Ferice de tine că ai învăţat din suferinţele altuia, nu să te supui lor.

citat din Albius Tibullus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă celui care mărturiseşte.

citat din Albius Tibullus
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii ţie însuţi o lume în singurătate!

citat din Albius Tibullus
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nebunie mai e şi asta, să provoci întunecata moarte?

citat din Albius Tibullus
Adăugat de Michelle Rosenberg
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice de acela care, pentru a deveni înţelept, trage învăţătură din păţania altuia.

citat clasic din Oxenstierna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai bun leac pentru suferinţele noastre este nefericirea altuia.

Witold Gombrowicz în Ferdydurke (1937)
Adăugat de Magia Feminina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine se întristează de suferinţele altora, nu e niciodată fericit; căci suferinţele nu au sfârşit: una se naşte din alta.

în Mahabharata
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

A învăţat să numere bine şi repede, exersând cu răbdare, noapte de noapte, înainte de a adormi. A învăţat să numere până la insomnie, numărând cu invidie, oile altuia.

aforism de Mircea Oprea din Mirarea de mine (2010)
Adăugat de Mircea Oprea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om trebuie să înveţe să înţeleagă raţiunile fiinţelor umane, iluziile lor şi suferinţele lor.

Albert Einstein în Educaţia pentru o gândire independentă (5 octombrie 1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greiere!

Greiere!
Ferice de tine
care-n pat de pământ
mori beat de lumină!

Tu, de la câmpii ai aflat
tainele vieţii,
şi basmul zânei bătrâne
care simţea născându-se iarba,
a rămas în tine închis.

Greiere!
Ferice de tine,
că mori sub sângele
unei inimi albastre.
Lumina-i Dumnezeu ce coboară
iar soarele
ochiul care-l filtrează.

Greiere!
Ferice de tine,
că-n agonia ta simţi
toată povara azurului.

Tot viul ce trece
prin porţile morţii,
mergând cu capul plecat,
c-un aer alb, somnolent.
Cu glas de gând.
Fără sunete...
Întristat,
acoperit cu tăcerea
vălului morţii.

Mai mult, tu, greier vrăjit,
te stingi ţârâind
transfigurându-se
în sunet şi lumină cerească.

Greiere!
Ferice de tine,
că te-nfăşură-n vălu-i
însuşi Spiritul sfânt
al luminii.

Greiere!
Stea sonoră
pe câmpii adormite,
al broaştelor prieten bătrân
şi-al cosaşilor negri,
morminte de aur îţi dăruie
razele sfredelitoare
de soare, ce te rănesc
dulce, în arşiţa verii,
iar soarele inima-ţi fură
s-o facă lumină.

Greiere, fii inima mea
în cereştile câmpuri.
Să moară cântând tot mai stins
sub cerul albastru, rănit,
şi-apoi, când ea n-o mai fi,
o femeie pe care-o ghicesc
s-o-mprăştie cu mâinile ei
în ţărână.

Iar sângele meu peste câmp
fie roua şi dulcele mâl
în care ţăranii-osteniţi
să-nfigă sapele lor.

Greiere!
Ferice de tine,
că te rănesc nevăzutele spade
ale azurului.

poezie clasică de Federico Garcia Lorca din Poeme, traducere de Teodor Balş
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat

Mi-am construit
în viaţă drum
N-a fost uşor
am râs... am plâns
Doar sunt un om

Am învăţat că în viaţă
Nimic
pe tavă nu e pus
Am învăţat
ca să muncesc.
Am învăţat să iert
Dar nu-i de-ajuns

Am învăţat să tac
Când...
n-am gândit destul
Am învăţat să-nvăţ
Ce n-am ştiut demult

Am învăţat
să preţuiesc
Prietenii din jur
Să cred în mine
în eul meu
Am învăţat să sper
Un soare care mâine
Va răsări... la fel!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum devine omul înţelept... Absolut toţi oamenii înţelepţi de la care am avut ce învăţa şi pe care i-am admirat, au suferit în viaţa lor. Suferinţele pe care le-au avut i-au învăţat despre viaţă mai multe decât orice carte, curs, seminar de dezvoltare personală sau teorii. În mare parte din timp fugim. De suferinţă, dezamăgiri, greutăţi. Uneori nu mai avem scăpare, singură cale e să trecem prin ele, devenind mai înţelepţi, mai puternici. Nu eticheta oamenii după vârstă, statut social, banii pe care îi au. Cunoaşte-le suferinţele şi îi vei admira, îi vei iubi, astfel vei putea învăţa de la ei. Judecând, doar te condamni să rămâi în acelaşi loc. Dacă judeci, e clar că n-ai suferit încă destul. Mai ai timp!

citat din Valentin Bărbulescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice de cei cu inima...

