În loc de tine
În loc de suflet am o carte
Și-n ea îmi port, trăind, iubirea,
Cu băsmăluțe parfumate
Îmi sorb durerea și privirea.
În loc de mână am o pană,
Cu ea eu scriu, simțind, cuvântul
Ce se hrănește dintr-o rană
Și se ascultă doar cu gândul.
În loc de iris am un mal,
Spre care vin stropind privirea,
Ce unde mici se fac un val,
Ce valuri mari naște iubirea.
În loc de frunte am o floare
Și rozul ei trecut de timp
Nu e miros și nici culoare
Un dulce gând dezamăgit...
În loc de tine am trecutul
Ce împreună noi l-am scris,
În cartea sfântă, cu sărutul,
Tu plângi acum ce eu am plâns...
poezie de Daniela Dermengi
Adăugat de Daniela Dermengi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Dulce apropiere
Mă duce privirea
La tine în suflet
Cu inima cât de o șchioapă
E însăși iubirea
Cu gândul în umblet
Și susur dulceag dintr-o apă.
Mă poartă poemul
În inima-ți blândă
Cu versul sfios dar rebel
E dulce blestemul
În mâna arzândă
Care te scrie cu sânge pe Cer.
Mi-e dulce apropierea
Ca mierea din stup
Și inima plină de tine
Îți chem mângâierea
Cu foame de lup
Să-ți zidesc sărutul în mine.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei cărți și-o floare lângă...
Cărți înșirate pe masă,
Pe jos, pe pereți, peste tot...
Și cui acum îi pasă
Că eu nu mai am loc?
Coperți șterse de timp,
Cu nume anonime,
Născute dintr-un rând,
Pierdute-n mii de rime...
Și foi ca vânturi albe
De buchii se-nnegresc...
Dar cine e în carte?
Pe cine eu iubesc?
...Pe masă...o lădiță:
Lemn dulce de mister,
O cale prea deschisă
Spre suflet și-adevăr...
Tăcut e frunzăritul...
Se-aude surd lăcata:
Ce vrea să spună timpul?
Ce-ascunde oare lada?
Foi albe și cerneală...
Jurnalul vieții mele...
O poză ideală...
Și-o carte de poeme...
O lacrimă și-n vis...
O stea și-o carte sfântă...
Un dar și un destin...
Trei cărți și-o floare lângă...
În jurul ei...pe masă,
Stau cărți fără de nume...
Și cui acum îi pasă
Că am un loc în lume?
poezie de Daniela Dermengi
Adăugat de Daniela Dermengi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Tu, Doamna mea frumoasă...
Tu, Doamna mea frumoasă și veșnic fetișcană
Și-n inima-mi fierbinte, mereu, deschisă rană,
Oare-mi mai simți dorința, neostoitul dor
Și mai simți, câteodată, un neînțeles fior?
E gândul meu, ce-nfrânge prea-ndepărtate zări
Șin stare să te afle chiar peste mări și țări,
Sub cerul plin de stele sau de măreț azur,
Tu întruchipezi iubirea în sensul cel mai pur.
Căci, derbedeul care, îți scrie rânduri vagi,
Flămând este de gura ta cu miros de fragi,
De trupul tău-vioară, căruia fin arcuș,
Aș vrea să-i fiu pe-al vieții, bolovănos urcuș.
Azi, vreau să las în urmă trecutul meu neclar
Și să-ți zidesc palate din gânduri de cleștar
Sau măcar o căsuță, dar nu din piatră rece
Ci doar din dor de tine, care nicicum nu trece.
Ce vorbe-ți scriu, de parcă, în veacul decadent
S-ar zice că sunt tânăr, mereu adolescent! -
Dar nu sunt decât, numai, un biet îndrăgostit,
Ce vrea să lase-n urmă trecutul său smintit.
Și din căderi prea dese, aproape de neant,
Să salte, să-și ridice, privirea spre înalt
Și aprins să te iubească, duios și-nverșunat
Iubirea-i măreție nu-i, nicidecum, păcat.
