vibrații ample, aproape balans
înăuntru
cuminte și încrezător, numai că
nu știu
sunt câțiva care imită prostește
gesturi
omenești în sine peste tot
în jurul meu ieșind zeci de
mâini fluturând, tălpi desculțe,
uneori contorsionați
din trupul meu
în fiecare atom, fiecare părticică
întinde lăbuțe a îmbrățișare
vântului
piscului
razei
cuminte, ghemuit cu genunchii
înveliți în hârtie albă, aici
o mână vă face semne
și nu-s adii!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Octombrie
flori desculțe
despletite
îți sărută glezna
și galbenă ca un geamăt surd
frunza
fluturând adii
în gările desenate pe talpa ta...
cât de ușor mai uităm
primăvara când
ne credeam
atât de îndrăgostiți...
te miri de ce mai am
urmele vinului de cireșe
pe foaia asta...
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori iubirea
uneori iubirea ia chip de așteptare,
de mână albă
copilărind în mâna cuiva ce te știe iubit,
uneori iubirea se așează pe rogojina vieții
strângăndu-și genunchii la piept,
uneori iubirea înveșmântată în picuri de soare
urcă dealurile
cautând izvorul în care
privindu-se să se înțeleagă pe sine,
uneori iubirea atingându-ți tâmpla
te face să te simți cineva
din ce în ce mai des
respirând profund.
poezie de Silviu Dachin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
corbitor
în locul unde se reculeg apele
cerul nu ajunge
umbrele se multiplică la fiecare pas
desculț, în mantia de argint a lunii îmbrăcat
aud muzică înăuntru și lunec în dans
dansul mă are și nu eu pe acesta
sunt ram subțire sau nici măcar atât traiectorie
părere că zbor descărnat nu
așa cum mă știți sunt doar umbrele
proiectate, în ele dansul își are măiestria
întâlnirea într-o secundă
a tuturor emoțiilor, simbioze, culori
forme, sunete
lumina-i de fapt
singura atitudine
!
Ba nu, și ochiul, altfel de unde aș ști
sau văd cu buricele degetelor
cu tălpile, buzele, cu genunchii
cu genunchii rădăcini
ghem de foc stern rotind eliptic
continuu
trupul meu de vânt
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul cel din mine
Din ce mai pot să îmi aduc aminte,
S-adun, să scad ori să-nmulțesc puțin
Pe ici, pe acolo, cât să nu mă-nchin,
E că-n copilărie-am fost cuminte.
Cuminte-n felu-acela de pe timpuri,
Mult diferit de ce-i "cuminte"-acum,
Când s-a ajuns nu știu de ce și cum
Să treci prin ani ca peste anotimpuri.
Eram cuminte, da, odinioară,
Chiar dacă juliturile-n genunchi
Ori vânătăile pe mâini și trunchi
Se repetau... a nu știu câta oară.
Mai și-nvățam, aveam la școală premii
Prin clasele primare, mi-amintesc,
Chiar mai târziu - aici mai născocesc,
Nu de-alta, doar că ăsta-i tonul vremii
Și simt că viața-mi veche mi-e datoare,
Neînvățându-mă cu-adevărat
Să fiu ce vreau și nu ce mi-a fost dat,
Iar azi copilul cel din mine doare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După fiecare stea
După fiecare stea se-ascunde-n vis micuț,
Dar nu-și va scoate capul ca tu să-l poți vedea
Decât dacă ești cuminte, foarte cuminte
Și-adormi devreme cu căpșorul culcat pe perna ta.
poezie de Annette Wynne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
în primul fulg
mătasea cerului croindu-mi cămașă bleu
cenușie
pun doar marinul respirației înserării
săvârșind-o
simplu, ca un gest cu mâna
pentru tine, femeie promisă!
luminătorii îi prefac în cârlige, de fiecare
va atârna ceea ce nu voi reuși
să fac pentru tine, femeie-dor
stai așa
doru-i neutru, chiar prea neutru și numai
iminența întâmplării o simt îl va sfărâma
ca pe un gând opus. iată
sunt un drum spre tine!
gol ca în prima zi
mă va recompune atom cu atom
drumul acesta rostogolindu-mă
azi fulg
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
imitații
prezentul, atât este
realitatea
un continuu examen, competiția
între frici, între aspirații
gândeam
când mai mult ca oricând
în dimineața aceasta mi-am dorit
să cuprind Pământul
de aici de sus aș zice
că-i un ochi
Galaxia-i doar un ciclop cuminte
și trist
astfel, noi suntem lacrimi
revenind la primele patru rânduri
depoetizând următoarele, ajung:
prezentul are laturi
cvadridimensionale, în toate
stările de agregare, iar în lacrimă
locuiesc latente
miliarde de Pământuri!
