Când...

Când primăvara
Flutură-n stomac,
Ochii luminii vin
La tine în prag.

Când norii s-aşează
Pe flori în grădină,
Un curcubeu se-nalţă
Pe fruntea-ţi divină.

Când uşor mă-apropii
Să te sărut în prag,
În ochi de poezie
Ne contopim cu drag.

Când tu eşti supărată
Pun fluturii în foc,
Să le ardă zborul
Şi lipsa de noroc.

Târzie-i primăvara,
Cântă un cuc pe gard,
În ochii amintirii
Visez mereu că ard!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când...

Când primăvara flutură-n stomac,
Ochii luminii vin la tine în prag.

Când norii s-aşează pe flori în grădină,
Un curcubeu se-nalţă pe fruntea-ţi divină.

Când uşor mă-apropii să te sărut în prag,
În ochi de poezie ne contopim cu drag.

Când tu eşti supărată pun fluturii în foc,
Să le ardă zborul şi lipsa de noroc.

Târzie-i primăvara, cântă un cuc pe gard,
În ochii amintirii visez mereu că ard!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi punct, eşti primăvara mea!

Râd ochii vieţii-n ochii tăi
Când florile urcă în văi
Şi eu aburc să nimeresc
Stele din ochi-ţi să culeg.

O clipă frământată-n fluturi
Uşor în mine tu o scuturi,
În inimă-mi devii lumină,
Vers fulgerat, poem retină.

Eşti unică în versuri crude,
Clepsidra crapă în secunde,
Zâmbesc pe umărul tău fin,
Eşti anotimpul meu divin,

Eşti primăvara care strânge
Cartezian puncte din sânge,
Pictezi cu sânge flori şi stea
Şi punct, eşti primăvara mea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrările din faţă

Cât voi fi cântec de-nchinare
Sub parfumul florilor de tei,
Vei fi zidită-n sufletul meu
Cu măiestria ce naşte din condei.

Cât voi fi în pragul întomnării
Plin de cugetări şi de noroc,
Voi privi mereu, mereu la stele
Să te am scânteia mea din foc.

Când timpul va orbi uşor în mine
Dorul va lucra-n grădina amintirii,
Va cimenta viaţa cu trecutu-i
În răsăritul veşnic al iubirii.

Voi amuţi târziu sub ochii nopţii,
Voi aştepta alt gong, în altă viaţă,
Raiul cu-ndurare, printre flori,
Ne va primi-n intrările din faţă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au gust de tine...

Ochii mei poartă izbânda luminii
pun carmin în sângele macilor
şi râd atât de albastru
când fluturii se rotesc în simfonii,
ochii mei stau primii la pândă
să prindă galbenul ce sărută albul lunii
şi atunci ochii mei scriu poezii,
ochii mei sunt căprui şi verzi în lumină
aşa ca o dulce nehotărâre,
când vrei să pleci şi nu poţi,
sau ca atunci când stelele
nu ştiu să spună noapte bună
ochii mei poartă în sclipiri chipul tău,
aşa sunt ochii mei
scrişi să vadă cu tine....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii sunt cu Moşu-n prag

Vine Crăciunul, se repetă
Sub crucea vieţii an de an,
Ne pune-n suflet ban cu ban
Şi câte-o stea inteligentă.

Simbolul ei în vârf de brad
E rod ce duce mai departe
Tradiţii în oraş, în sate,
Prin adieri cu suflet cald.

E sărbătoare până-n cer,
Culori şi zâmbete în ton
Îl pun pe Moş Crăciun în tron
Pe-o săniuţă de mister.

Cu bliţul amintirii renii
Spuzesc zăpada în copite
Şi-n limpezime de cuvinte,
E forfotă în miezul iernii.

Cadouri sunt în cântec drag,
În poezii cu larg ecou,
Acum când vechiul este nou,
Copiii sunt cu Moşu-n prag!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

aşa eşti tu femeie în luna lui noiembrie
eşti palidă ca ceaţa, cuvintele ţi-s reci
şi te întreci cu norii şi te îmbraci în umbre
şi te prefaci în frunze de sălcii pe poteci

aşa eşti tu mâhnită în luna lui noiembrie
când vântul ne destramă în cea din urmă zi
ai aripile-ntoarse şi zbori doar către tine
şi mie-mi laşi abisul de-a nu te mai iubi

aşa eşti tu femeie în prag de despărţire
ai ochii arşi de brumă şi buze de strigoi
când îţi întorci obrazul eu te sărut pe frunze
şi te-nvelesc cu mine când umerii ţi-s goi

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara şi lumina mea - fiicei mele

Curată-i ca lumina, ca primăvara
Petală de prun cu trupul ca un alb vesmânt, de înger
Te întreabă când priveşte cu ochii,
Iscodind o limpezime albă de lumină, din clarul de poveste
E bulgăre de aur, topită din iubire.
E poezie sacră, zbor de fluturi coloraţi
Inimă ce împarte vin şi odihnă
Tu, micuţa mea, eşti sufletul tatii peste ani şi pasărea ce creşte
Cu ochii bogaţi de atâta blândeţe
Limpezimea ochilor tăi de rouă.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de câmp

Am strâns astăzi curcubeul în buchet cu flori de câmp,
Am pus vara în clepsidră să se scurgă-ncet în timp,
Din nuanţe tricolore ROGVAIV-ul am făcut,
O speranţă de căldură pentru sufletu-mi pierdut

Şi am strâns în albăstrele un azur luat din cer
Să mi-l pun iarna la grindă când se cântă Lerui-ler
Şi când plouă sau când ninge şi e totul trist în jur
Să-mi ascundă norii negri paravanul de azur...