Din viața mea, preaplină de falsuri și de ceață,
Tu-mi ești o-nrourată, curată dimineață,
Cu care îmi spăl ochii, mereu aprinși de dor,
Când simt că-i prea fierbinte, de alean, privirea lor.
... Tu, Doamna mea frumoasă, tu veșnic fetișcană
Pe care-o port în suflet, deschis-arzândă rană,
Mi-e dor de ochii-ți tandri, de scânteierea lor
De gura ta mi-e sete s-o sorb ca pe-un izvor...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Simțind iubirea Ta...
Simțind iubirea Ta imensă
Avem motive să cântăm
Spre a-nfrunta orice ofensă,
Lucrarea Ta s-o promovăm.
Simțind cum ne conduci pe cale
Spre țărmul dorului nestins
Visăm în așternutul moale
Și știm că viața ne-ai atins.
Simțind prezența Ta constantă
Și-n vreme bună și-n necaz
Uităm de lumea aberantă,
Răsar surâsuri pe obraz.
Simțind plăpânda Ta privire
Putem privi spre Canaan
Unde ne-așteapt-o fericire
Cât un nemărginit ocean.
Simțind, Isuse, suflu-Ți dulce
Ne adâncim în al Tău har
Putem ușor purta o cruce
Spre cel mai sfânt mărgăritar.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (11 ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă glosselor
Glossă glosselor spre care
Plânsă, îmi îndrept privirea,
Căutând lumini, culoare,
Cuprinzând nemărginirea...
Lacrimă îmi e cuvântul,
Plânsul clopot, gândul frază,
Alergând spre cer cu vântul,
Toamna lin și blând valsează.
Glossă glosselor spre care
Îngenunchi - un vis de toamnă
Ce trezește din visare
Trup firav de amazoană.
Dantelate umbre, taină,
În crepusculul tăcerii,
Codrului ascunsă haină,
Dulce viers al mângâierii...
Plânsă îmi îndrept privirea,
Cununându-mă cu cerul,
Spre-a uni nemărginirea
Nemuririi cu misterul...
Plouă-n ceruri gri deodată
Cu petale de lumină -
Glossă glosselor, cu roze
Și renaștere divină...
Căutând lumini, culoare,
Pacea nerostită-n versuri,
Zbor de păsări călătoare
Dar și simple înțelesuri,
Din dantele parfumate
Transcendentul drum spre mâine
L-am croit tăcut, în noapte...
Luna, ca un colț de pâine,
Cuprinzând nemărginirea,
Ca o mare-nlăcrimată,
Printr-un pact cu fericirea
Transformase lumea toată.
Îngerii pavau lumină
În pirdute epopee,
Glossă glosselor divină,
Unică-n calea lactee.
Lacrimă îmi e cuvântul,
Clopot sufletul... și cânt,
Mănăstire pentru locul
Sfânt în care m-am născut.
Graiul - grâu e, copt în vatră,
Iar cenușa-i trupul meu
Și gutuia-mpafumată
Este, Doamne, dorul greu.
Plânsul clopot, gândul frază,
Dorul arșiță ce doare,
Graiul dulce ce vibrează
Tainic zvon de sărbătoare.
Portu-ascunde măreția
Românescului pământ,
Munții, apele, câmpia
Și iubirea de cuânt.
Alergând spre cer cu vântul
M-am oprit să văd în zare
Dans de păsări și de frunze,
Dans de îngeri și izvoare...
Nu e lume mai frumoasă,
Nici mireasă-ntre cuvinte,
Glossă glosselor la care
V-aș ruga să luați aminte.
Toamnei frunza lin valsează,
Nu-i străină, nici uitată...
Cu arome dulci pavează
Cerul, clipele deodată.
Portativ de ramuri frânte
Pe aleile sticloase...
Doar arcușul se avântă,
Frânt, spre stelele albastre.
Toamnei, lin și blând valsează
Alergând spre cer cu vântul,
Plânsul-clopot, vântul-frază,
Lacrima îmi e cuvântul.
