Un curcubeu care rămâne mai mult de un sfert de ceas pe cer nu mai este privit de nimeni.

citat celebru din Goethe
Adăugat de Ella_angel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un curcubeu ce stă mai mult de 15 minute pe cer nu mai este admirat de nimeni.

citat din Alphonse Allais
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

azi nimeni nu mai are primăvara-n suflet,
când toate-s numai flori, miros de rai
au ochii aplecaţi cu mugurii in scancet
în sufletul tacut, tacerile-s alai.

azi nimeni nu mai strange linistea in palme
dar mâinile-s urcate inspre cer
cu rugi, boboci ascunse in naframe
şi ochii pangariti, iertare-si cer.

azi nimeni nu mai vede împrejurul verde
ce-n curcubeu se-alinta si- aromele pe rand
e mult prea stinsa zarea, incet, incet se pierde
zâmbim arar, iubim din când in când.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există admiratori devotaţi ai lui Goethe, ai Eddelor şi al târziului Cântec al Nibelungilor; Shakespeare a fost destinul meu. Şi mai este încă, dar într-un mod pe care nimeni nu l-ar fi putut presimţi, în afară de un singur om, Daniel Thorpe, care a murit nu de mult la Pretoria. Şi mai este unul, pe care nu l-am văzut niciodată la faţă.

începutul de la Memoria lui Shakespeare de Jorge Luis Borges (1983), traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patru fără un sfert

patru fără un sfert dragostea mea ce faci tu acum
în locurile prin care te mai afli
prin ploaie merg - nimeni - am părul ud
şi gândul cât un pui de şoarece mic mic şi negru

şi tu ce faci dragostea mea spăl rufe ca întotdeauna
când plouă - te aştept întoarce-te
apasă pe butonul liftului etajul şapte
nu este prea departe de mormânt

nimeni
doar dumnezeu
ploaia
mormanul de rufe murdare

poezie clasică de Virgil Mazilescu
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii tăi când am privit

În ochii tăi când am privit
Suflarea oftat a devenit
Inima mea bătea mai tare
Trupul fierbea de desfătare.
Clopotul soartei a bătut
Iubirea-n suflet s-a născut.
Valul iubirii s-a înălţat
Lumea în soare s-a scăldat.
Norii cei reci şi cenuşii
S-au spart şi s-au făcut fâşii.
Iar când iubirea m-a cuprins
Un curcubeu pe cer s-a întins.
În ochii tăi când am privit
Păsări cu drag au ciripit.

În ochii tăi când am privit
Spaţiul şi timpul au pierit
Şi într-o clipă am văzut
Un univers necunoscut.
Şi simt că-n Paradis trăiesc
În ochii tăi când eu privesc.

poezie de Faith Mattke, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste fără odihnă

Prin nea, prin ceaţă,
Cu vântu-n faţă,
În hău de umbre,
Prin neguri sumbre,
Ceas de ceas! Ceas de ceas!
Nici răgaz, nici popas!

Chinuri mai lesne
Aş suferi,
Decât aceste
Mari bucurii.
Ah, o-nclinare
Ce inimi uneşte,
Ce turburare
Nu zămisleşte!

Cum să mă rup?
Spre codru s-apuc?
Totu-n zadar!
Vieţii altar,
N-ai pace, nu
Dragoste, tu!

poezie celebră de Goethe din Poezii (1957), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu este mai înrobit decât acel care se crede liber în robia sa.

citat celebru din Goethe
Adăugat de rorogio
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce spaimă, ceas de ceas m-alungă?

Ce spaimă, ceas de ceas m-alungă? –
Viaţa-i scurtă, ziua-i lungă.
Alt loc vrea inima, tot altul
Nu ştiu de vrea mereu înaltul;
Departe însă ar pleca,
S-ar rupe chiar din sinea sa.
La pieptul drag de cade-n zbor,
Gaseşte-un cer odihnitor,
Vârtejul-viaţă-o zmulge-n larg
Şi-un singur loc i-e pururi drag;
Orice-a pierdut, orice-a râvnit,
Tot înşelată-i la sfârşit.

poezie celebră de Goethe din Poezii (1957), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu este mai înrobit decât cel care crede în mod greşit că e liber.

citat celebru din Goethe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu părăseşte pe nimeni, pur şi simplu unul merge mai departe. Cel care rămâne în spate, crede că este părăsit.

citat din Mihail Litvak
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

ceas

Ceas. Un dispozitiv cu mare valoare morală pentru om, potolindu-i îngrijorarea pentru viitor prin faptul că îi reaminteşte ce mult timp îi rămâne.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e nimic mai îngrozitor de privit decât o activitate nelimitată, dar fără bază.