Iar din soare-n sânziene am pus raze aurii
Pentru când lumina moare noaptea-n orele târzii
Şi din albe margarete aripi îngerilor pun
Să-mi aducă pacea-n suflet când se zbate în taifun

Macii ard ca nişte torţe cum a ars iubirea-n piept
Cu-n buchet de flori de câmp ţes un curcubeu........ şi-aştept!
Hai să împletim cunună, eu te-oi aştepta sub tei
Tu să-mi faci inel din lună, să pui stele-n ochii mei!

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pod de Cuvinte

Cât să fi trecut de când umblam desculţă
Pe malurile Acheronului?
Primăvara vieţii rămăsese în urmă
Cu tot cu Podul ei de Piatră sfărâmat...

Soarele dogorâtor al verii sorbise toată apa mărilor,
Iar pe nisip rămăseseră înscrisuri vagi
Şi trupurile moarte ale iluziilor
Care se avântaseră, cândva, în larg.

E toamnă, Mario! Ei şi?
Între ochii tăi şi ochii mei, Pod de Cuvinte
Refăcut cu migală, sărut cu sărut,
Până când această poezie, iată!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii tăi când am privit

În ochii tăi când am privit
Suflarea oftat a devenit
Inima mea bătea mai tare
Trupul fierbea de desfătare.
Clopotul soartei a bătut
Iubirea-n suflet s-a născut.
Valul iubirii s-a înălţat
Lumea în soare s-a scăldat.
Norii cei reci şi cenuşii
S-au spart şi s-au făcut fâşii.
Iar când iubirea m-a cuprins
Un curcubeu pe cer s-a întins.
În ochii tăi când am privit
Păsări cu drag au ciripit.

În ochii tăi când am privit
Spaţiul şi timpul au pierit
Şi într-o clipă am văzut
Un univers necunoscut.
Şi simt că-n Paradis trăiesc
În ochii tăi când eu privesc.

poezie de Faith Mattke, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua feminităţii

Când primăvara bate-n prag,
Şi zările sunt mai albastre,
Ea este tot ce-avem mai drag
Că e simbolul vieţii noastre!

epigramă de Simion Cătău din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înserarea dorurilor mele

Sub gândurile cu pălării de flori
Zâmbesc în rouă boabele de stele:
Doi ochi bătuţi în aripă de fluturi
În primăvara încercării mele.

Tu cânţi în struna unui măcelar
Ce-nvârte moartea-n limba dinspre zei,
Păianjenii din vorbe prelungesc grădina
Unde se plimbă umbra decoltând căţei.

Se răsucesc în mine steaguri curcubeu
Şi-aştept în spaima gândului din flori
Religia iubirii cu dragoste s-o porţi
În cerul tău de îngeri cu sânii roditori.

Zâmbesc la rana pusă între miez de foi
De leacuri odihnite în prelungi istorii,
Ochii tăi se zbat ca şoimul care trece
Cu prada crudă pe statui de glorii.

E primăvara înălţării mele
Şi-i primăvara ta sub boabele de stele,
Pe elipsa zborului de fluturi
Creşte înserarea dorurilor mele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu...

Frumoasă eşti în prag de iarnă
Atunci când ninge asupra ta,
Frumoasă eşti şi primăvara
Odată înfloreşti cu ea;
Frumoasă eşti pe timpul verii
Căci fructul tău e cel dorit,
Şi toamna eşti la fel, frumoasă
Pe frunza ta mă simt iubit!
Tu eşti o rază a blândeţii
Ce n-o găseşti nici în Olimp,
Învăluită-n chibzuinţa...
Tu eşti frumoasă-n orice timp!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (6 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pragul dimineţii

Cu soarele în suflet
În fiece moment
În pragul dimineţii
Cântă un poet.

Tu îi eşti aproape
Cu raze de cuvinte
Încât lumina ta
Iubirea i-o aprinde.

Izvorul care curge
În lume valuri, valuri,
Aduce-n dânsul doruri,
Virtute, idealuri.

Parfumul primăverii
Se răspândeşte-n voi,
Trăinicia pietrei
Râde cu buze moi.

Pătrunşi de încercare
Vă-mbrăţişaţi cu flori,
Aducând cu barza
Noi zboruri pe sub nori.

