despre minuni (5) (până la 13 măcar, voi fi poetul)

cuvântul nerostit
gestul privirii ajuns la capătul celălalt
fiorul sau ce-o fi-ncepător niciunei silabe
acolo
începe cartograful munca sa
trecerea prin miezul verbului
nu-i străină durerii
«vindecarea», fie şi uitată, îţi poate mărturisi
despre o minune

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre minuni (2)

bagheta magicianului uitată
înfiptă-ntr-un ghiveci al unei muşcate
la geam
a crescut
făcăleţ galactic – nu-l atingeţi, nu rupeţi
vraja
nu pierdeţi din vedere floarea
«în petale» este o hartă
despre o minune

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

despre minuni (6)

jumătate din lingură – tăiată
pe lung, vertical, în secţiune
este cu bucurie – gustă
dacă poţi!… amaru-i
tot aşa, cealaltă jumătate?!
…inspiră-expiră; gestul mâinii tinzând
«vectorii»
descriu o hartă, priveşte-o de aproape, ştie
despre o minune

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

despre minuni (3)

injecţia de dilataţie… mama, sărmana
cândva, la naşterea mea, pare că
mi-a afectat vederea
prea aproape sunt de «pleoapa ta», cititorule
să ştii, ea ascunde, îngroapă-dezgroapă
o hartă
ce păcat că nu-i
nicio oglindă să-ţi poată vorbi
despre o minune

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Start

Cere scuze trupului tău.
Poate
de acolo începe vindecarea.

poezie de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o dragoste uitată

Dintr-o dragoste uitată
Lâng-o margine de drum,
A rămas... ştii bine cum
Doar minciuna... ca o pată.

Dintre visele nebune,
Printre sărutări şi şoapte
A rămas... atât... o noapte
Care nu se poate spune

Încă mai aleargă vântul
Spre pustiu... o amăgire,
Tot vorbind despre iubire,
Dar nesocotind... cuvântul

Din chemarile de ieri,
Plânse şi însângerate
De reflexe... amânate,
Au rămas... triste... păreri

Din speranţe şi inele,
Din alinturi... şi răsfăţ,
Oare... ce-o să mai învăţ
Căutând prin toate cele?

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

zaţ sau orologiul-ascuţitoare, ba nu, carusel

mă scrie poemul acesta
de-a lungul minutarului
ce viteză
ca într-un carusel,
pe fruntea fiecărui căluţ
o literă – copilul din mine
ţine minte!

Din umărul stâng ţâşneşte
un cui
cuiul poftelor
umărul drept o ia înainte
dalta
aleargă un cuvânt deja rostit
ar fi vrut
să-l îmblânzească… e târziu!

mă dau jos vreme de o răsuflare
pe locul acesta cândva era
un vomitoriu, acum
extremitatea lui «3»
de pe cadrane – mut pasul
în «6», ploi reci, miros puternic
de amoniac
mă plonjez în stropul care vine
drept în ochi
ochiul drept – celălalt nedrept
reciteşte
de-a latul minutarului
silabe răsucite din poemul acesta
care mă scrie

cuiul îmi intră în palmă
palma dedată la mângâieri odinioară
fără mine caruselul
sporeşte viteza?… N-ar părea
Astfel începe zădărnicia
pe care o umple iluzia verbului!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai cu mine

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi grâu de aur,
Fiecare fir va avea o mie de spice,
Fiecare spic va avea o mie de boabe.

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi struguri albaştri,
Fiecare butaş va avea o mie de struguri,
Fiecare strugure o mie de boabe,
Fiecare bob o mie de butii de must.

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi păduri uriaşe,
Păduri de plopi cu creştetu-n cer,
Păduri de stejar cu rădăcinile
Înfipte adânc până la miezul planetei.

Acolo vom găsi trista mea dragoste,
Pătimaşa mea dragoste o vom găsi
Culcată în iarba coaptă de soare
Ori poate culcată pe un nor alburiu,
Pe un nor de argint alburiu...

