Ai milă de creşterea munţilor, cerniţi de obscuritatea melancolică a ochilor.

citat din DuBose Heyward
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e milă

Nu mi-e milă de ajuns să iubesc viaţa făpturilor tale,
pe care le-ai facut ca să le ucizi.
Mi-e milă, omule, de tine.
Mi-e milă de copiii tăi plăpînzi.
Mi-e milă că te istoveşti muncind.
Mi-e milă de caii care cad subt povară.
Mi-e milă de cîinele pribeag.
Mi-e milă de păsările care plîng iarna în codrii îngheţaţi.
Mi-e milă de cerbi, căprioare şi iepuri ucişi de omul de
care mi-e milă.
Mi-e milă de vită blîndă, faţă-n faţă cu ucigaşul topor.
Mi-e milă de stejarul doborit din rădăcina lui.
Mi-e milă de toată carnea, de toată vlaga, de toată slăbiciunea.
Mi-e milă de tine, canalie perfidă - javră cu inima seacă şi
cu creierul murdar.
Mi-e milă şi de tine, înfumurat şi prost.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creşterea consumului de glucide se corelează cu creşterea obezităţii.

citat din Andrei Laslău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dracula: Milă? Un călău profesionist pretinde milă! Milă cer oamenii slabi. Adică cei cărora le e lene să fie puternici. În regatul meu nu e loc pentru milă!

replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea mare a răului, creşterea solidarităţii şi expansiunii sale, rezultă şi din creşterea dezbinării noastre, la care românii nu se dezmint. ii.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Rău (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa de câştig care nu se satură niciodată este mai rea decât sărăcia cea mai mare, căci creşterea lăcomiei aduce creşterea nevoilor.

citat celebru din Democrit
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este evoluţie spirituală neîntreruptă. Dar în copilărie, în tinereţe, când odată cu creşterea spirituală are loc şi creşterea corporală, oamenii iau cu uşurinţă creşterea corporală drept întreaga viaţă şi i se dăruiesc, uitând viaţa spirituală. Greşeala se vădeşte când corpul începe să se năruise, dar poate fi greu de îndreptat din pricina inerţiei, a obişnuinţei.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Milosul Zeus

Răpus de-a sa milă, profund devotat,
Uitat-a de sine şi a candidat.
Condusu-ne-a-n iureş chiar milă cu milă
Şi iată-ne, astăzi, toţi vrednici de... milă!

epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

a ierta

A ierta nu înseamnă a uita, ci mai degrabă a reînnoi ceea ce a fost dezmembrat.

definiţie de Carter Heyward
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haide

Dacă ochilor tăi le-ar plăcea
Nevăzutul şi neştiutul, ai putea
Veni la mine, parcă,
Şi te-ai lăsa primejdiei din barcă.

Şi nu te-ai mai gândi la nimic,
Nămolurile tainelor toate
Zac în mine răsturnate.
Luntrea târâtă de ele
Se loveşte de nuferi şi stele.

Într-o limbă barbară
Ţi-aş spune poveşti dintr-o ţară.
Vorbele, ca o ţărână
Din şesurile ei ţi le-aş presăra pe mână.
Şi-n lacrimi se vor trezi
Apele ţării dinspre miazăzi.

Ascultă: râurile-i trec prin mine.
Le auzi tu destul de bine?
Ascultă: grăieşte cucuruzul.
Pricepi creşterea lui cu auzul?
Uite-n livadă stupii,
Uite-n vifore lupii,
Uite cerbii,
Uite firul ierbii.
Vezi
Herghelii, stoluri, turme, cirezi?
Toate ale mele sunt şi de mine ţin.
Tot ce nu-i al meu şi e strein.
Din perinile munţilor, la rîul lat,
Dumnezeu şi-a aşternut pat
Şi s-a culcat.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 132

