s.o.s

cuvinte patinate nechează delirant.
nu vede nimeni trecerea în zebră...
marcaj spre nebunia scoasă din orbite,
cu gura ştirbă, buze nefardate,
muşcate de altă nebună, gelozia
ascunsă-n vieţi îngălbenite.

sensul, ambiguu, spânzurat...
silabele... paiaţe încâlcite,
joacă şotron, neconturat,
în fabrica de litere.
o nebunie, o zi sau două,
anchilozate în promisiuni,
se-neacă lângă malul vieţii
surpat de veşnica trădare,
cu şolduri mari şi talie de pară
dansând în ploile minciuni.

hora paiaţelor,
existenţa descrisă de cuvinte îmbrăcate-n tuş,
îşi rupe lanţul din veriga fisurată
mirată să ne vadă deveniţi...
marionete amestecate-n iţe,
burţi umflate, jurăminte, sfori,
sâni dezgoliţi, căzuţi din cupe la jumate,
chelia nopţii dezvelită în culoarea neagră...
amanţi ascunşi după cortina vieţii
căzută-n faţa spectatorilor din pluş.

se-neacă lângă malul vieţii nebunia.

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prelins spre mutarea finală

ne-au prins zorii încurcaţi în jocul preferat al vieţii şah dat simţurilor în aşteptarea remizei

ameţite de propriul parfum lumânările ard
inegal şi nedrept calul nechează obosit
între diagonale privind prin fum de trabuc

şampania trezită rotundă în cupe curge peste sînii reginei rămasă pe marginea vieţii prinsă în joc

ai ales să fii Nebunul
saltimbanc de doi lei săritori prin cercul de foc
în mutarea precisă urăşti exactitatea
am ales să fiu regina pentru că niciodată
nu voi fi regină decât pe tabla de şah

rămasă sub duşul fierbinte al nopţii
te-aşteapt să-mi cureţi iluziile
pline de fardul minciunii
machiaj cu unghiile-nfipte
în timpul prelins spre mutarea finală
şah mat

poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele

Timpul înseamnă cuvinte...
cuvinte încrucişate,
cuvinte reale,
cuvinte vii,
cuvinte poetice
şi cuvinte de prietenie...

Iar noi ne exprimăm
prin cuvinte
în fiecare zi.

Citim mereu cuvinte
în cărţi...
pe drumul vieţii.

De-a lungul timpului,
Creştem şi cred
Că devenim
Cuvinte de asemenea.

poezie de Roxana Bulmez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă ţin de cuvinte

Când fac promisiuni şi jurăminte,
Mă ţin întotdeauna de cuvinte;
Iar după ce le fac, e lucru sfânt
Că nu mă ţin vreodată de cuvânt.

epigramă de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maimuţa de mătase

aş vrea să fiu o apariţie frumoasă
cu trupul orei sibilinice şi sâni decoltaţi
să pot fugi de spaimele magice
prin iarba adormită
peste cântecul greierilor
peste cuvinte înfrunzite-n copaci

aş vrea să fiu femeia cu picioare de pasăre
cântând nopţilor insomniace
într-o bodegă cu mult fum şi mese pătrate
goală ca mine în aşteptarea
altui răsărit cu mai mulţi sori

mă uit în oglindă
sunt Lucky maimuţa de mătase
umblu desculţă pe o lume de cioburi
încerc să ies din scheletul de piatră
dincolo de carne şi oase eşti tu
spargi noaptea în dinţi

sunt picătura de sânge căzută
pe trecerea spre realitatea
mută oarbă surdă nebună
femeia fără nimeni femeia fără nimic
cânt imnul tenebrelor
râd de căluţul de mare
de sirena care nechează

aş vrea să fiu o apariţie frumoasă
dar nu sunt şi mă mint

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

nebunie

Nebunia este o dimensiune a vieţii scăpată de limitele spaţiului şi timpului comun.

definiţie aforistică de Paula Adriana Cozian din Cugetări şi reflecţii (2015)
Adăugat de Paula Adriana Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am plecat de lângă tine

Am plecat de lângă tine,
Nu ştiu încotro mă-ndrept,
Haide, vino după mine
Şi nu mă lăsa să mă pierd.

În perdeaua deas-a nopţii
Cerul nu s-a mai deschis.
Rătăcesc pe drumul vieţii
Şi mă scufund într-un abis.

Numai ochii tăi albaştri
Ar putea să mă găsească,
Cănd îţi vor spune sihaştri
Că s-a deschis bolta cerească.

Să vi să-mi intinzi o mână
Dacă ştii că mă iubesti,
Că-mi plâng ochii şi suspină,
Numele când îmi rostesti.