aforism celebru de Goethe din Maxime şi reflecţii (1833)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă bucuram, pe lângă o bună sănătate, de o linişte sufletească de nedescris; oricum aş fi privit lucrurile, vedeam că, pierzând, câştigasem. Tânăr şi plin de simţire cum eram, natura mi se părea de o mie de ori mai frumoasă decât înainte, când aveam nevoie de societate şi de jocuri, pentru ca timpul petrecut în grădină să nu-mi pară prea lung. Desenam, pictam, citeam şi găseam destui oameni care să mă încurajeze; în locul societăţii înalte pe care o părăsisem sau mai degrabă mă părăsise, s-a format în jurul meu o alta mai mică, cu mult mai preţioasă şi interesantă.

Goethe în Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister
Adăugat de Jenica Ramona Nitu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu este mai rob decât acela care se crede liber, fără a fi cu adevărat liber.

citat celebru din Goethe
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început să spun

Am început să spun
"Un sfert de secol"
Sau "în urmă cu treizeci de ani",
Referindu-mă la viaţa mea.

Asta-mi taie răsuflarea,
E ca o cădere şi o revenire
În imense, gesticulante, volte
Într-un cer gol.

Tot ce-a mai rămas să se-întâmple
Sunt câteva decese ( inclusiv al meu).
Mai rămâne de aflat doar
Ordinea şi felul lor.

poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe acelaş drum

Ţi-am furat câteva clipe
şi le-am făcut nemuritoare,
Azi plouă intre noi.
Între cer si pamant
s-a aşternut pustiul
şi cât de mult mă doare
tacerea.
Aştept să-mi spui
măcar un cuvant.
Te văd in picăturile de ploaie,
in fugii de nea.
Te aud in orice melodie,
intr-o adiere de vânt,
în paşii trecătorilor.
Am visat ce nu trebuia,
un drum pe care privesc
şi nu mai sunt.
Ninge cu dor
si vise spulberate
de-un ceas nenorocit.
Impodobesc un brad
cu picături cristaline.
Ingenunchez si mă rog
dacă am gresit!
Dar nimeni nu m-aude!
poate aşa-i mai bine
sa nu mă ierte nimeni
pentru ce mi-am dorit.
Oare a fost prea mult?
mai am puţin
şi nu am şters cu sărutări
doi ochi ce mă privesc
cu drag.
Pe acelaş drum
din nou revin
cu-n licăr de speranţă
ma rog sa te găsesc.

poezie de Elena Habasescu (decembrie 2008)
Adăugat de Elena Habasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putem afirma, fără teamă de eroare, că de la Herodot, părintele istoriei, geografiei şi etnografiei, nimeni nu a privit cu mai mult interes şi cu mai multă înţelegere ţinuturile Dunării de Jos, decât geograful şi etnograful Constantin Brătescu.

citat clasic din Simion Mehedinţi
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al clipei

Mai mult decât această zi e amintirea zilei
Ce şi-a turnat tiparul pentru năruire
Şi din această formă n-o mai scoate nimeni.
Mai mult decât pot să-mi aduc aminte
Clipe şi ceasuri dragi răsfrânte-n minte
Care-au topit metalul preţios al flinţei
Nu-i nimeni decât mine cel mai mult
Şi nimeni nu-i nici cel mai gros sau strâmt
Nici cel mai scund nu poate fi ca mine...
Cât mă detest aici atâta sunt si umilinţei
Nu-i cer răsplată sau răsfăţ; nici bir credinţei.
Mai mult de-acestea sunt în cele ce nu sunt
Şi niciodată n-am să fiu mai bine
Puţinul din această clipă apropiindu-mă
Şi-al clipei sunt din ce în ce mult...

poezie de Ion Murgeanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Goethe

Goethe. Scriitorul prin excelenţă, care a fost aşa de mult om, încât nu mi-l pot închipui scriind.

definiţie aforistică de Lucian Blaga
Adăugat de Fumed
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu se lasă minţit

A căzut o boare de adevăr peste cuvinte,
vorbele spuse nu se mai pot retrage,
rămâne tot mai puţin spaţiu de întoarcere.

Se impune totul printr-o lege nescrisă,
dar neîncrederea sporeşte tot mai mult,
nimeni nu se lasă minţit.
Ziua se urcă cu lumina pe schele,
ferestrele se deschid tot mai larg,

o neîncredere se ridică încet din genunchi.

Cine va sta în umbră să judece,
va şti să lase la urmă răspunsul
mult mai subţire decât se aşteaptă
şi mai străin decât noi, de întrebare.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!