nu fii trist! Nu-ţi pară rău!
Atunci când vii cu flori la mine
să-ţi aminteşti c-am fost şi eu,
o viaţă-întreagă lângă tine.
Acuma plec la Dumnezeu,
dar nu te-am părăsit.
Port în suflet chipul tău
ca şi atunci când te-am iubit.
De sus, în fiecare noapte
te voi privi la infinit.
În vis îţi voi trimite şoapte,
în timpul fără de sfârşit.
Când steaua mea va străluci
să mă priveşti seară de seară.
De tine îmi voi aminti
cum ne iubeam în nopţi de vară.
Pe pământ am fost o floare
bătută uneori de vânt.
De-acuma voi fi steaua care,
zace sub al tău pământ.
Când vei bea apă din izvor,
de mine tu să-ţi aminteşti.
Acolo ne-am iubit cu dor
şi mi-ai promis că mă iubeşti.
Dacă de mine-ţi va fi dor,
sus, în cer mă vei găsi.
Escaladează orice nor
şi sigur ne vom întâlni.
Voi fi stea în carul mare,
tu luceafăr lângă mine.
Vom lumina ca un soare,
vom simţi c-am fost pe lume.

poezie de Dumitru Delcă (8 aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iar Te naşti

Şi iar Te naşti, din nou, Isuse
şi iarăşi vii ca alte dăţi
în lumea urii neapuse
cărarea păcii s-o arăţi.
Spre-a Tale zări de pace pline
pe-ai urii fii îi vei chema,
dar vai, îndemnul spre mai bine
aşa de greu îl vor urma.
Din slava dragostei nespuse
cobori în lumea Ta să-i iei,
cu drag îi chemi spre ea, Isuse,
dar ei se sfâşie-ntre ei.
O, Doamne lumea-i astăzi plină
de patimi şi de farisei
mai vine şi mai stă-ntre ei!
Mai vii, chiar dacă sfântu-Ţi Nume
din nou un an îl vor huli...
-Ce dragoste Te-aduce-n lume
cu ce putere-o poţi iubi!
Cobori la ei şi-i chemi la Tine
cu milă-i chemi, de ei Ţi-e dor
-O, dac-ar şti ei Cine vine
Şi Cine-aşteaptă-n uşa lor!...
Dar vii căci dintre ei Isuse
câţiva primi-vor scumpu-Ţi Har
în taina inimii supuse...
Şi pentru ei, cu drag vii iar.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aferim

E un cântec, iubito, sublim,
Ce tresaltă în trupu'-ţi sălbatic,
Rafinat, a capella, dogmatic...
Îl ascult şi îţi spun: Aferim!

Mă seduci, în sacoul tău slim
Şi te vreau, şi te-ador sine-die,
Curgi sublim şi alert, apă vie,
Te iubesc şi îţi spun: Aferim!

Căutând un pretext să fugim,
Exersăm rătăcirea umană,
Sânii tăi dulci arome emană,
Îi salut şi le spun: Aferim!

Gândul tău, gândul meu-sinonim
pendulează discret, în tandem,
Şi mă tem, draga mea, că je t'aime,
Te respir şi îţi spun: Aferim!

A iubi e un verb, precum ştim,
Fără nu, fără ba, fără rest,
Iar atunci, când iubirea-i pe şest,
Te sărut şi îţi spun: Aferim!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va fi...

Va fi-ntr-o noapte caldă de mai.
Când vei intra
În parcul meu,
Nisipul aleelor deşarte,
Îmbrăţişând pantofii tăi albi, va tresări...
La revederea celei venite de departe
Copacii vor zâmbi...
Ferestrele-mi închise se vor deschide iar,
Şi-n vazele uitate pe albe etajere,
Buchetele uscate de alb mărgăritar
Vor palpita
Ca-n ascultarea unui demonic Miserere!...

Va fi-ntr-o noapte caldă de mai.
Când vei veni,
"Olimpia" din cadru-i îţi va surâde iar,
Ceasornicu-n perete va respira mai rar
Şi mutele covoare, pe jos, vor tresări...
Demonul nebuniei va coborî din nou
Pe-albastrele sofale
Şi albele dantele,
Aripa lui va stinge lumina-n candelabru.
Iar noi,
Sub ocrotirea tăcutelor perdele,
Postum ca şi-ngropaţii de vii, într-un cavou,
Ne vom iubi-n parfumuri de brad şi de cinabru.
Şi-apoi...

Va fi într-o seară poate ca şi-alte seri.
Va fi
O seară de octombre cu palpitări discrete
De frunze,
De imagini,
De pleoape
Şi regrete...
Vai!... cea din urmă seară când tu vei mai veni
Va fi o aiurare de toamnă pe sfârşite,
O aiurare-n versuri brodate pe-o batistă -
Simbolul despărţirii...

Şi-atâta tot...

Şi-apoi
Nu va mai fi nimica,
Nu va mai fi nici soare,
Nu va mai fi nici lună,
Nici stele căzătoare...
Şi faţă de noi singuri,
Poate,
Nu vom mai fi nici noi!...

