Sonetul morții concrete
Cu parfumu-ți de-absintină,
Tu m-atragi ca un magnet,
Ochii tăi de cabernet,
Răspândesc lumină lină...
Silueta-ți feminină
Se pliază pe-un sonet,
Cu trei pași de menuet,
Printr-o fantă de lumină!
Când ne-om întâlni la cină,
Vei veni cu un stilet,
Ca să mi-l înfigi, străină,
Drept în inimă discret,
Tu, prințesa mea divină,
Să mă vezi murind concret!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lumină lină
Lumină lină lini lumini
Răsar din codrii mari de crini
Lumină lină cuib de cară
Scorburi cu miere milenară
De dincolo de luni venind
Si niciodată poposind
Un răsărit ce nu se mai termină
Lină lumină din lumină lină
Cine te-așteaptă te iubește
Iubindu-te nădăjduiește
Căci într-o zi lumină lină
Vei răsării la noi deplină
Cine primește să te creadă
Trei oameni vor venii sz-l vadă
Lumină lină lini lumini
Răsari din codrii mari de crini
I-atâta noapte și uitare
Si lumile au perit în zare
Au mai rămas din vechea lor
Luminile luminilor
Lumină lină lini lumini
Instrăinându-i pe străini
Lumină lină, nuntă leac
Tămăduind veac după veac
Cel întristat și szrăcit
Cel plâns și cel nedreptătit
Si pelerinul însetat
In vatra ta au înoptat
Lumină lină leac divin
Incununându-l pe străin
Deasupra stiinsului pământ
Lumină lină Logos sfânt.
poezie clasică de Ioan Alexandru
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine este misticul?
În cinstea Ieroschimonahului Nil Dorobanțu
Abia atunci devii tu mistic
când dinspre lumesc, îți întorci ochii
către Hristos Schimbat la Față pe Tabor;
Abia atunci o vezi pe Fecioara Maria
în Lumină lină necreată,
când în trupul tău ascetic
fiorul sexualității s-a stins demult.
Teofaniile sunt daruri pentru toți,
precum Hristos Euharistic
Se împarte tuturor flămânzilor
căci nu există mistică individuală
sau sfințenie personală.
Coboară-Mi Lumină lină din minte în inimă!
poezie de Cătălin Varga (1 iunie 2020)
Adăugat de catalin_varga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Romanță fără muzică (În seara când ne-om întâlni)
În seara când ne-om întâlni -
Căci va veni și seara-aceea -
În seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argint
Și-ți voi citi
Capitole din epopeea
Amantelor din Siracuza,
Citera,
Lesbos
Și Corint...
Și-n seara când ne-om întâlni
Te-oi întreba,
Ca și pe multele pe care le-am întrebat 'naintea ta:
- Voiești sau nu să fii a mea?
În seara când ne vom iubi -
Căci va veni și seara-aceea -
În pat vom presăra buchete de trandafiri și chiparoasă
Ne vom închide-apoi în casă
Și vom zvârli în stradă cheia...
Și-n seaca când ne vom iubi
Te-oi întreba,
Ca și pe multele pe care le-am întrebat 'naintea ta:
- Voiești să nu mai fii a mea?...
Și-n seara când ne-om despărți -
Căci va veni și seara-aceea -
Vom stinge flăcările-albastre din candelabrele de argint,
Iar florile de chiparoasă și trandafirii-i vom presa
În cartea roză-a epopeii
Amantelor din Siracuza,
Citera,
Lesbos
Și Corint...
Și-n seara când ne-om despărți
Te voi ruga,
Ca și pe multele pe care le-am sfătuit 'naintea ta:
- Să-ți amintești c-ai fost și-a mea!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Romanțe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când bunăvoința divină
Când bunăvoința divină
Coboară peste om lumină,
Sufletul e mai curat
Și gândul mai luminat.
Nu mai poartă nicio vină.
Ispita îi e străină.
De rău este vindecat,
Nu mai cade în păcat.
Cu harul ce l-a primit
Trăiește mai liniștit.
El cu drag îi mulțumește
Lui Isus că-l ocrotește.
poezie de Dumitru Delcă (10 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantă de lumină-n piatră
Piatra piatră, de e piatră,
tot se lasă sărutată,
înflorește și suspină
și străluce în lumină,
precum floarea din grădină...
Știe răsărituri și apusuri,
mii de împliniri și presupusuri,
zac în ea scenete epocale,
chiar regrete și dorinți carnale.
În mesajul pietrei, vertical,
intuiești Edenul muzical,
împietrit, acolo, în răstimp,
de toți zeii Marelui Olymp!
