M-am surprins uneori că reiau în teatru obiceiuri proaste din operă. Am tendinţa să subliniez în exces anumite idei, simbolurile sunt îngroşate. Asta îmi vine din operă, unde spectatorii cu bani mulţi vor să stea pasivi şi să li se explice în mod vizual muzica. În teatru această vulgarizare e profund deranjantă, de parcă în sală ar fi un public de surdo-muţi sau de parţial handicapaţi. Şi atunci îmi amintesc de ce spunea Stanislavski, şi anume că cea mai bună regie e una invizibilă.

Andrei Şerban în articol (1 februarie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În teatru, condiţiile mi le creez eu însumi. Eu îmi aleg piesa, eu decid distribuţia, dar asta nu se întâmplă niciodată la operă. Dacă eu nu accept, i se oferă proiectul altui regizor. Când lucrez în operă, trebuie să nu supăr publicul, să-i ofer plăcere estetică. Cântăreţii se adaptează mai mult sau mai puţin regiei ştiind că vocea este tot ce contează. Şi regia se poate ocupa de efectele vizuale, fără să-i implice pe ei decât în mică măsură. Pentru unii, cu cât mai mult îi las în pace, cu atât mai bine. În teatru, însă, lucrurile sunt complet diferite. Mesajul unui spectacol e transmis prin actori şi dacă jocul lor e prost, nimic nu funcţionează. Decorurile, luminile, proiecţiile, în operă sunt ca nişte cârje, ca nişte proptele adăugate muzicii. Dar muzica singură produce continuitatea. În teatru, continuitatea e mai greu de obţinut pentru că actorilor le lipseşte muzica.

Andrei Şerban în articol (1 februarie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La începutul repetiţiilor în teatru, mulţi actori mormăie la prima lectură textul. Abia încep să-l descifreze, nici nu ştiu să-l citească bine. La operă, opusul. Toţi soliştii ştiu pe dinafară muzica şi textul, poate au mai cântat rolul şi în alte locuri. Când deja, la 10 dimineaţa, tenorul urlă ca taurul aria din "Trubadurul" pe mine mă intimidează. Nu ştiu ce aş mai putea să-i spun. El este perfect. E gata de premieră. Eu nu mai am ce să-i mai spun. Durata repetiţiilor în operă e de obicei mai scurtă decât în teatru, nu am timp nici să elimin clişeele de actorie că deja trebuie să înceapă repetiţiile cu orchestra. În teatru, regizorul este alături de actori până la premieră.

Andrei Şerban în articol (1 februarie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce e minunat cu şcoala e că e un teatru ideal. Eşti ca într-un soi de laborator, poţi face tot felul de experimente, pe care în teatru sau la operă nu le poţi face. Eu nu-mi permit să mă duc la Covent Garden cu o trăsnaie. Unu, nu ştiu cum va ieşi, da' chiar nu ştiu cum va ieşi! Doi – am o responsabilitate pentru un public foarte cultivat. Or, în şcoală, eşti liber să faci ce vrei, nu vine criticul de la "The New York Times", nu-l interesează experimentele studenţeşti! N-ai constrângeri, asta e extraordinar!

Andrei Şerban în interviu (octombrie 2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine mai citeşte critică de teatru azi? Iar oamenii vin la teatru nu pentru că le spun criticii, ci pentru că le-au spus vecinii, colegii sau că îi chiar interesează. Românii sunt foarte interesaţi de teatru, umplu sălile, asta e foarte frumos. Problema mea cu spectatorii este calitatea "mâncării" care le este oferită.

Andrei Şerban în interviu (octombrie 2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ieşim la sfârşitul unui spectacol de la Operă sau din Teatru misiunea noastră ar trebui să se schimbe. Nu mai este aceeaşi cu care am intrat sau în viaţa de zi cu zi. Accesul pe care îl avem intâlnindu-l pe Mozart e la un alt nivel de existenţă. La capătul zilei, faptul că asta ne ridică puţin şi că putem pluti pentru o secundă sau două, asta e mai important ca orice.

citat din Andrei Şerban (20 iunie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar de ce au nevoie oamenii? Majoritatea celor care vin la teatru sau la operă au impresia, nu ştiu de ce, că noi, cei de pe scenă, trebuie să-i distrăm.

Andrei Şerban în articol (1 februarie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spectacolul de teatru e o operă polisemică. Fiecare vine la teatru să-şi aleagă ceva.