N-am să plec de lângă tine,
Două vieţi de-aş mai trăi,
Fiindc-am rătăcit prin lume
Visând mereu la ochii tăi.

poezie de Gheorghe Deniştean (19 martie 2017)
Adăugat de Denygigi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că atunci aş fi ales nebunia

aş fi ieşit din carnea mea ca dintr-o puşcărie
şi te-aş fi urmat până la capătul vieţii
aş fi stat în genunchi la fiecare popas
te-aş fi şoptit încet rugăciune după rugăciune
te-aş fi îndesat în pieptul meu
ca pe singura bucurie a acestei lumi

poate ca atunci aş fi ales nebunia
că îmi erai atât de frumos
atât de uşor de purtat în sânge
şi te-aş fi urmat
cu siguranţă te-aş fi urmat
pe toate străzile înguste ale vieţii
da
da
te-aş fi urmat
ca orice femeie îndrăgostită
ţi-aş fi atins tâmplele
cu buzele arse de aşteptare
iar tu mi-ai fi tatuat umerii
cu degetele tale subţiri

poate ca atunci aş fi ales nebunia
aş fi făcut poteci prin toate pădurile
aş fi luptat cu întunericul tău
dar vremea aceea s-a dus
nu-i aşa că m-ai aruncat într-un cufăr vechi
ca pe cea mai neînsemnată amintire a ta
nu-i aşa

poate ca atunci te-aş fi ales
nebunia mea

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensul vieţii (ma)tematic

alunec cu mintea şi gândul
pe ipotenuza timpului,
simplific silabele pe rânduri,
aştern pe catete pilonii
rezistenţi la vânt şi cutremur,
în ramificaţiile neuronilor
simt cum impulsurile
se amplifică dând sens vieţii.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nehotărâre

Fiecare trăim două, trei sau chiar patru vieţi deodată,
Ne naştem,
Doamne, atât de tineri, încât
Din miile de vieţi posibile
Nu ni se poate pretinde
Să ştim alege doar una.
Animalele unei vieţi vânează animalele celorlalte,
Peştii vieţii mai mari înghit peştii vieţii mai mici,
Crengile arborilor îşi sunt duşmane şi se usucă-n hotare,
Soarele vieţii a patra întunecă
Soarele-al treilea, soarele-al doilea,
Soarele prim.
Contrare, vieţile se anulează una pe alta –
Şi, nehotărâţi încă, şi nematuri, murim.

poezie de Ana Blandiana din Cinzeci de poeme (1970)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni înaripaţi

dincolo de cuvinte sunt tăceri şi Icari de fum
care se tot ridică spălând cerul de temeri
niciodată nu o să pot zbura, şi-a spus omul în sinea lui
numai că sinele abia aşteaptă noaptea
şi atunci rupe lanţul;
zboară unde vede cu ochii
şi dacă nu mai vede, el simte
mă uit jur împrejur şi cred că ne-am mai întâlnit
numai că nu mai ştiu în care lume
poate că mergeam trecând unul pe lângă altul
sau poate că zburăm care încotro cu treburi
cert e că figura ta îmi spune ceva
fără cuvinte, fără mimică
fără aşteptări
spune-mi te rog... ce faci la noapte?

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două cuvinte banale

e o poveste
într-o zi îmi vei spune cum a început totul
eu am săpat un şanţ adânc în urma ta
şi au început să curgă cuvintele
dimineaţa mi-e teamă să calc pe podea
poate că a rămas un cerc trasat cu ochiul minţii
unde un tu şi un eu se prind într-o joacă

între două cuvinte banale
lumea noastră
iluzorie
tu cu faţa spre un capăt de univers
eu săpând şanţuri adânci
şi gustând cuvintele din carnea ta
într-o zi îmi vei spune câte cercuri am inventat
ca să ne putem atinge cu vârful degetelor

între două cuvinte banale
un tu şi un eu se prind într-o joacă
pe lângă noi trec valuri apocaliptice
războaie şi câte dezastre
dar nu avem timp să ne gândim la nimic
în lumea asta de rezervă inventată de noi
totul pare perfect
şi ne putem iubi în voie
chiar şi aşa
străini cum suntem

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

nebunie

Nebunia este confundarea nivelelor realităţii. Nebunia nu înseamnă să ai vedenii, ci să confunzi nivelele.

definiţie de William S. Burroughs
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Travestite