Îndeaproape
trup cuprins de dor,
fantă de lumină-n piatră,
ca un foc verzui din vatră,
cu sclipiri de Meteor,
fraged, cânți, Eleaonor!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea are în ochi lumină
Ea are în ochi lumină
Și-ntreg Universul se scaldă în ei,
Ador privirea-i senină
Și-n simțuri dansează mii de idei.
Și toată iubirea ce-o simt
Din creștet în tălpi i se-nchină,
Dragostea-i fascinantul alint,
Ea are în ochi lumină.
Așișderea inimii mele
E sufletu-mi care vibrează,
În ochii ei două stele
Neobositul zbor mi-l veghează.
Fireasca dorință divină
E-n tot ce respir și trăiesc,
Ea are în ochi lumină,
Iar eu, norocosul, iubesc!
poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantă de lumină-n piatră
poem dedicat poetei Eleanor Mircea
Piatra piatrā de e piatră,
tot se lasă sărutată,
înflorește și suspină
și străluce în lumină,
ca pistilul în stamină...
Știe răsărituri și apusuri,
mii de împliniri și presupusuri,
zac în ea scenete epocale,
chiar regrete și dorinți carnale.
În mesajul pietrei, vertical,
intuiești Edenul muzical,
împietrit, acolo, în răstimp,
de toți zeii Marelui Olymp!
Îndeaproape
trup cuprins de dor,
fantă de lumină-n piatră,
ca un foc verzui din vatră,
cu sclipiri de Meteor,
fraged, cânți, Eleaonor!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Trăind, în anotimpul florii,
Ascult duios cântul viorii,
Și, uneori, pe lună plină,
Mă mângâie-o lumină lină...
Care-mi îndepărtează teama:
Lumina este însăși... MAMA!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colindăm plini de lumină
Colindăm noi bucuroși și prindem razele de soare,
Bucuroși de râuri pline de lumină,
Bucuroși că vom străbate lumina,
Bucuroși în fiecare dimineață,
Când vom adormi mângâiați de mâna Pruncului Iisus
Te strig pe tine, prag de lumină lină,
Te strig, vis și lacrimă divină.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet cu stamine de crin
Ochii pierduți ai tristelor femei,
Deschide-s-or la Judecata de Apoi,
Și,-n trupul lor, concepe-vor altoi,
Și-or naște, Doamne, vajnici pui de lei!
Cu sânii grei, fragmente vii de stei,
Când va-nflori trifoiul cu cele patru foi,
Ne-or regăsi, o, Doamne, exuberanți și goi,
În târgul cu castani, pierduți printre alei...
Ne-om sfâșia amarul și-om linge elixirul,
Din sfârcurile-iubirii, venite din senin,
Și-n sărutări albastre, ne-om iriga delirul,
Cu străvezii șampanii, cu cupe mari de vin,
Deși, eu știu, iubito, că-mi vei goli chimirul,
În timp ce ne vor ninge staminele de crin!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O! Tu lumină orbitoare
"Cine te așteaptă te iubește
Iubindu-te nădăjduiește
Ca într-o zi lumină lină
Vei răsări la noi deplină"
I. Alexandru
O! Tu lumină orbitoare
Tu care-ai pus lumină-n noi
Răsari deplină pe răzoare
Răsari pe ori și ce zăvoi.
Te așteptăm făr' ezitare
Cu lacrime în ochi șiroi
O! Tu lumină orbitoare
Tu care ai pus lumină-n noi.
Ca pomii-n Mai în plină floare
Lumina lină, fă din noi
Noi raze-n inimi să coboare
Și peste bulgări de noroi
O! Tu lumină orbitoare.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi
Caldă lumină
ochii tăi răspândesc
culori în aer
înfloresc
când în zări
ei privesc
iubire dăruiesc
de ochii tăi zâmbesc
mă scald în ei,
plutesc
și dacă-i întâlnesc
tresar, mă-nbolnăvesc
iar când mă rătăcesc
în ei mă regăsesc
de ochii tăi
zâmbesc
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păși-vom spre neant...
Trăim plutind ușor, în versul alb al vieții,
În dogme hrănitoare și utopii duioase,
Cu dragostea în sânge și, implicit, în oase,
Nefericiți cum suntem, iubito, noi poeții.
Din drumul nostru drept, înlăturăm scaieții
De depărtare suntem, în doi, tot mai aproape,
Ne sărutăm, din când în când, pe pleoape,
C-o fantă de lumină, scurtăm unda tristeții...
Tot inventând delicii și voluptăți candide,
Noi, surâzând, ieșim din crudul vid al vremii,
Și, reciproc, iubito, ne oferim chiar premii
Și-n duhu-ți de silfidă, îți jur că m-aș inchide.