Ferice de cei ce nu au simtit,
colt de inima, sfasiata.
Sfasiata de dintii reci ai fiarei,
ce a venit sa-ti fure, o parte
din inima.
Ferice de cei ce nu au trait,
durerea atat mare, in trup.
In trup sa-ti apese un fierastrau
rece, impartind iubirea in doua.
O bucata din tine sa urce spre
cer, si tu sa privesti neputincios
la ea.
Sa o conduci pe ultimul drum,
cu lacrima si floare, si sa vorbesti
cu celalta ramasa, inecata in potop
de suspine.
In suspine far' de raspuns si intrebare,
doar cu lumina si puterea, lui Dumnezeu.
Ferice de cei ce nu au trecut prin
marea de gheata, sparta doar cu
sufletul ingenunchiat, si lacrimi cat roua
pe frunze.
Ferice de cei ce nu au vazut perdele negre
in ochii lor, cand soarele varsa cupe cu aur.
Ferice de cei ce nu au facut din marginea
patului, un leagan in fiecare dimineata si
seara, sa-si legene sufletul, frant.
Ferice de cei ce nu au primit un crivat
in fata, in mijloc de vara, cand bucata
din tine, era inghetata in bratele tale,
si tu plangeai pe ea.
Ferice de cei ce nu stiu cum este sa ai,
ochii vesteji, si tulburi, de parca o sabie
a trecut cu toata toamna, prin ei.
Ferice de cei ce nu au lasat mainile
in poala, grele cat pietrele de rau,
ce se frecau una de alta, din zori
si pana in seara, de atata dor.
Ferice de cei ce nu au avut palme reci
si fierbinti, cum sunt potcoavele de cal,
cu care sa se loveasca in cap, din prea
multa pierdere si intuneric, stapan in ei.
Ferice de cei ce nu stiu drumul spre
locul de veci, unde urmeaza sa-si ingroape
o parte din inima.
Ferice de talpile ce nu ating potecile,
pline cu floare, si-un pamant in care,
stau sufletele tuturor adormitilor,
sarutati si imbratisati, doar de radacinile
pomilor, tineri si batrani.
Ferice de picioarele celor care,
nu stiu cum este sa nu poti merge,
chiar daca ai un sange in vene,
chiar daca ai toate degetele,
tu cersesti, carje si mila lui Dumnezeu.
Cersesti putere sa poti indura frigul
din oase, umerii plini de zapada pribegiei,
ce te apasa.
Ferice de cei ce nu au simtit,
promoroaca si turturi de gheata,
in inima lor, zi de zi, noapte de
noapte, din prea multa singuratate.
Ferice de cei ce nu au vorbit singuri
pe strada, din prea multa durere si dor.
Ferice de cei ce nu si-au dorit sa moara
niciodata, din prea multa durere,
ori in locul celor condusi pe ultimul
drum, zambind ori cu un ochi deschis.
Ferice de cei ce traiesc si acum,
far'de o inima intreaga, doar cu
lumina iubirii, si Dumnezeu.
Ferice de cei ce iubesc!
Aceasta este forta ce ajuta inima,
sa supravietuiasca, in viata asta,
plina de durere, si mister.
Iubeste, si poti trece peste orice!
Iubirea, este Dumnezeu!
Fotografia postată de Noapte Argintie.

poezie de Adelina Cojocaru (27 septembrie 2016)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca azi

Am învăţat să sufăr,
ca azi să pot zâmbi.
Am învăţat să iert,
ca azi să pot iubi.