nu e deloc uşor să scriu despre cuvinte
arhangheli naufragiaţi şi fără aripi heruvimi
apărătorii Edenului răstălmăcirii travestite
în miez de noapte traversat pe o corabie cu vele
încurcate
ca pânza de păianjen între culori şi litere
silabele mă strigă aidoma regelui maliţios
schiţat pe coala de hârtie prins între colţurile-ngălbenite
ce râd un pic mai zgomotos
în timp ce dormi pe tine eu fumez
mă joc cu formele ciudate create-n zeci de variante
ce pot să spun la ora şase ce mă priveşte dintr-un nor
sunt ploaia fără stropi ce cade pe ţipetele nesfârşite
halucinez în fumul otravit crezându-mă cuvânt promiţător
ţigara mi se stinge neglijată dar aprind alta nu mă las
mă-ncurca rima asta blestemată în timp ce fierb ca un cazan
mă simt o topitoare de cuvinte
incendiată-n bălţi de tonuri ca o salbă
încerc să uit rimatele cuvinte mai bine ies de-aici
şi scriu pe fila următoare
chiar m-a pişcat un mic tânţar
râzînd de mine şi de noaptea albă
nu-mi plac cuvintele împerecheate nici să le-mperechez
nu agreez dar mai în glumă mai în serios crezi
un gând nebun ar fi de vreau să le dresez?
mai bine mă retrag din nebunia lor
m-au invadat cu linguri grosolane
servesc din mine parc-aş fi o tartă asaltată
de muşte din cele mai bizare
caut cuvinte suple la altitudini ample
să mă uimească bâzâind sonor
dac-ai vedea cum se-mpreună
un roi de litere şi tot în rimă
de nu mai scap de ea şi mă oftic de mor
gândind şi judecând e vina ta m-ai încurcat
şi pagina aceasta-i plină de oroare
acum sunt o maimuţă de mătase în eroarea ce în cuvinte are.
gata! mi-e somn!

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul ştie că va muri şi chiar moare cu fiecare zi. S-ar părea că ajunge să ştii asta pentru a înţelege (ceea ce nimeni nu înţelege) că sensul vieţii nu poate să nu fie independenţa de efemerul existenţei. Sensul vieţii e îndeplinirea pe lumea asta a voinţei celui care te-a trimis sau ceea ce dă sens fiecărei clipe a vieţii, iar sensul e dat de un singur lucru: îndeplinirea, năzuinţa către îndeplinirea unicei dorinţe în care poţi fi liber, desăvârşirea morală.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gest de susţinere

Ca să nu mai dezamăgesc niciodată
Voi ocoli răscrucile,
Îmi voi dărui prinosul valurilor
Mă voi netezi înaintea altarelor,
Neputinţa o voi urla doar în stal
Voi rupe picioarele vieţii
Batjocorindu-i infirmitatea.

Străpunsă de aşchiile cuvintelor
Mâinile vor susţine deodată cortina
Ca şi cum aş arăta copilului de lângă mine
Bolta cerului!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1983)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune de unire

Întoarce, Doamne, timpul sau ia-ţi-l înapoi,
Nu mă lua de lângă perechea vieţii mele,
Că n-a mai fost pe lume iubire ca la noi,
Deci n-au fost până astăzi nici despărţiri mai grele!

Începe, Doamne, anul mai îngăduitor,
Când mă ridic de lângă icoana vieţii mele,
Şi-n locul meu reţine, îngenuncheat, un dor
Ce, dacă se ridică, va da cu tâmpla-n stele!

Înveşniceşte, Doamne, această clipă-n care
Am stat la fericirea proscrisă vieţii mele
(Ţinându-mă cu dorul de mână) la picioare;
Suntem un singur suflet şi vrem două inele!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (2 ianuarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi sensul vieţii
Persistă profund ascuns
Printre cuvinte

haiku de David Boia (6 februarie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să visezi

scrisul e o pasăre cântătoare,
un înger vinde statuia încoronării
poetul vinde cuvinte

în zarea vieţii lumina o asigură
gândul că eşti fericirea
din metafora dimineţii

ochiul din triunghi veghează,
revarsă picuri din cerul trecut,
captivi în prezent ridicăm cortina

spectacolul a început
pe ţărmul libelulei,
visul e refugiul acestor litere

poezie de Daniela Marchetti (2018)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litere dansând

Cuvinte blestem, cuvinte degeaba,
Au liniştea lor, sunt vârful şi pleava,
Se spun fără rost, ating, înconjoară,
Dansează când plâng, îţi cântă vioară

Sunt note rostite, dulce poveste,
Au fost un trecut, vor fi ce nu este,
Cuvinte... cuvinte, emoţii în scris,
Un foşnet de carte, un mic paradis

Sunt iad fără focuri ce ard chinuind,
Sau poate jăratec pe limbă mocnind,
Cuvinte, doar şiruri de semne legate,
O limbă sau alta... aceleaşi citate

Visează poeţii, cuvinte... cuvinte,
Îţi tac mult prea mult în aduceri aminte
Şi strigătul lor lasă urme-n hârtie,
Să fie cuvinte, cuvinte să fie

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În norma mea de timp

în norma mea de timp
o parte din trăiri se duc într-un gol primitor
sugrumat de uitare
mişcarea se cerne lângă un pahar cu apă
privind o zare împinsă-n altă parte
formele nemişcării se insinuează lent
înlocuind o risipire din mine
şi uneori un sens o părere
cuvinte ascuţite
cuvinte îngheţate
ating o durere şi-mi acoperă gura

cuvintele se-nfig în umeri şi-n spinare
aerul urlă într-o sferă de vid
tăcerea face un arc peste mine şi doare
mă dărui unui timp mergând spre apus
căutând un miracol rupt dintr-un oracol
cuvinte nomade pulsează în palme
şi-o impalpabilă povară de fluturi
mă sfarmă când stai lângă mine şi taci.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!