Cuprinzând nemărginirea,
Căutând lumini, culoare,
Plânsă îmi îndrept privirea...
Glossă glosselor în zare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regreți?!
Poate că totuși poți întoarce viața,
Clipa trăită-netrăită,
Hai... știu că poți, e încă primăvară
Neîncepută, ești încă 'n viață!
Ai obosit de prea mult ce te-am iubit,
Ai îmbătrânit în timp ce ți-am lipsit,
Un singur sentiment nu,, îmbătrânește"
Niciodată, iubirea și culoarea ochilor!
Privirea ta 'i la fel și acum, ochii...
La fel de primăvăratici, îi simt...
Privirea ta 'i de argint, la fel de vie
Ca la prima întâlnire-rătăcire!
Sufletul, iubirea e aceeași pentru viață,
Pentru mine, pentru tine sunt același
Visător-profet... poet, același ascultător
De tine, de vers, de viața aceasta...
Același îndrăgostit de timp, de vis,
De ce am iubit, cât te-am iubit, parcă...
Doare, parcă... sigur dorul naște Muze,
Iubiri confuze... iubiri adevărate... Mari...
Mari iubiri nemuritoare, iubirea mea...
Te-am așezat peste ce 'nseamnă timp,
Peste ce 'nseamnă viața, peste
Mormântul meu de viu, iubita mea...
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Mamă! Alfabetul vieții mele!
Tu pe unde calci cresc flori,
Suflete aduci la viață.
Și ne crești, cum doar tu știi,
Cu iubire și dulceață!
Tu îmi ești iubirea caldă
Ce o port mereu în suflet.
Tu ești cartea vieții mele,
Mi-ai fost primul alfabet
Și acum tu, unde ești?!
Mamă, unde sunt plecat?! Unde sunt?!
Departe de tine, de casă, de pământ...
Am plecat copil, de-acasă,
Iar acum când te-am văzut,
Ningea la tine-n păr, măicuță,
Ca și la mine-n suflet!
Am vrut sa zbor,
Ca pasărea din cuibul ei, spre cer,
Să-mi caut fericirea!
Credeam că mă voi întoarce, repede...
Dar soarta mi-a descris alt drum.
Departe de părinți și casa părintească!
Viața ni-i scurtă și știu că într-o zi
Tu vei pleca de lângă noi.
Spre îngeri te vei îndrepta, în altă casă!
Și mai știu, mamă,
Că tu ne vei veghea de sus,
Așa cum ai făcut mereu.
Privind cum noi, călătorim prin viata!
Întotdeauna mamă, căci pentru noi vei fi trăind mereu,
Vei fii deasupra tuturor un curcubeu,
Pe-acest pământ și-n cer ne vei zâmbi,
În suflet te purtăm, mereu te vom iubi...
Lumină albă, blândă mângîiere,
Doar cu iubire!
Și nutrim speranța regăsirii ce ne întinerește,
Că vom rămâne etern împreună.
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să mă vindec de iubire...
Să mă vindec de iubire
Cerc să fug spre amintire
Dar vrăjit de dorul greu
Tot mă-ntorc spre sânul tău.
Sânul tău, ca de fecioară,
Care face să mă doară
Anii mei, ce-mi par prea mulți,
Anii mei posaci și sluți.
Mai știi, tu, cum vântul rău
Se juca cu părul tău
Și-ntr-adins tot ți-l zburlea
Și gelos ți-l înfoia?
Mai ții minte, fată dalbă,
Cum stăteam culcați în iarbă
Și scrutam copacii groși
Cum priveau invidioși
La iubirea noastră mută,
La privirea ta de ciută
În care privirea mea
Ca-ntr-un lac se îneca?
Fără gând, fără vorbire,
Te sorbeam dintr-o privire
Și-mbătați de buze moi
Lumea-ntreagă - eram noi.
S-a dus vara, plânge firea
Și-a rămas doar amintirea...
Să mă vindec de iubire
Nu găsesc nici o ieșire.