Mai vine-o dimineaţă
Bună peste prag,
Poetul cântă, cântă
La pieptul tău, cu drag!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul iubirii

Nu te lăsa risipit printre flori,
Nu-ţi fie frică de furtuni şi nori,
Ascultă-ţi inima, atunci, când vine
Timpul iubirii, fărâme, peste tine.

El nu aduce nori, durere si nici frică,
Aduce inimii culoare, în ceruri o ridică,
Pluteşti cu mii de fluturi în stomac,
Îi sorbi din ochi lumina celui drag.

Când timpul tău e copt, ca-n vis,
Lasă-ţi sufletul iubirilor deschis,
Vei fi ca-n rai, un pom, plin, roditor
Şi dragostea un nesecat izvor!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa aceasta miroase a verde

Iarba pufoasă doarme a ploaie
La atingerea mâinii scăldată în dor,
Vântul răguşeşte când pipa îşi moaie
Fulgerele rostogolite în aprigul zbor.

Îţi admir fericit zulufii în trepte
Căzuţi pe obraz, punându-ţi contur
Iubirii curate trasate-n concepte
În clipa cu fluturi, în zborul lor pur.

Doi aştri tereştri pun clipă în clipă
Pe tufa de iarbă cu florile-n cer,
Sângele nostru aievea înghite-o aripă,
Zboru-n stomac se-nalţă stingher.

Clipa aceasta miroase a verde,
A trandafiri crescuţi în surâs,
Iarba pufoasă prin ploaie te vede,
Ochii de-apus se scaldă în plâns.

Mi-ascund somnul în sânii visării,
Blândeţea mea tace demult,
Umbra mi-a plecat în valurile mării,
Acolo te aştept şi te ascult.

Eşti toată un cuvânt, eşti poezie,
Cu ploaia iarba înfloreşti,
M-atingi cu ceaţa veşniciei
Şi-n ţepi adânci încă iubeşti.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot pe tine...

Când zâmbeşti, zâmbesc şi eu.
Când eşti tristă, plâng mereu.
Când greşeşti, te înţeleg
Şi tot pe tine te aleg.

Când m-ajuţi, îţi mulţumesc.
Când mă cerţi, înebunesc.
Când îmi ceri, eu îţi ofer
Şi tot pe tine te prefer.

Când eşti speriată, te alint.
Când mă-ntrebi, nu te mint.
Când crezi că uit, îmi amintesc
Şi tot pe tine te doresc.

Când îmi şopteşti, te ascult.
Când nu-ţi ajunge, aduc mai mult.
Când nu ai, eu îţi fac
Şi tot pe tine eu te plac.

Când lipseşti, eu mă sufoc.
Când ai ghinion, îţi dau noroc.
Când nu-nţelegi, îţi definesc
Şi tot pe tine te iubesc.

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia izvorul vieţii

Femeie, când mă uit în ochii tăi,
Văd cerul plin cu stele,
Femeie, când ascult cum bate inima ta,
Văd viitorul vieţii mele.

Femeie, când eşti departe,
Sufletul mi se aprinde de dor.
Când eşti lângă mine,
Dorul mi se preschimbă în amor.

Femeie, când sărut mâinile tale
Albe ca miezul pâinii,
Atunci înţeleg că tu eşti
Speranţa mea în ziua de mâine.

Căci fără tine, femeie, lumea ar părea
O frunză bătută de vânt,
Dar cu tine e ca o grădină a raiului,
Unde îngerii niciodată nu plâng.

poezie de Vladimir Potlog (5 martie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 43

Cu cât ţin ochii-nchişi, cu-atât ei văd mai bine
Pentru că ziua-ntreagă se uită la prostii,
Dar noaptea când visez, ei te privesc pe tine
Şi-n beznă ard puternic, şi ard în beznă vii.
Iar tu cu umbra ta ce umbre luminează,
Poţi cu a sa esenţă spectacol să oferi,
Căci cu lumina ei ziua o eclipsează
Şi ochilor ce nu văd ea le redă vederi.
Cum aş putea să spun c-am ochi blagosloviţi
Atunci când te privesc doar ziua la lumină
Când tu în toiul nopţii o umbră îmi trimiţi
Prin somn, pe ochii orbi să se aşeze-n tihnă.

Şi ziua-mi va fi noapte până te voi vedea,
Iar noaptea va fi zi când te visez în ea.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când totul e minunat

Mi-e dor de tine soare,
Mi-e dor de raza ta.
Mi-e dor când pomul dă în floare,
Mi-e dor de primăvara mea.

Mi-e drag pământul aburindă
când scapă de iarnă grea.
Când iarba-i gata să cuprindă
câmpia şi grădina mea.

Când trandafirul înfloreşte
mă îmbată al lui parfum.
Îmi place şi când înverzeşte
şanţul, la margine de drum.

Natura întreagă-i un covor
de flori mirositoare.
Pe cer se vede un cocor
ce se roteşte-n zare.

E semn că păsările vin
din ţările unde au iernat.
În faţa naturii mă închin,
când totul e minunat.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!