așa, fiecare frică este planetară
fiecare aspirație
fugind din primele patru rânduri
repoetizând următoarele, ajung:
Creatorul a zâmbit șăgalnic înainte
dar nu a râs niciodatã
a pocnit din degete «bing-bang»-ant
născând mirarea
de aici de sus aș zice
că EL este unica realitate, restul sunt
imitații
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hunta
sunt unii și unele
care știu dinainte
ce ar trebui să fac eu (?!) -
cuminte
cum bine mă știți
fac ceva pe științele lor
ieșite în strada pe care
am ocupat-o în 89
cuminte
dar fără comuniști
securiști și prosoape
în alaiul de huntă!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt umbra mea cuminte
Mă războiesc cu demonii ce-n spate
mi s-au urcat și nu mai vor să plece.
Le-am repetat, în van, că timpul trece;
și viața, dar și moartea! Totul, toate...
Nici simțuri n-au - nu știu ce-i cald sau rece -
nici mâini murdare și nici mâini curate.
Nimicnicie, oare? Greutate,
ce-apasă pe clavicula-mi să-nece
dorința de a merge înainte.
Dar luptele indică spre-un trecut ce
mă mai aruncă înspre cele sfinte,
când demonii refuză să se culce
îmbrățișați, candizi, printre morminte.
Mă lupt cu ei, sunt umbra mea cuminte!
sonet de Ionuț Popa (8 august 2018)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Casă pe o stâncă
Înăuntru, geana unei lămpi micuțe. Afară,
Sclipirile farului peste marea neprimitoare și temută.
Înăuntru, sunetul vântului. Afară, vântul.
Înăuntru, inima închisă și cheia pierdută.
Afară frigul, vidul, sirena farului. Înăuntru,
Omul puternic luptându-se să-și reia soarta în mână,
În vreme ce ornicul orb devine tot mai iute, tot mai zgomotos.
Afară, luna mută și mareea gureșă peste care luna-i stăpână.
Înăuntru, blestemele și binecuvântările-ancestrale.
Afară, căușul gol al cerului, golul adâncurilor, abrupt.
Înăuntru, un om pragmatic, vorbind la o cruce
Despre lucruri folositoare lui, într-un somn întrerupt.
poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul... "mâine"
trupul meu este alcătuit
din furnici înjumătățite, ele
cresc eu scad, mă cară
atom cu atom
și mă recompune
mușuroi supraelastic
părându-mi-se în mișcare...
Ieri mă credeam
hologramă, pastă, băț de chibrit
aprins
cel mai frică îmi este
să mă închipui în
«mâine»
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
mlădie
vin
dinspre rădăcinile vântului
plec
înspre oul mirării, luminii, nu știu
câte traiectorii am scrijelite
cu taină
în «după-casa» dorului, ude
streșini bătrâne ghețuri noi
învață
dinspre care înspre care
cine pe cine se are
ah, du-te-vino
eliptic, din aproape-n aproape firul
o șuviță mlădie din rădăcinile vântului
îmi deșiră trupul
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul din mine noaptea, între gesturi
ochii infectați de priviri bănuitoare dormitează
în jurul depoului din mine
nu sunt fericit
pașii obosiți de noroiul care îmi adoarme
pe tălpi vibrează mut
vaporii eliberați din stomac mârâie printre dinți
ca animalul din gând în care am dat cu piciorul
fără să țin seama de bubele și abcesele de sub piele
din vene chipuri ascunse mă privesc
ca pe un simplu provincial un împinge tava
ori ca pe unul care-l interesează dacă Nichita
sau Cărtărescu or fi fost doi oameni la fel
numărând de la unu la doi sau de la doi la unu
nu știu
următorul sunt eu privesc
din spatele întrebărilor ridate
doar chipurile din vene cunosc povestea
pentru că rostul meu e să nu urăsc
dați-mi cu bocancii în cap scuipați-mă sub limbă
și imaginați-vă că sunt animalul care există
în fiecare din voi
nu vă urăsc
mă afund în trupul năpădit de igrasie tot mai mult
până trec
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Orașul din mine noaptea între gesturi
ochii infectați de priviri bănuitoare dormitează
în jurul depoului din mine
nu sunt fericit
pașii obosiți de noroiul care îmi adoarme
pe tălpi vibrează mut
vaporii eliberați din stomac mârâie printre dinți
ca animalul din gând în care am dat cu piciorul
fără să țin seama de bubele și abcesele de sub piele
din vene chipuri ascunse mă privesc
ca pe un simplu provincial un împinge tava
ori ca pe unul care-l interesează dacă Nichita
sau Cărtărescu or fi fost doi oameni la fel
numărând de la unu la doi sau de la doi la unu
nu știu
următorul sunt eu privesc
din spatele întrebărilor ridate
doar chipurile din vene cunosc povestea
pentru că rostul meu e să nu urăsc
dați-mi cu bocancii în cap scuipați-mă sub limbă
și imaginați-vă că sunt animalul care există
în fiecare din voi
nu vă urăsc
mă afund în trupul năpădit de igrasie tot mai mult
până trec
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
* * *
fizic,
sunt sănătoasă tun.