Horaţiu Mălăele în revista "Şapte seri"
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrez mult în operă. Să lucrezi cu un cor de operă astăzi este o catastrofă. Niciun corist de operă nu vrea să fie în cor. Toţi vor să fie Domingo, să fie staruri. Dar sunt în cor, săracii, nu au ce să facă. E o atât de mare negativitate a fi corist astăzi, încât nici nu vor să lucreze. Stau acolo şi sunt foarte abătuţi că nu sunt solişti. S-au inversat lucrurile de 2000 de ani încoace.

citat din Andrei Şerban
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru mine, nevoia de a face teatru este clară. Dacă teatrul nu ne ajută să ne depăşim pe noi înşine, atunci de ce facem teatru?

citat din Andrei Şerban
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem pasivi la teatru şi la orice rahat de spectacol ne ridicăm în picioare şi aplaudăm. La orice mediocritate.

citat din Andrei Şerban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă e adevărat că dintre toate artele muzica reprezintă limbajul cel mai profund al umanităţii, atunci eu trebuie să mă consider extrem de norocos că am avut în viaţă prilejul să lucrez cu muzică, cu atât de multe Case de Operă din lume. Şi mă întreb des cu ce este Mozart cu adevărat unic? Prin ce e el exemplul adevăratului geniu? Prin faptul cred că el a auzit pentru noi ceea ce fără el ne-ar fi rămas inaccesibil. El a avut acces la o lume invizibilă la care noi nu avem acces. Şi a avut generozitatea să o împărtăşească cu noi. Şi astfel cu el, datorită lui pătrundem şi noi în sferele inaccesibilului şi urcăm pe munte împreună cu el.

citat din Andrei Şerban (20 iunie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântăreţii au obiceiul să se mişte în ritm cu muzica. Când trupul imită pleonastic ceea ce vocea cântă e o catastrofă. Tenorul cântă cu mâna pe piept "te iubesc", dar nu-i cântă direct sopranei, cum ar trebui, ci la rampă, privind semeţ spre balcon sau, când e nesigur pe el, se uită fix la dirijor. Clişeele sunt greu de eliminat în operă. Totul e artificial la culme şi de-a dreptul caraghios. Manierismele şi clişeele abundă şi în teatru, dar totuşi actorii, în special cei tineri, au mult mai mult ambiţia să joace mai aproape de viaţă.

Andrei Şerban în articol (1 februarie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu m-am refugiat în teatru nu că mi-aş fi dat seama că sunt talentat sau că asta voiam să fac, ci ca să scap de corvezile din orfelinat şi pentru că se ştia că suntem "băieţii de la teatru". Eram priviţi altfel.

citat din Costel Caşcaval
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie mi se pare că lumea are nevoie de teatru în perioada asta, că vine la teatru, uneori mai din snobism, alteori dintr-o nevoie reală. Dar e frumos că se umplu sălile şi că stau totuşi cuminţi.

citat din Marius Manole
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să faci vizibile umbrele profunde ale subconştientului. Pentru asta suntem în teatru, pentru asta lucrăm în teatru. Pentru a atinge ceva secret, misterios. A-l face vizibil. E foarte greu, e îngrozitor de greu, dar e posibil.

citat din Andrei Şerban
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În operă, o uvertură este ceea ce este prefaţa la o carte. În prefaţă ideile sunt creionate lejer, la fel şi uvertura oferă doar o sugestie a ceea ce va urma. Materia muzicii e făcută din sunet şi tăcere. Compozitorul este cel ce poate să integreze sunetele şi tăcerea, să le unească. La operă sunt fascinat în primul rând de tăcerea de dinaintea momentului în care dirijorul ridică bagheta. Acel moment de imobilitate, de suspensie, de pauză, e plin de mister. Când repet operă, încerc să-i conving pe dirijori să prelungească pauzele între note, dar unora le e teamă. Se tem că spectatorii devin nervoşi când e prea multă linişte. Dar tăcerea are intensitate, are urgenţă, e activă. Pentru unii e nelinişte, pentru alţii mângâiere. Viaţa cântecului se naşte apoi spontan.

Andrei Şerban în articol (1 februarie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momentele mele cele mai fericite în teatru sunt atunci când realizez propriile mele piese. Chiar am intrat în teatru din această cauză.

citat din Faith Prince
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am făcut teatru cu profesori care credeau în profesia asta. Profesia asta nu se făcea pentru bani. Şi nici atunci profesorii nu aveau salarii mari. Dar erau iubitori. Şi convingători. Făceau din teatru o fiinţă de care tu te apropiai cu sfinţenie.

citat celebru din Sebastian Papaiani
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul rămâne pentru mine prima dragoste. La teatru merg pentru că îmi iubesc profesia, nu pentru bani. Foarte mulţi ani, am făcut lucruri împotriva banilor, iar banii au venit firesc, la un moment dat, în urma muncii mele. E adevărat, nu din teatru, ci mai mult din muzică. N-am făcut compromisuri în meseria mea, iar pentru mine banii înseamnă doar libertatea de a mă mişca şi de a nu depinde de ceva sau cineva.

Ştefan Bănică Jr. în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua răsărită pe poteca celebrităţilor din Sibiu (oraş eminamente cultural si european) mi se pare unul din cele mai frumoase lucruri care mi s-au putut întâmpla. Ideea că plimbându-se prin acel "picior de plai" al Sibiului, spectatorii nu numai se vor plimba, dar şi vor alerga din teatru în teatru ca să aplaude şi să se bucure de stelele firmamentului teatral, în cautarea "gurii de rai" pe care o reprezintă fiecare spectacol mă încântă peste măsură!

citat din Gigi Căciuleanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!