Ce grea și ce ușoară ne fi-va despărțirea,
În sensuri, vai!, opuse, păși-vom spre neant,
Pe marginea genunii nimic vivifiant,
Din care să renască, fuior, Buna-Vestirea!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet pentru Ella
Zâmbetul în păr ți-ai prins,
Ella... ca să nu-l mai pierzi,
Țuca-ți-aș ochii tăi verzi
Și-apoi, umăru-ți distins!
D-aia eu mă las învins,
Atuncea când mă desmierzi,
Și, dorind ca să mă vezi,
Ella, iaca mă las prins...
Doamne, aș da mulți dolari,
S-o aduci din Tuttlingen,
În Carpați, la Rovinari,
Ca să-i pun pe trup polen,
Să-i sărut sânii hoinari
Și să trăim ca-n Eden...
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină din lumină
În mijlocul dimineții stă taurul neînjugat.
Stăpânește un câmp. Lucește ca o castană
proaspăt cojită.
Printre coarnele lui soarele vine în sat.
Lângă apă lină stă în puterea zorilor taurul
nemișcat. Înălțat și frumos.
E ca Isus Christos:
lumină din lumină, Dumnezeu adevărat.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din codrii cei de crini răsar
"Lumină lină, nunta leac
Tămăduind veac după veac
Cel întristat și sărăcit
Cel plâns și cel nedreptățit
Și pelerinul însetat
În vatra Ta au înnoptat "
I. Alexandru,
Din codrii cei de crini răsar
Luminile ce dau lumină
Ce spală tot ce e murdar
Păcatul greu și orice vină.
În fiecare zi nectar
Dă pe pământ raza divină
Din codrii cei de crini răsar
Luminile ce dau lumină.
Pe un străin prin sfântul har
Îl fac un înger de lumină
Rămân umilului umbrar.
Sfintele raze nu termină
Din codri cei de crini răsar.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mamă cu inimă de aur dă naștere unor copii strălucitori, brilianți ce răspândesc lumină și căldură în lume.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Sfânta Lumină
Dragi cititori... "S-a întâmplat"
Așa-n... "Mass-media", au relatat;
S-a întâmplat... Sfânta Lumină
Foarte-adevărat... să vină.
Așa e omul păcătos
Nu crede în Iisus Hristos;
Te duci... cu ochii tăi să vezi
Apoi, văzând, pe loc să crezi?
Lumina Sfântă care vine
Uimește ființa din tine;
Mormântul Domnului e sfânt
Iisus, a fost pe-aceast pământ!
-N-am crezut și am venit
Aici... din Târnăveni - privit
Și-ntradevăr... Sfânta Lumină
A coborât este Divină!
Privind spre cer, așa a spus
O tânără, despre Iisus
Golgota, este-adevărată
O vizitează: lumea toată.
Ridică-ți ochii om spre cer
Acest Mormânt nu-i un mister;
Te rog din: "Suflet", tu, să vezi
Divinitatea să o crezi.
Iisus Hristos a înviat!
Nume lui Dumnezeu a dat;
Căci, Dumnezeu, este "Cuvânt"
El ne-a Creat pe-acest pământ!
Ridică-ți ochii și-ai să-L crezi
Unde vei merge ai să-L vezi;
Ridică-ți ochii cât mai Sus
Iubindu,-L pe Domnul Iisus.
Hristos a înviat!
poezie de Paul Preda Păvălache (15 aprilie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Primăvară divină
Zare senină, albastră,
Pătrunde-n retină
Și-o pace sublimă,
Pătrunde măiastră,
Adânc în inimă.
Primăvară divină
Să înflorească,
De har și Lumină plină
În inima noastră
Și-o sfântă rutină.
Rutină cerească
Și iubire senină
Din ea să rodească
Până-o să vină
Minunea Cerească
"Pe Nor", în Lumină
Să ne răpească.
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căpriană, lumină lină
O, Căpriană, minune sfântă,
Care ai fost înălțată de un voievod bun și faimos,
Chiar și îngerii în cer te cântă,
Lumină lină, trimisă de Hristos!
Tu luminezi această palmă de pământ,
Trădată, vândută mereu.
Căpriană, logos sfânt,
Ești ca o mană trimisă de Dumnezeu!
O, tu, mireasă a lui Hristos,
Zidită cu multă trudă și sudoare,
Ești un scut pentru neamul meu
Contra hoardelor barbare.
Căpriană, lumină lină,
Ești un simbol divin
Pentru omul cu inima de har plină
Și care crede în al său destin.
poezie de Vladimir Potlog (21 septembrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!