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

despre minuni (1) (… plecând de la un text – vreau să vă fiu poetul!)

nu vă mai uitaţi la ceas
aruncaţi-l în sobă să vă ardă
neputinţele
limbile de foc vă vor arăta dincotro-ul
aşteptărilor
«umbra» voastră proiectată astfel
pe peretele dinspre mâine
este o hartă…
despre o minune

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

despre minuni (4)

foaia aceasta aţi atins-o, ah
muchie tăioasă
un strop de sânge… nu-l speriaţi
lăsaţi-l, cel rămas în voi ştie
traiectorii
albine roşii, albine albe, stup vremelnic…
«ce el mână», prisăcarul
ţine pe genunchii săi o hartă
despre o minune

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze cu iubire

ntorci privirea şi vezi o minune,
Frunzele cad şi ei privesc cu iubire,
Călcând prin frunze cu paşi grăbiţi de dor,
Lăsând în urma lor un fir de viitor
Şi-au regăsit liniştea în aşternut tomnatic,
Pe lângă copacii ce freamătă sălbatec,
Păşesc uşor, pe umbrele durerii,
Ca tot cei rău ei să dea uitării.
S-aşează jos pe frunzele uscate,
Că vor s-asculte inima lor cum bate,
Se uită-n ochii ei negri ca de cărbune
Şi stau în genunchi ca la rugăciune.
Sunt revăşiţi de gânduri şi tainele iubirii
Şi văd c-acum viaţa-i la capătul durerii,
Dar nimeni şi nimic nu poate niciodată,
Să le ia speranţa şi dragostea curată.

poezie de Eugenia Calancea (9 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruj

sângele tău este pasăre
cu aripile între două lumi
ia forme şi culori
potrivit intenţiilor
(apropo de pavaje
unui iad prezumtiv
şi de foamea
de o îmbrăţişare -
gestul în sine
nici nu mai contează)
vine Ultima
îşi ţuguie buzele
în oglinda oaselor tale strălucinde
şi se făleşte cu un roşu
impecabil

zborul abia acum
începe

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cadre

stelele sunt din… os, galaxii schelet
luna-i rotula unui arhanghel

văd cu dinţii
mi-e teamă că nu-i de ajuns
privesc glezna

cadrele se suprapun
sunt, deci, şi eu din os – făină cosmică
…………………..

munţi goi
aici uneori un petic alb
zăpezi sărace şi vânt bătrân
pe unul din piscuri am ajuns, nu
pe cel mai înalt…

mi-am pus deoparte cartilagii
în perspectiva altei vieţi – ecoul:
«şi dacă-i abisul şi nu-i ce crezi?!»
Nu poate fi
văd cu dinţii stelele, cu fruntea
chiar le ating – de nu mai stau
în genunchi… e piscul, sigur
acestor cadre moi

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virgin

Virgin este cuvântul nerostit,
Prin aparenţe el îşi cheamă sensul,
Dar unde e iubire, ca-ntr-un mit,
Regina-şi va găsi alesul.
De marmură e marea fără vânt,
Fierbinte soarele topeşte păsări, maluri,
Poeţii vin, adaugă un cuvânt,
Iar noaptea va începe balul.
Eu te voi lua în braţe-ncet, tăcut,
Noi ne vom pierde în ciudate dansuri,
Poate, iubito, pentru asta ne-am născut,
Pendulul morţii, să-i oprim balansul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsări de abis

ne vedeam la capătul zilei
într-o absidă,
uneori
te aşteptam la capătul puterilor
într-o trecere a vieţii
prin faţa ochilor.

te credeam centrul absolut al
Pământului,
tu mă luai drept
punctul de sprijin
al singurătăţilor tale.

erai ca trecerea unui inel
prin degetul destinului,
eu eram doar fulgerarea unei păsări
de abis
prin inima ta
într-o secundă,
tu te lăsai săgetată
de trecerea anilor într-un zbor,
eu te ţineam pe braţe
să nu te ascundă norii de fluturi.

tu aveai obsesia puterii cuvintelor,
eu aveam impresia unei iubiri
suspendate în aer.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

Cuvântul... e un har nepreţuit.
Omul... de cuvânt s-a folosit.
Aşa a învăţat... încet, încet
Să-l pună-n rimă de poet.

Cuvintul poate fi şi înţelept,
Şi poate aduce un strop de fericire.
Cuvântul... poate fi nedrept
Sau poate înfrunta orce urgie.

CUVÂNTUL... poate fi dulce sau poate fi amar...
Depinde cum îl întâlneşti în viaţă?
CUVÂNTUL... poate ţine duşmanul la hotar
Şi prin cuvânt îl poate frige-n faţă.

Tot prin cuvânt răzbim în astă viaţă
Omul îşi varsă oful chiar tot necazul său.
Tot prin cuvânt... o glumă-i schimbă faţa,
Şi tot cuvântul îi face să simtă părerile de rău.

Cuvântul... cel de tată, fără de interes,
Ne învaţă în viaţă cum a ne purta.
Putem tot prin cuvânt scăpa de stress
Şi putem... oricare rău uita.