Gândul meu copil zănatic,
Sufletu-mi flăcău tomnatic
Și toată făptura mea
Tânjesc la iubirea ta.
... Cum spuneam, cam în neștire,
Să mă vindec de iubire
Spre-amintire vreau să fug
Dar tot la tine ajung...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remember
Prin ceața bolnavă se pierde orașul
și nimeni nu este pe străzi,
în tine, o iarnă își sapă sălașul.
Iubirea îți spune: să crezi!
Jilavă, o frunză își strigă reproșul
spre vremuri trecute și verzi,
chemarea-i ascunde în palme călușul.
Iubirea îți spune: să crezi!
Cuțitul durerii și-ascute tăișul
pe-un gând sugrumat de zăpezi,
iar Charon așteaptă, apatic, bacșisul.
Iubirea îți spune: să crezi!
Un haos se naște și este urmașul
a tot ce-i trecut și păstrezi,
în suflet, trecutul îți este vrăjmașul.
Lumina îți spune: să vezi!
Credința în tine să-ți fie urcușul
spre culmea la care visezi,
te uită, amurgul își scutură roșul.
Iubirea îți spune: să crezi!
Adina V.
poezie de Adina Velcea (26 decembrie 2017)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ai să fii bătrână
Când ai să fii bătrână și căruntă
Și picotind la foc, această carte
S-o iei, să-ți nălucească de departe
Privirea ta cu umbre dulci, profundă.
În ceas de clară grație lumească,
Fals sau adânc, atâția te-adorară,
Dar suflet pelerin și față-amară
Doar unul a fost vrednic să-ți iubească.
Încovoiată peste-aprinsa vatră,
Trist vei șopti cum a trecut Iubirea
Cum printre stele și-a ascuns privirea
Și după steiurile mari de piatră.
poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Maria Banuș
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gustul potrivit
De pe scena verii, iată,
Pleacă luna lui Gustar.
Îmi ramâne-n gând regretul
Nici prea dulce, nici amar.
Din stele ultima ploaie
Cade, ca un vechi hotar
De la mine pân' la tine,
Nici prea dulce, nici amar.
Seva pomilor coboară
Plânsu-n rădăcină iar,
Lăsând peste ram frunzișul,
Nici prea dulce, nici amar.
Cu miros de crizanteme
Și cu brumă-n mânecar
Un alt anotimp va cerne
Nici prea dulce, nici amar.
Și-n spectacolul ei, viața
O s-aprindă-n inimi jar,
Încălzind în noi firescul
Nici prea dulce, nici amar.
Doar iubirea ta să fie
Veșnic rolul principal
Lăsându-mi pe buze gustul
Nici prea dulce, nici amar.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum nu știu
Eu nici acum nu știu
Iubind, dacă se poate
Să simți în tine un pustiu
Și-n suflet te dor toate...
Gura cu miros de floare
Fie-ți noaptea într-un vis
Și sufletul mereu aprins.
Fie-ți visul o cântare
Tot pe strune de vioare
Răsăritul soare sfânt
Ce il ai pe acest pământ,
De-atăta simțire, tu mă înfiori!
I-atâta durere în iubirea ta
Că mă rog la ceruri
Să pot ajuta
Să găsești iubirea,
Să trăiești cu ea.
poezie de Eugenia Calancea (11 februarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am să vă las și ultimul cuvânt
Hrănește-te cu versul și nu-ntreba de mine,
Nu are importanță; nici ce sunt eu, nici cine.
Primește-n dar cuvântul așa cum ți-l dau eu,
El este strop tăcut... al sufletului meu.
L-am îmbrăcat în lacrimi și-n fire omenească.
Să nu te temi de el, nu știe să rănească.
Ascultă-i vorba sfântă... rostită cu tăcerea
Și-n liniștea din el să-ți învelești durerea.
Adună-i mângâierea și-o pune peste rană
Și dă un bob din el... și sufletului, hrană.
Stai în lumina lui să vezi cât e de vie
Și lasă-i gândul, pradă, să-l pună-n armonie.
