Disperare poetică

Poetul care puse pana-n cui
Nu se-ntristase de pomană:
Plecându-i muzele hai-hui,
Biet cuiul lui... făcuse pană!!!

epigramă de Alexandra Dogaru
Adăugat de Alexandra Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuiul şi ciocanul

Prea des venind acasă "cui",
Nu mai funcţionează planul
De-a spune sincer dumnealui
Că a băut doar cu... ciocanul!

epigramă de Alexandra Dogaru
Adăugat de Alexandra Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pană şi... pană

Există pană de benzină
Şi - câteodată – de motoare.
Avem şi pană de lumină,
Iar unii-au pană de... onoare.

epigramă de Miltiade Ionescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuiul

Predestinat să fie cui
Şi fără cap, el pare şui...
În fond dacă e cui sadea
Şi fără pălărie-i va şedea!
Ba de îndrăznesc e cui ales
Şi mult mai bine îi stă cu fes
Iar dacă n-are cap, orice profan,
Cunoaşte că există şi ciocan.
De bună seamă orice cui
E pus de cineva la locul lui!...

fabulă de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unei haimanale

Trecea şi el pe drum hai-hui,
fluieră-vânt şi coate-goale,
cum trec atâtea haimanale
spre zarea lor şi-a nimănui.

Pe chip avea un cântec moale
şi-n ochi văzduhul nu ştiu cui.
Trecea şi el pe drum hai-hui,
fluieră-vânt şi coate-goale.

Dar ochii mei şi-ai dumitale
de ce plângeau în urma lui,
în fundul vechii mahalale?
Fluieră-vânt şi coate-goale,
trecea şi el pe drum hai-hui.

rondel celebru de Radu Gyr
Adăugat de Gabriel Mihalcea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce să pui pofta-n cuiul lui Pepela? Cui prodest?

aforism de David Boia (1 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

La poarta universului,
Printre stelele hai-hui
E străjerul viselor lui.

tristih de David Boia (1 aprilie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuiul

Într-o vreme, la-nceput
Şi-ntr-un leat nemaiştiut,
Care, nu pot să însemn,
Casele erau de lemn
Şi ulucile de scînduri,
Ca şi azi, întinse rînduri,
Puse strîmb şi cap în cap
Şi proptite cu proţap.
Dar zburau cu fiecare
Vînt mai tare,
Case, garduri şi pătule;
Şi în timpurile toate
Grijile erau destule.
Le-adunai împrăştiate
Şi-ncepea din nou şi iar
Truda muncii în zadar,
Ca să scoli din clătinare
Iarăş doagele-n picioare
Şi din nou să le anini
Cu te miri ce rădăcini.

Năzdrăvan, cum altul nu-i,
Un băiat al nimănui
Născoci, atunci, un cui.
Şi l-a scos şi arătat.
Cuiul nou o săptămînă
A umblat din mînă-n mînă.

A fost strîns şi pipăit,
Pus pe limbă, mirosit,
Niciun om nu înţelege
Cuiul ţeapăn cum să lege,
Fără funii şi curele,
Scîndurile între ele.
Năzdrăvanul şi golanul
Îl înfipse cu ciocanul.

Zice unul: -,, Dragul meu,
Aşa cui făceam şi eu,
Poate chiar mai dichisit,
Însă, vezi, nu m-am gîndit".

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu...

Eu sunt poetul
Fără pană,
Inspir mereu
O poezie
Expir apoi
Cu... pana
Pe coala albă
De hârtie.

Şi scriu...

poezie de Daniela Pană
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orgoliu de autor

Venise la maternitate
Să-şi vadă pruncul – un băiat
Şi fu lezat în demnitate,
Căci doamna lui... l-a plagiat!

epigramă de Alexandra Dogaru
Adăugat de Alexandra Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că de asta, in noaptea Ajunului, găndul, în marea lui singurătate, se întoarce cu viaţa înspre cânii duşi.
Căci scrisul nu-i decât lupta cu moartea şi uneori victorie asupra ei. Şi nimic nu moare mai deplin în mintea omului decăt prietenul câne, mereu alături de noi cu sincera lui coada care e a inimii, şi transparenţii lui ochi în care e pruncia sufletului.
Cânele e un înger al omului, care n-are nici slava serafimilor, nici glasul heruvimilor, nici taina nevăzutelor.
Biet câne!
Glasul cui a spus: biet om?

