Noaptea cea mai neagră trebuie să se încheie în zori, iar lumina va risipi frica visătorului.

citat din Anne McCaffrey
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica noastră cea mai mare nu este că suntem inadecvaţi. Frica noastră cea mai profundă este că suntem puternici peste măsură. Lumina noastră, şi nu întunericul, este cea care ne înspăimântă.

citat din Alexandra Burke
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisicul şi fiara

O crimă s-a produs, mai mică,
în noaptea neagră ca un dric:
o babă-naltă şi voinică
a îngropat, viu, un pisic.

Ucis, pisicu-i în grădină
şi-n noaptea neagră ploaia-l plouă,
iar baba ia din oala plină,
mâncând cu mainile-amândouă.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspândeşte lumina, iar întunericul se va risipi de la sine.

citat din Erasmus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori frica ne paralizează şi de aceea preferăm comoditatea degradantă a firimiturilor decât să riscăm pentru porţia cea mare. Însă frica cea mai mare pe care trebuie să o avem este aceea că vom putea rămâne culegători de firimituri toată viaţa şi nu de a risca să avem propria brutărie.

citat din Daniel Bota
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiori de zori

Bingea de ziuă, se mijea,
Lumina se năştea plăpândă
Şi din apusuri o pândea
Gură-nsetată şi flămândă.

Că vine ziua se făcea
Şi că rămâne pân' la cină
Iar viaţa mea se petrecea
De la-ntuneric la lumină.

De-atunci în fiecare zori
Lumina crudă mă-nfioară
Şi zic, să nu mai am fiori:
Sunt mai bătrân decât aseară.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

zori de lapte
ca o vacă neagră
noaptea dă înapoi
iarba stelelor
poeţii scriu eternitatea
dinăuntru

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umila speranţă

neagră e noaptea
în care aţi ucis lumina
din mine, din tine
e tragic şi nu e bine
în noaptea asta
chema-voi la masă
animale flămânde
să smulgă fâşii dintr-un trup
răstignit pe o cruce la răscruce de vânt
pe masă voi pune o inimă
mi-aţi smuls-o din piept
într-o clipă nebună
ochii mi-s uzi şi lacrimi curg
se scurg din mine pe străzi amputate
mă dărui vouă în noaptea cea nouă
eu nu mai am ce să mai fac astăzi cu mine
în astă cloacă, murdară, urâtă şi hâdă
vino Doamne să vezi ce a mai rămas din lume

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În magazine se găseşte numai cremă maro pentru încălţăminte. Cea neagră se vinde preferenţial (constatarea era valabilă înainte de Revoluţie). Unei gestionare de la raion

Fata asta şugubeaţă
Şi, din fire, cam vicleană,
Dă crema maro "pe faţă",
Iar cea neagră "pe sprânceană".

epigramă de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea mă enervează teribil. Simt că mă înăbuş. Trebuie să stăm în cea mai mare linişte ca să nu fim auziţi.

Anne Frank în Jurnalul Annei Frank
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

un copil zâmbind -
lumina se iveşte
din noaptea neagră

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergare târzie

Am alergat să prind lumina...
Dar noaptea cobora sub deal,
Să lumineze rădăcina
Pierduţilor de prin Ardeal,

Era doar noapte şi-ntuneric,
Lumina s-a ascuns pe cer,
În stelele care feeric
Sporesc mereu al său mister

Când am atins bolta cu mâna
Secundele s-au dezlegat,
A coborât spre zori lumina
În clipele care-au plecat,

S-au dus să-si caute sorocul
De întuneric au scăpat,
Cărarea lor ardea ca focul
Când nori mergeau la adăpat,

Prin ploile de frunze arse
Lumina încă pâlpâia,
Se poticnea prinsă-n sinapse
Iar negrul nopţii-o alunga,

Când noaptea intră în lumină,
Cărările se împletesc
Şi clipa fără nici o vină
Se scurge-n timpul pământesc.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teamă

Gazda spune că ne-aşteaptă moale-un aşternut,
Iar în cămin focul arde vesel, mereu treaz;
Mâncarea-i caldă, cu miros plăcut,
Dar noaptea neagră linge fereastra pe obraz.