am 5 degete la fiecare mână
și la fiecare picior.
și tot felul de chestii care funcționează
simultan și uns.
ar trebui să îmi inventez
o maladie,
ceva,
un spleen al realului.
nu.
nu sunt reală
precum altele nu și tu da.
uneori mă pipăi ca să simt
că sunt totuși bolnavă de "sunt".
zilnic,
descopăr un organism nou-intens.
un iubesc infiltrant,
cu două mâini
și tot ce mai are ciudatul ăsta
în lumea lui,
într-o libertate pe care o apăr
de politica nefericirii.
ca instinct de supraviețuire,
ignor secolul realului.
sau zâmbesc.
în rest,
scriu
în formă de decembrie.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
poezia
o altfel de atingere a lucrurilor
un botez în ape noi
aer, lumină
alte agregări de până astăzi
o surprindere din înăuntru spre
oriunde
dar nu întâmplătoare
să-ți treacă întreg trupul în
semnul mirării
să te recunoască astfel
cuvintele
aceasta-i Poezia
* dacă mă căutați, aici sunt, sub scoarța ei
ea fiind mai sus, la înălțimea frunții voastre
sunt întins lipit ca într-o rugăciune totală
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semne
Cu genunchii la gura, cu pumnii strânsi,
Dorm pruncii în pântecul mumelor,
Gingase semne de intrebare.
Cu trupul drept, cu fata în sus,
Dorm mortii în adâncul pamântului,
Rigide semne de exclamare.
Ce-or fi aflat? Ce categorici sunt!
poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poemul invectiva si alte poeme" de Geo Bogza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Mă aud trecând...
azi sunt mult mai trist și mai singur
uit câte ceva în fiecare zi
las semne sub fiecare nume
pe care l-am uitat și
mă descompun
în privirile altora
în căutarea a ceea ce am fost
mi-am aciuit sub pleoape
toate amintirile
cu gesturi largi mă uit în mine
ca într-o rană și
mă rog
pentru lumina altei lumi
poate că e firesc în realitatea asta
poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Să nu văd picior de plod în casă
Să nu văd picior de plod în casă!
În casa mea-i ordine și e curat,
Fără fel de fel de jucării aruncate
Pe podele, prin sertare sau pe pat.
Nu-s pe geam amprente de degețele nespălate,
Nici zgârâieturi pe scaune și mese, și nici
Soldăței de lemn zăcând rânduri-rânduri
Sau mărșăluind, doi câte doi identici.
Nu-s pretutindeni aruncate șosețele
Roase la călcâi și găurite la degetele mari,
Nici maldăre de pantalonași și cămășuțe
Pe care să le speli, să le calci, să le repari.
Trăiesc fără mici necazuri și pozne zi de zi,
Fără unghiuțe la mâini și la picioare de tăiat,
Fără mâini înfrigurate de-încălzit în palmă,
Fără povești de citit seara, musai, la culcare-n pat;
Fără pupici și-alte gesturi de doi lei,
Fără Mami, Tati și-altă vorbă lipicioasă,
Fără " fii cuminte și, te rog, papă supița"
Să nu văd picior de plod în casă!
poezie de Burtchaell, Clara G., traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu, mă vei ucide în ziua în care vei reinventa plânsul
mai rece decât iarna privirea ta
mă înghesuie între corzi
la nevoie știu că mă vei ucide
și vei reinventa plânsul
crede-mă
în tot nesomnul acesta
îmi îmbrățișez trupul și număr plecările
în care am murit puțin câte puțin
zi de zi
trec peste iluzii
desenez pe coapsa ta
linii și puncte
ca un pictor fără mâini
inventez imagini...
știu că nu îți pasă
privirile lipite de geam
acoperă drumul cu ploi și
devorează fiecare urmă
doar un strigăt de pasăre
îmi poartă durerea și
fiecare atingere devine ecou...
apoi tăcere
tăcere și
multă ploaie...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.