Ionel Teodoreanu în Întoarcerea în timp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul cui

îl bat fără ură în capul
de lemn de fag cu mila
ciocanului bine băgat
în coada de treizeci
lovesc atent şi preocupat
să nu bat degetele de lângă
cuiul care ţine mâna sus
nu vreau să-l îndoi calculând
greşit loviturile executate
în fuga lui bach printr-o tehnică
componistică contrapunctuală
de origine barocă am aflat
din cărţile unde se explică
cum trebuie lovit un cui

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lotul de lobby

La partide în derivă
Vin experţi agricultori,
Care cânepă cultivă,
Mai apoi să tragă sfori.

epigramă de Alexandra Dogaru din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Paul Dogaru, cu rubrică săptămânală într-un ziar local

Marţea sunt trei ceasuri rele,
Însă cel mai rău din ele
Este când să cumpăr ziaru'
Fiindcă dau peste Dogaru!

epigramă de Constantin Voinescu (2005)
Adăugat de Constantin Voinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suc care poate da în gât

Procurorul "Portocală" –
Cuget mic şi dat la-ntors,
În opinia generală:
Este copt? Să fie stors!

epigramă de Alexandra Dogaru
Adăugat de Alexandra Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta-i marea masă
Acrobaţi hai-hui
Care cade-n plasă
Dar în plasa cui?

catren de Corneliu Sofronie din Fericirea de a fi cal
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A murit poetul (În memoria lui Grigore Vieru)

În miez de noapte,
Venind de departe,
A murit poetul
Pe un drum care ducea spre moarte.

A murit poetul,
Un geniu nepereche.
El s-a dus ceruri,
Să stea de veghe,

Peste neamul lui care atât de mult l-a iubit,
A cărui soartă dură
Cu dânsul a împărţit,
A murit poetul cel mai iubit!

Şi toată lumea plânge
Cu lacrimi amare,
Cu lacrimi de sânge,
Căci nu a murit poetul!

A murit un înger...

poezie de Vladimir Potlog (18 ianuarie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postmodernism

Sătul de milenara sa consoartă,
Adam găsi un păr efeb, cu care –
Decis în a-şi croi o nouă soartă –
Să-şi altoiască mărul din dotare!

epigramă de Alexandra Dogaru
Adăugat de Alexandra Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

epigramă

Definiţie

Epigrama-i un dulău,
Care stă cuminte-n cuşcă,
De eşti bun! Iar de eşti rău,
Sare gardul şi te muşcă!

definiţie epigramatică de Alexandra Dogaru (2 martie 2017)
Adăugat de Alexandra Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul. Veşnicia care sărută cuvintele cu jale.

aforism de Alexandra Mihalache din Între expresie şi adevăr (Cugetări şi definiţii aforistice), Lumina expresiei (decembrie 2016)
Adăugat de Alexandra Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuiul

mă strecor încet
îngrozitor de încet
printre obosite gânduri
caut aroma unui vis
trăim şi uităm
inutile amintiri
o creangă bate într-un geam
al cui
al vieţii poţi să spui, dar cui, că nu am cui
mai bine bat un cui în dricul de pe drum
al cui...
trist am plecat pe lângă drum
printre oase şi fum
căutam în van
o creangă verde sau un ram
ce am găsit
mai bine tac
lucrurile trec
uneori se mai rotesc
spre nicăieri
trăiesc intre vis şi adevăr
aici a mai rămas
doar un geam spart
într-o casă moartă
mai am în mână doar un cui
al cui

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!