Mi-e drag de ochii tăi, le simt privirea
Atunci când tu mă chinui nefiresc,
Cerniţi cum sunt, jelesc amar iubirea
Şi-n suferinţă mă compătimesc.
Dar nici măcar al dimineţii soare
Pe cerul gri nu e mai luminat,
Nici steaua serii nu-i mai lucitoare
După apus, când s-a întunecat,
Decât e ochiul tău care jeleşte;
O! Dac-ar fi şi inima la fel
Să mă bocească, c-aşa slava-ţi creşte,
Să-ţi fie milă de-un amic fidel,

Eu aş jura că negrul e frumos
Şi că-i urât tot ce e luminos.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Prietenul neruşinat, cerul fără milă
Caznă multă, duşmanul puternic fără milă.

Piere umbra speranţei în lumina soarelui
Locul nefericirii înalt şi fără milă.

Străin de locul acesta dorit se înalţă
Grija iubirii venind repede fără milă.

Privirea, boiul tău mlădios e ca un torent
Şi sprâncenele sunt arcuite fără milă.

Raţiune nestatornică în calea vântului
Fericirea e ca duşmanul fără milă.

Taina dorinţei e ca o cale de nestrăbătut
Locul meu e drumul încercării fără milă.

Gândul meu sună ca un cântec înaintea luptei
Paharul meu deşertat e un gol fără milă.

În lacrimi roşii Fuzulî îşi acoperă faţa
Şi cerul se ridică deasupra fără milă.

poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se anunţă creşterea impozitelor

Vă rog, lăsaţi-vă de glume
S-a anunţat chiar şi la ştiri,
De azi impozite vor pune
Pe dezbrăcatul din priviri.

epigramă de Any Drăgoianu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creşterea vârstei de pensionare

Ce înţeleaptă-i guvernarea
Băieţilor cu multă şcoală!
Ne-ntârzie pensionarea,
Pentru-a ne mai scurta din boală!

epigramă de Gheorghe Gurău (martie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste melancolică

Teiul îşi scutură florile
Pe pletele tale,
Parfumate flori şi petale
Deschid codrul şi porţile,

Aurite ale cerului
Îngeri cu stele în frunte,
Strălucesc ca apele izvorului
Argintiu ce alunecă pe munte.

Apleacă-ţi capul pe mine
Să-ţi şoptesc la ureche tainele iubirii,
Nu-ţi fie frică de stelele fine
Care apar din cerul nemurii,

Şi numai lasă-mă să te îmbrăţişez
Cu o dragoste melancolică,
Iar buzele să mi le aşez
Pe buzele tale când noaptea te ridică.

poezie de Octav Hriţcu (19 iulie 2021)
Adăugat de Octav Hriţcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ce timp ploios
pentru aducere-aminte.
nu-mi servesc la nimic
cuvintele dulci -
pielea mea cu porii deschişi
în nopţi de august.
te scuturi de umbre, mă înalţi
lumina ochilor tăi.

dincolo de retină
rup lanţul munţilor de tăceri.

adierile clipei
ne poartă parfumul de vanilie
din impuls.

poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De azi tu poţi s-abandonezi,
Privirea mea mirată şi umilă.
Culoarea ochilor mei verzi,
Poţi în seringi s-o tragi fără de milă!

catren de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo, în liniştea munţilor, jumătatea acestui septembrie ne primea cu ospitalitate, căci pitorescul priveliştilor ne încânta privirea, desenând pe pânza ochilor tablouri uşor mişcătoare atunci când braţele vântului scormoneau prin cenuşa de frunze a verii în căutare de comori ascunse, nebănuite...

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

credinţă

Credinţa este un proces de a păşi în abis, nu pe baza oricărei certitudini despre unde vom ateriza, ci pe baza încrederii că vom ateriza.

definiţie de Carter Heyward
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

obscuritate

Obscuritatea este regatul erorii.

definiţie clasică de Vauvenargues
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eterni recunoscători

Moartea-n negrul ei umor
Presară soacre-n cimitire
Iar noi, cerniţi, la capul lor,
Aducem morţii mulţumire.

epigramă de Petru Băneşti din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!