Ştiţi noi... avem un har şi stăpânim pământul,
E pentru că doar omul a fost cel ales,
El poate prin cuvânt să stăpânească vântul
Şi-apoi... întregul univers.

Voi... nu lăsaţi cuvântul să se piardă,
Din când în când, vă rog să vă rugaţi.
Când prin cuvânt se spun doar vorbe de ocară
Vă rog frumos să nu le ascultaţi.

E minunat cuvântul spus în poezie,
Şi mulţumesc lui Dumnezeu că ni la dat.
Tot prin cuvânt, noi câştigăm iubire
Şi vreau că să-l păstraţi cât mai curat.

Tot prin cuvânt, sau înfrăţit popoare,
Ce stăpânesc pământu-n lung şi-n lat.
Să dăruim cuvântul de onoare
Şi celor ce cuvântul l-au uitat.

Să preţuim cu adevărat cuvântul...
Să-l scriem pe o stea, îl vrem nemuritor.
Şi cei ce vor veni pe urmă
Să afle prin cuvânt, tot despre al lor popor.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solomon şi Iov au cunoscut cel mai bine mizeria omului şi au vorbit cel mai bine despre ea: unul cel mai fericit, iar celălalt cel mai nefericit; unul cunoscând din experienţă deşertăciunea plăcerilor, celălalt realitatea durerii.

citat celebru din Blaise Pascal
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

vorbeşte.
vorbeşte despre cum poţi îndoi
cu mâinile goale
cuvântul "oţel"
şi despre cum îi dai forma de gând
a potcoavei.

despre timpul pe care îl extragi
ca pe o buruiană, cu rădăcină cu tot,
din întrebarea "până când?"
ca să dai spaţiu,
să aibă loc vegetaţia spontană a ideilor
să crească, să facă dragoste,
şi din dragoste
să iasă
fructe
aproape nemuritoare.

vorbeşte despre cum
în urma lăsată în ou de inima păsării
ai pus să leviteze o lacrimă,
pentru că tu ştii
că plânsul poate să zboare
până sus în poem.

vorbeşte despre artă
cât ţine eclipsa pământului
mâine.

arta
începe de acolo
de unde alţii,
care (doar) par asemenea ţie,
nu mai ştiu să continue.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păşim difuz prin ploile durerii

Păşim difuz prin ploile durerii,
Importăm manifestanţi în strada mare,
Perfuzia cuvintelor e varză:
Coduri refăcute, puse-n sare.

Flămânzim cu stele reci sub nas,
Munca nu-i cu chef în ţara-adevărată,
Rezistăm vioi în sărăcii şi boli,
Cu recomandări şi zarea-i bulversată.

Antagonic împărţim credinţă şi iubire
În noaptea minţilor scăpate
Pe lampa lui Ilici care re-nvie
Peste cei ce rostuiesc gresite fapte.

Casele controversate sunt colivă,
Căinţa este-a doi părinţi orfani
De copii, dar vor, prin moştenire
Să se-mbuibe cu euroi şi bani.

Păşim difuz prin ploile durerii,
Luăm felii din ţara noastră-n spate
Şi o cărăm aiurea să o vindem
Unor făpturi stupide de departe!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capătul drumului

Nu-i dat fiecărui om să ştie ce va cânta în ultimul lui ceas,
Privind cheiul pe care vapoarele-l părăsesc sau ce va simţi
Înconjurat de mugetul mării, ţeapăn, ajuns acolo, la capăt,
Sau ce va spera când îi va deveni clar că nu se va mai întoarce.

Când timpul pentru tăiat trandafirii sau mângâiat pisica va fi trecut,
Când apusul incendiind pajiştea şi luna îngheţând-o în argint
Nu vor mai apărea, nu-i este dat fiecăruia să ştie ce va descoperi.
Când greutatea trecutului se va sprijini pe nimic şi cerul

Devine-o lumină-n amintire, şi poveştile norilor cirus
Şi cumulus sunt încheiate, şi toate păsările-s suspendate-n zbor,
Nu fiecare om ştie ce-l aşteaptă sau ce va cânta
Când nava lui alunecă-n întuneric, acolo, la capătul drumului.

poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea uitată

Şi vorbim, vorbim..
despre chipuri cu umbre de chip
despre oameni întinşi pe nisip
despre mirosul de timp şi de loc
despre cafea, despre cum ne trezim,
cu marea uitată pe foc...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!