Am greşit, am amestecat, m-am dat peste cap, m-am prăbuşit şi am luat foc...

citat din Jaclyn Moriarty
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am pierdut

C-o damă trăznet azi m-am întâlnit
Şi m-am pierdut la primul "iubiţel!"
M-am căutat apoi, m-am re-găsit
Dar nu de tot ci... fără portofel.

epigramă de Dan Norea din Epi... Gramatica, Femeia, chiar și fără haine, e-o prăpastie de taine (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara aceea când te-am luat în braţe şi te-am dus sus... m-am gândit... am sperat... am sperat atâtea, încât mi-a fost frică să te văd a doua zi dimineaţă, de teamă să nu fi greşit şi să văd că nu mă iubeşti. Mi-era aşa frică să nu râzi de mine, încât am plecat şi m-am îmbătat. Iar când m-am întors, tremuram tot şi, dacă-ai fi făcut atunci un pas spre mine, un semn măcar, cred că ţi-aş fi sărutat picioarele. Dar n-ai făcut nimic.

citat clasic din romanul Pe aripile vântului de Margaret Mitchell
Adăugat de CRISTEA GEORGIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu m-am îndoit niciodată de nimic, chiar şi atunci când un avion s-a prăbuşit. Nu m-am înfuriat împotriva lui Dumnezeu. Am ştiut, pur şi simplu, că a existat un motiv neştiut de mine din cauza căruia s-a întâmplat aşa ceva.

citat din Reba McEntire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daruri

Ţi-am luat rochie să-ţi strâng mijloc
Şi sâni să-ţi ţin din sprinten joc.
M-am făcut sânge-n ruj de buze
Să mă-ntinzi cald, vorbe confuze.

Ţi-am luat şi fustă liră-n spumă
Să-ţi stea pe şolduri moi de pumă
Să-ţi ating coapse şi genunchi,
Să-ţi fiu cordon, de trup mănunchi.

Ţi-am luat pantofi să calci în zbor
Să mă faci pas cu pas amor,
Să-mi fi sensul de mers în lume;
Să-ţi strig pe străzi rimatul nume.

M-am înnegrit rimel de gene
Să-ţi fac umbrar de suave semne
Şi-n telefon m-am pus cartelă
Să-ţi fiu minute-n şir... Rebelă!

M-am tras inel cu filigrame
Să-ţi fiu uşor pe deget, grame
Să-ţi iei din mine strălucire...
M-am dedicat ţie iubire.

M-am tras ca glonţu-n ghint de ţeavă
Străjer să-ţi fiu la clipa gravă;
De singură vei fi vreodată,
Să rămâi castă, neîntinată.

Ţi-am luat parfum să-l ai de iarnă
Când floarea ta în fulgi se cearnă.
M-am făcut tot miresmi de seră
Să-ţi păstrez iz de efemeră.

Ţi-am luat cercei pe gât s-ating
Catifelatul derm, să sting
Cuvinte ce n-ai vrea s-auzi
Şi de-s iubiri să nu răspunzi.

Ţi-am luat cadou salbă de vise
Să le-mplineşti sau ţii promise
Şi perle ţi-am făcut brăţări
Să ţi-ating mâna peste mări...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţia: Iubitule, m-ai dezamăgit... Ce să fac cu o amărâtă de felicitare?
Soţul: M-am luat după tine, femeie, m-am împiedicat şi am nimerit peste dragostea ta...
Soţia: Ehei, soţule drag, pe unde se află cavalerul care a făgăduit că-mi va săruta întreaga viaţă picioarele?
Soţul: Sub tălpile tale, iubito...

replici din Felicitări provocatoare, scenariu de Costel Pricopie (2006)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lenevia

"Leneşul îşi vâră mâna-n strachină, şi n-o duce înapoi la gură."
Solomon

Am trecut lâng-o tarla,
Care leneş o avea,
Şi mergând eu înainte,
Via unui fără minte,
Era plină ea de spini,
Dăduseră mărăcini,
Zid ce era la împrejmuit,
Era-n parte prăbuşit.
Şi privind-o înainte,
Am luat atunci aminte,
Şi învăţat m-am mai făcut,
Din acele ce-am văzut.