Când Dumnezeu ne-a dat și cerul și pământul,
Prin toate câte-au fost... nu a uitat cuvântul.
În drumul meu, vremelnic, trecut pe-acest pământ,
Din tot ce-am strâns, vă las... și ultimul cuvânt.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de Marin Bunget
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa
Pe iarba moale-a vieții
Îți aparții destul.
Destinul te-asaltează,
Tu îl despoi și spui:
O, Doamne, câtă iarbă
În juru-mi se înalță,
Cu bune și cu rele
Iubirea mă încalță.
Pe firul tău de iarbă
E întrebarea ta:
Destinul m-asaltează
Sau poate altceva.
Nici un răspuns din Domnul,
Nici un răspuns din jur
Și arzi pe creuzetul
Neîncrederii, sperjur.
Îți aparții, ori numai
Închipuire este,
Trăind a ta viață
Trăind a ta poveste.
Iubirea e o floare
Culoare și miros,
De nu-și trăiește clipa
Ea moare dureros.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre tine...
În brațele tale să mă ascund,
Când plouă cu oftaturi...
Gândurile tale să le pătrund
Celulelor mele prin straturi.
În inima ta, să rămân sigilată,
Pe vremuri când nu ne vedem...
Și-n pieptul tău iubirea să bată
În clipe când nu ne avem.
Spre tine să zbor ca o briză senină,
Când totul în jur ruginește...
Să mă cuprinzi în luna cea plină,
În nopțile când ea mă umbrește.
De ai putea să mă simți chiar acum,
Cuvintele ar fi un deșert...
Și nici imagini din al nostru album
N-ar mai servi ca desert.
Ne săturăm doar privind cu iubire,
Ne săturăm doar iubind...
Doar o atingere, nu-i împlinire,
Iubește simțind și trăind...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Iubire nebună
Eu nici acum nu știu
Iubind, dacă se poate
Să simți în tine un pustiu
Și-n suflet te dor toate...
Gura cu miros de floare
Fie-ți noaptea într-un vis
Și sufletul mereu aprins.
Fie-ți visul o cântare
Tot pe strune de vioare
Răsăritul soare sfânt
Ce il ai pe acest pământ,
De-atăta simțire, tu mă înfiori!
I-atâta durere în iubirea ta
Că mă rog la ceruri
Să pot ajuta
Să găsești iubirea,
Să trăiești cu ea.
poezie de Eugenia Calancea (11 februarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-am visat iubirea
Azi-noapte ți-am visat iubirea
Era o fată de la țară
Cu suflet bun și cu privirea
Frumoasă ca o primăvară.
Și-n timp ce ea m-a sărutat
Cuminte și puțin sfioasă,
Pe lângă noi s-a preumblat
Și mama sa. Ieșea din casă.
Cum a trecut fără să spună
Ceva de rău când s-a uitat
La noi, mi-am zis: ce mamă bună!
Ce vis frumos!... Am și uitat!
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire mulată pe Soare
mi-ai presărat iubite petale pe cearceaf
în iubirea noastră fericirile curg
voi scrie în versuri povestea cu perdaf
cu amintiri strânse din frumosul burg.
cu străzi decorate cu castani înfloriți
care ating cerul ca niște candelabre
cu terase-nsorite pline de îndrăgostiți
care sorb bucuria din potire salubre.
sărutul tău iubite e dulce ciocolată
ține-mă strâns în brațe până răsar zorii
să mă-nveșmânte în lumina lor imaculată
să-mi destrame în suflet amăgiri derizorii.