Alături pe buşteni... Dă-mi mâna ta. Acum.
Prieteni! Nu, nu-i spaima... cer un răgaz...
Ţine-mă-n braţe strâns... se-aude-un ultimatum...
Şi noaptea neagră linge fereastra pe obraz.

poezie de Harold Hart Crane, 1899 - 1932, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea plăcerilor mele

Această noapte îmi aparţine
cu lumina distanţei
de la lună la soare
cu dorinţa tăcerii
amestecată în lumina
ancorată la geam
cu desfătarea nestinsă
a unui arpegiu
în noaptea plăcerilor mele
când trebuie s-ascult
oda bucuriei...

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Specia umană se grupează în trei rase (cea albă, cea galbenă şi cea neagră), iar interacţiunea sexuală dintre acestea va duce, inevitabil, la haos şi la sfârşitul civilizaţiei.

Arthur de Gobineau în Eseu asupra Inegalităţii Raselor Umane (1855)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina creşte-n muguri

La orizont pe înserate
Umbra zărilor străbate
Izvoarele-i vorbesc în şoapte.

E-n zori de primăvară iar
Lumina creşte-n mugurii din ram,
E-n cursul lin de izvoare
Necontenite, ce coboară la vale
Aduc chemări cuceritoare.

Frescă celebră pare-acum natura
Aud cum ghioceii sună deşteptarea
Răsună iar de doină arătura
A ciocârliei cât e zarea
Glasu-i ce cântă doar la ţară
Omagiu-n zori de primăvară.

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Midnight

E noapte, negrul misterios
Se-aşterne, iar lumina lunii
Cade peste crengi furios
Şi vântul suflă-anevoios

Doar paşii ei sunt urma vieţii
În noaptea asta mult prea derutantă
De la misterele multiple ale ceţii,
Şi de la bufniţele ce tot zboară.

E miezul nopţii, da e ora asta
Când noaptea e mai noapte ca orice
Doar luna plină, parcă ne-nconjoară
Ca mama cea mai iubitoare.

poezie de Vasile Gribincea
Adăugat de Vasile Gribincea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este nedrept cum se încheie viaţa, prin moarte. Ciclul vieţii ar trebui să fie invers: să fii întâi bătrân, mai apoi să munceşti vreo 40 de ani, după care să te retragi în anii de tinereţe, să petreci, să bei alcool, să devii un copil care n-are nicio grijă, iar la sfârşit să te întorci în pântecul mamei unde să pluteşti timp de nouă luni, iar existenţa ta pe acest pământ să se încheie... cu un orgasm!

citat din George Carlin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umanitatea are câteva frici elementare - frica de înălţime, frica de necunoscut, frica de moarte. La acestea, românii au adăugat două: frica de muncă şi frica de presă.

Teodor Burnar (2013)
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca în poveste, unii cred că pot aduce lumina în casă cu oborocul. Adună din lumina altora şi cred că este suficient pentru ca întunericul din ei să dispară. Păcăliţi de propria minte - care îi duce la plimbare în afară - nu fac altceva decât să fugă de propriul întuneric. Au senzaţia că sunt în căutarea luminii, dar evită propria suferinţă. Pentru ca lumina să intre, este necesar să îmbrăţişezi opusul, intunericul. Cu cât păşeşti mai adânc în întuneric, cu atât se amplifică lumina. Acest lucru este posibil dacă frica şi "ştiinţa" sunt depăsite. Frica nu îţi dă voie sa păşeşti in întuneric, iar "ştiinţa" te ţine in ignoranţă. Dă-le deoparte şi surprizele se vor tine lanţ.

citat din Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai vechi şi mai puternic sentiment al omului este frica. Şi cea mai veche şi puternică frică este frica de necunoscut.

citat clasic din H.P. Lovecraft
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!