Să mai dorm atuncea zic?
Să mai odihnesc un pic?
Mâini să le îmbrăţişez?
Să mai stau, să mă aşez?
Sărăcia aşa vine
Şi dă buzna peste tine.
Ca un hoţ aşa a dat,
Ca unul ce-i înarmat.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărătoare inversă

Mi-am adunat cele trebuincioase
Zicându-mi
Că moartea o să-mi dea un răgaz
Să număr firele de nisip din ochii mării
m-am urcat pe un val cu spumă albastră
cu picioarele adâncite în mine
să nu-mi ud tălpile
nu ştiam de unde să încep numărătoarea
aşa că m-am aruncat în primul vârtej
şi-am dat peste un albatros
ce încerca să-şi ia zborul spre adâncuri
în loc de nisip am dat peste mii de ochi
ce mă priveau miraţi

spre seară priveam la trupul meu mort
ce încerca să ajungă la mal

poezie de Lucian Alecsa din Asupra căderii (2002)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emo - Sorin Poclitaru

La gura sobei m-am plasat,
Făcându-mi printre lemne loc
Şi-aşa m-am emoţionat,
C-am pus-o şi pe ea pe foc.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De multe ori m-am întrebat:
De ce unora "le-a dat statul cap", dacă n-au ce depozita in el?

citat din Beatrice Vaisman (6 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul cu pielea ca brânza

- Alb, din cap până-n picioare,
După ce ai fost la mare?
- Noaptea-n club m-am amuzat,
Ziua-n pat... m-am tot bronzat.

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (18 august 2017)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porumbei din depărtare

Un înger mi-a proptit de cer o scară,
vârful ei se odihnea pe-un nor,
pe trepte, porumbei din departare,
osteniţi de moarte, se opreau din zbor.

Am inceput să urc şi să-i dau deoparte,
cu fiecare treaptă ceru-i mai frumos,
vedeam o veşnicie şi cereşti palate
şi picau din zare porumbeii jos.

N-am mai răbdat ţipătul de moarte
şi m-am oprit la zidul dintre nori:
"Te cheamă veşnicia, urcă mai departe,
ţi-e milă acum de porumbeii călători?"

M-am oprit şi m-am prăbuşit în iad,
simţeam pământul alergand spre mine,
apoi un foc şi-am început să ard
şi n-am mai ştiut de e rău sau bine.

Târziu, eu am deschis ochii pentru o clipă
şi-uimit m-am pomenit dincolo de nori,
Hristos era acolo, cu mâna-i sfântă,
ţinea în palme porumbeii călători.

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porumbei din depărtare

1. Un înger mi-a proptit de cer o scară,
vârful ei se odihnea pe-un nor,
pe trepte, porumbei din departare,
osteniţi de moarte, se opreau din zbor.

2. Am inceput să urc şi să-i dau deoparte,
cu fiecare treaptă ceru-i mai frumos,
vedeam o veşnicie şi cereşti palate
şi picau din zare porumbeii jos.

3. N-am mai răbdat ţipătul de moarte
şi m-am oprit la zidul dintre nori:
"Te cheamă veşnicia, urcă mai departe,
ţi-e milă acum de porumbeii călători?"

4. M-am oprit şi m-am prăbuşit în iad,
simţeam pământul alergand spre mine,
apoi un foc şi-am început să ard
şi n-am mai ştiut de e rău sau bine.

5. Târziu, eu am deschis ochii pentru o clipă
şi-uimit m-am pomenit dincolo de nori,
Hristos era acolo, cu mâna-i sfântă,
ţinea în palme porumbeii călători.

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, m-am prăbuşit în inima mea!