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul iubirii eterne

Iubirea ta mi-e cunoscută! Nu pot şi nu vreau s-o contest.
Te am în gândul meu recrută, izvoarele îmi şuşotesc.

Eu m-am aprins, în dar de nuntă, pe drumul vieţii să te am,
Mireasă, spre dumnezeire... Şi flori de măr să-ţi prind în ram.

Te voi iubi ca-ntotdeauna, vulcanic, simplu, dar şi cast...
Fii vânt şi-nalţă-mă cu Luna! Doar tu, acum, mi-ai mai rămas.

Aş lua din nuferii albaştri înţelepciunea... Şi ţi-aş da
O sărutare de lumină, dacă vei vrea să fii a mea.

Apusul ţi-a ascuns privirea şi vântul paşii ţi-a furat.
Hai s-adunăm nemărginirea pe care-n noapte am călcat!

Mi-am prins copacii de aripa acelui vis ce ne-a unit
Şi uite! Azi îmi caut clipa când dintre îngeri te-ai ivit...

Am strâns inele de lumină, în lumea mea să te zidesc,
Dar tu, mireasa mea virgină, te-ai smuls din raiul cel lumesc.

Am strâns inele de lumină, pe deget să ţi le-nfăşor,
Dar tu-mi eşti încă rădăcină şi sânii tăi pe piept, mă dor.

Voal gri din umbrele uitării coboară peste chipul tău.
Te-ai smuls din valurile mării, iar eu te voi iubi mereu.

Cearşafuri reci ne înfioară iubirea care ne-a rămas,
Când te sărut întâia oară pe sâni, pe buze... pe obraz.

În gând de ploi se nasc deşerturi şi depărtarea-i tot mai grea.
Sunt tot mai des hoinar, iubito! Mă tem că nu te pot avea...

Sunt frunza tălpilor de sticlă ce-n visele-ţi se-nghesuiesc.
Vino şi trupul mi-l ridică! Tu nici nu ştii cât te iubesc!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută-mi ultima clipă

Ultima seară împreună,
Apoi, tu vei pleca departe,
Mai ţine-mă te rog de mână,
Căci cerul mâine ne desparte.

Să-mi laşi te rog ultima clipă,
Ascunde-mi-o într-un sărut,
Să-l port pe-a gândului aripă,
Ca dragostei să-i fie scut.

Îl voi păstra pe veşnicie
Şi am să-l returnez cândva,
În altă viaţă, numai ţie,
Ne-om regăsi, te-oi căuta.

Iar când vom fi din nou alături,
Nu te voi mai lăsa să-mi pleci
Precum un fulg purtat de vânturi,
Ne vom iubi frumos, pe veci.

poezie de Adi Conţu din Dansul emoţiei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută-mi ultima clipă

Ultima seară împreună,
Apoi, tu vei pleca departe,
Mai ţine-mă te rog de mână,
Căci cerul mâine ne desparte.

Să-mi laşi te rog ultima clipă,
Ascunde-mi-o într-un sărut,
Să-l port pe-a gândului aripă
Ca dragostei să-i fie scut.

Îl voi păstra pe veşnicie
Şi am să-l returnez cândva,
În altă viaţă, numai ţie,
Ne-om regăsi, te-oi căuta.

Iar când vom fi din nou alături,
Nu te voi mai lăsa să-mi pleci
Precum un fulg purtat de vânturi,
Ne vom iubi frumos, pe veci.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii tăi...

În ochii tăi văd o lumină lină
Ce-n ochii mei, nu tinde să apară
Iar tu, cu paşii tăi porţi o povară
Ce pentru paşii mei, aproape că-i străină.

Aripa-ţi fără pene mă alină,
Roşesc la bunul plac, ori sunt de ceară
Mi-e iarna cald, îngheţ în plină vară
Şi în cer mă poartă mintea ta, senină.

Iubesc să te privesc, ştiind cât mă iubeşti
Ştiu că vom trece de mână, prin furtună
Că vom găsi iubirea aceea din poveşti
Şi lumea dragul meu, va deveni mai bună.

Mă iei apoi în braţe, cuvinte dulci şopteşti
Îmi place glasul tău, vorbind aşa, duios
Mă las cuprinsă de tot ce-mi dăruieşti
Şi trupul meu vibrează tăcut, şi armonios.

poezie de Elena Bulancea (29 martie 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mijlocul unei lumi

Ne vom urca în caleştile nopţii
Şi vom străbate câmpiile de întuneric
Până jocul de umbre va rămâne în lucruri,
Iar ceaţa se desprinde din văi şi fuge.
Vor înflori stâlpii porţii de dorul aşteptării
Cu semne dăltuite în forme arhaice,
Soarele orbitor sărută câmpurile de rapiţă
În lumina dimineţii suspină grâul,
Ne vom înveli în roua răcoroasă şi tăcere
În mijlocul unei lumi îngropate în suferinţă.
Dorinţa mea va căuta în dorinţele tale,
Buzele pline, umeri albi şi sânii ce nu se pierd,
Vor înflori repede de plăcere
Şi vor rămâne stăpâniţi în memorie
Mai mult decât purele întâmplări de vis,
În fiecare seară târzie de vară
Ne vom căuta stea în care vom poposi.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!