Am învăţat să văd,
ca azi să pot citi.
Am învăţat să rabd,
ca azi să pot simţi.

Am învăţat să plâng,
ca azi să pot cânta.
Am învăţat să admir,
ca azi să pot visa.

Am învăţat să fiu şi singur,
ca azi să îţi zâmbesc.
Am învăţat să te ascult,
ca azi să-ţi povestesc.

Am învăţat să tac,
ca azi să pot vorbi.
Am învăţat ceva,
ca azi să pot trăi.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (30 august 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii despre oameni

am învăţat de la avari că drumu' anevoios
e un cuţit fără mâner ce taie pân' la os.

am învăţat de la stăpâni că lumea nu-i a lor
că întrutotul ei depind de viaţa sclavilor.

am învăţat de la săraci că avuţia stă
în germenele dragostei cum a-ul stă în ă.

şi am învăţat că omul între zi şi noapte
peste drumul vieţii trece în drum către moarte.

..........................................

dintre lecţiile vieţii una este care
m-a-nvăţat că din ruine cad mărgăritare.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obţine curajul de a crede în tine. Multe din lucrurile pe care le-ai învăţat au fost odată ideile radicale ale unor indivizi care au avut curajul să creadă ceea ce le spuneau inimile şi minţile lor în loc să accepte servil concepţiile generale ale epocii lor.

citat din Chin-Ning Chu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat să îţi iubesc iubirea

Am învăţat să îţi iubesc iubirea,
Deşi eu doar fărâme-ntind spre tine.
La pieptu-ţi cald simt linişte, mi-e bine,
Prin ochii tăi îmi văd înmugurirea.

Mi-ai preschimbat o lacrimă-n rubine
Ce şi-au aflat în slove mântuirea...
Am învăţat să îţi iubesc iubirea,
Deşi eu doar fărâme-ntind spre tine.

M-ai apărat, loial, chiar şi de mine,
Când, uneori, a triumfat mâhnirea;
Ai luminat, din rău, bobul de bine
Ce poate să-ncolţească fericirea...

Am învăţat să îţi iubesc iubirea!

rondel de Mirela Minuţa Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când încercăm să zburăm cu aripile sfinţeniei, trupul ne trage în jos. Ferice de cei care au învăţat să îşi abandoneze trupul.

Teodor Burnar
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrem să ştim cât preţuiesc oamenii văzuţi concomitent cu sufletul lor? Să contemplăm câtă concordanţă este între ei şi destinul lor şi vom vedea suferinţele, lipsurile, agitaţia şi moartea.

Arthur Schopenhauer în Viaţa, amorul, moartea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine

Am învăţat să răsfoiesc uimirea,
am învăţat să rimelez privirea
oricărei ploi şi în oglinda verii
să merg dansând pe muchia tăcerii.

Am învăţat să desenez pe ziduri
înlănţuite inimi, fără riduri,
fără ciobiri şi fără sângerare,
doar pline ochi de-a dragostei culoare.

Am învăţat ca să valsez pe nori,
s-alerg râzând în hohot prin ninsori,
să mut câmpii de zbucium mai la sud
ca liniştea tandreţii s-o aud.

Am învăţat iubirea s-o primesc
şi înmiită să ţi-o dăruiesc
oricând şi orişiunde numai ţie,
cel ce îmi faci din viaţă feerie...

poezie de Aura Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doza de realism. Orice comportament uman are în spate o motivaţie egoistă. Oamenii nu îţi sunt loiali ţie, ci te vor în viaţa lor pentru ceea ce le oferi, pentru cum se simt când sunt cu tine. De fapt, dorinţa lor ca tu să faci parte din viaţa lor este o reflecţie a intereselor lor egoiste. Când nu mai au nevoie de tine, când relaţia nu le mai este de folos, se vor îndepărta de tine. Acceptă asta pentru că şi tu faci la fel. Aşa suntem noi oamenii construiţi şi cumva este normal ca fiecare să îşi urmească interesul propriu. Nu are niciun sens să suferi când se încheie un capitol, ci bucură-te de tot ceea ce ai trăit şi învăţat de la oamenii care au fost în viaţa ta. Cu bune, cu lecţii, viaţa merge înainte!

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!