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amicul

Un amic mi-a luat nevasta...
Vă jur: Nu m-am supărat,
Eu zic chiar că m-a salvat:
Pe-al lui cap căzu năpasta!

epigramă de Constantin Puiu Dăescu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

M-am trezit dintr-o dată,
Mai singur ca niciodată!
M-am trezit răvăşit de lipsa,
A ceea ce-mi lipseşte!
M-am trezit cu un dor,
Şi-o durere în piept,
De moartea îmi era singura dorinţă!
M-am trezit printre cuvinte,
Pierdute în mii de tăceri!
M-am trezit că nu ştiu ce vreau,
Că niciodată nu am ştiut cu adevărat,
Ce vreau!
M-am trezit zguduit de trecut,
De ceea ce am avut şi-am pierdut!
M-am trezit,, slab" si nehotărât!
M-am trezit, trezit de cuvintele tale!
De vocea Ta, de bătăile inimii tale!
De cuvântul scris pentru mine, pentru tine!
M-am trezit, trezit să fiu lângă tine!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

Am fost altfel decât s-a văzut...
Nu oricine-a vrut să mă cunoască.
Iar de unii, care, să mă ştie-au vrut
Eu m-am protejat purtând o mască.

Am iubit pe cine nu m-a vrut
Şi am părăsit pe cine m-a iubit
Am greşit cui nu m-ar fi rănit
Şi-am iertat pe cine n-a greşit

Am găsit ce nu am căutat
Şi am căutat ce e de negăsit
Am crezut în ce n-a existat
Şi de adevăr prea des m-am îndoit.

poezie de Irina Binder din Fluturi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am născut în Bărăgan

De pe câmpul cu verdeaţă,
de pe-întinsul Bărăgan,
de mult am plecat în viaţă.
Viaţa mi-a fost un roman.

Când am căzut m-am ridicat.
Nu m-am lăsat doborât.
Cât am putut m-am tot luptat.
Privirea n-am coborât.

Ce-am dorit, am împlinit.
Am familie, am casă.
Acuma sunt fericit.
Viaţa mea este frumoasă.

M-am născut în Bărăgan
şi-n Bărăgan am rămas.
Am adunat grâul din lan
şi poeziei am dat glas.

Cu ea am păşit în lume
şi mi-a fost prieten bun.
Prin ea am avut ce spune
şi am devenit tribun.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între apus şi răsărit (movie on)

De supărare...
m-am dat de trei ori peste cap,
mutându-mi traiul într-un broscoi bătrân,
cu picioare crăcănate, articulaţii umflate,
gura lungă, holbat, şi cu multe dungi pe spate.
Nicio sirenă nu se mai ferea de mine.
Apoi m-a deranjat cântecul lor târziu
şi m-am mutat între prăpăstii abrupte,
lângă un tău neştiut, întunecat şi liniştit.
De bine ce-mi era, uitasem de unde-am venit.
Într-o zi...
o femeie tare frumoasă, a dorit să vadă,
ce e liniştea absolută,
alunecând,
lăsându-se să cadă!?
I-am adus repede apă şi-am rugat-o frumos!
Cu ultimele puteri,
s-a dat de trei ori peste cap.
Îşi revenea! Rănile i se-nchideau.
Atunci m-a sărutat şi vraja s-a schimbat!
Ne-ntâlnim doar la răsărit şi la apus:
Ea noaptea e un corb,
eu ziua sînt un lup.
Noaptea-i place să zboare în lumina lunii,
fraţii mei urlă, sirenele îi ajută,
împletiţi cu ţipete răguşite de corb...
Zorile ne preschimbă, ea mă sărută,
eu alerg iute să-mi apăr haita vânată.

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a tot dat peste cap să ajungă şi el la ciolan până l-au aflat confraţii şi atunci i-au dat la cap.

aforism de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

mă vei găsi aici
în briza mării
în firul de nisip
pe care-l calci
în apa caldă
în valul înspumat
sunt peste tot
m-am risipit
în razele de soare
în stropii reci de ploaie
în iarba ce rasare
nu am plecat nicicand
m-am transformat
în alţi atomi
si altă formă am luat
te văd si te aud
dar nu iţi fie teamă
te voi feri de tot ce-i rău
ca să trăieşti mereu
de s-ar putea..
sunt peste tot
nu am plecat nicicând
sunt mama ta
păstrează-mă în gând

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!