iubirea noastră-i sfântă pe Soare e mulată
raze calde, tandre disipă zilnic norii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima scrisoare
plouă în cer și ceață este în lume
cafeaua arde pe masă
ochii au rămas să plângă în urmă
în urmă doar o urnă
se tace în jur
curg gânduri pe rug
mereu călător pe tragice drumuri
la final, mă caut, mă fug
e ceață deasă în casă
plouă în vatră
cafeaua e amară
și cina absentă pe masă
hipnotic în noapte
căutam câte o fată
dar fata fugea
într-o noapte cu ninsoare în noi
mă apropii de tine
visam, meditativ, un ideal
sărutam forma, cuvântul și trupul
căutând un sărut, doar atât
ilogici și goi
cu ochii puri
pășeam către noi
purtând în suflet doar cifra doi
scriai
se oprise timpul în loc
căutam zadarnic un vis
vroiam să fiu doar un surâs
treceau oameni pe stradă
pe geamuri, iarna se scurgea ireal
eram absentul grăbit
dintr-o iarnă globală
mă despart de tine
pășind către noi
căutam un înger
în sărutul absent
mai venea o ploaie
eu căutam pe țărm femeia
îți scriu iubito de pe mare, o scrisoare
îți scriu iubito viața mea
te-am rugat să vii
tu nu ai rămas
atuncea las
pe sânul tău, un semn de carte
a plecat și clipa
e pustie ziua
gândul iar mă doare
printre lungi apusuri, iarăși trecătoare
e de ajuns o fugă
de ce ard în mine
caut un răspuns
eu străinul lumii, rătăcit în noi
pe o pagină
rătăceam femeia
despuind aivea pagina tot goală
căutam iubirea și în ea femeia
eram o scrisoare
tu, tainic ideal
scriam pe o cruce
destinul final
durerea mea azi a plâns în tine
eu strigam o fată
uitat era totul
iubirea noastră a fost odată, poate niciodată
trupuri ce se caută, disperate în noapte
voi pleca acasă, ultimul damnat
îți scriu o scrisoare
când șoaptă nu este, nu mai sunt nici eu
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai iubirea
Pe lumea asta poți avea tot ce dorești.
Dacă ești trist, iubire nu găsești.
Nu ai nimic de n-o să ai iubire
Și-n suflet acel strop de fericire.
În viață de n-ai spus la cineva
Un sincer te iubesc, nu vei avea
Lumină-n suflet și în gânduri pace
Și-atunci în tină sufletul va zace.
Iubirea cere sacrificii, plâns.
E-un drum până la stele, nu-i apus...
..................................................
Deschide-ți sufletul. Ea-i ca o carte
Cu litere rotunde, argintate.
Iubirea n-are granițe, nu-i joc,
Treci prin iubire, poți să treci prin foc.
Să nu trăiești în viață doar mințind,
Ci doar cu vorbe calde de alint!
Spune-i cuvântul te iubesc
Acelui ce te prețuiește și lasă urme de sărut,
Când inima-nflorește!
.....................................................................................................
Iubirea-i munte! Nu îl urci ușor.
L-atinge numai pasărea în zbor.
Cuvântul dor prea crunt însângerează
Când nici lumina-n gând nu mai veghează.
Doar inima ți-e ghid, opaiț și veghe.
Iubește în tăcere! Iubirea nu se pierde.
Chiar dacă-i la piciare, sfărâmată,
Chiar dacă e în lacrimi înecată...
În lume astăzi multe s-au schimbat,
Nici nu iubim, de-un timp, cu-adevărat,
N-avem respect, n-avem nici sentimente
Și verbele ni-s reci și inerente...
Doar internetul naște-n noi idile
Și devenim mai secetoși din fire,
Nici armonie-n suflete nu e,
Nici liniște, nici vis, nici dragoste.
Mulți, tot mai mulți copii cer mângâiere.
Străini, gândesc la Domnul și plâng privind la stele,
Durerea lor mereu colindă zarea,
Părinții lor colindă depărtarea.
Mamele parcă și-au pierdut iubirea,
Căci și-au vândut pe bani nemărginirea.
Părinții sunt bătuți, zac prin azile,
Nu e respect și nu e nici iubire.
Nici viață nu-i în trupul fără vlagă
A celor ce-au luptat o viață-ntreagă
Să-și crească pruncii. Doamne, unde ești?!
De ce poporul nu îți mai iubești?!
Azi fiicele rămân indiferente,
Nu mai există pure sentimente.
Deschideți inimi, lacăte de lemn,
Și izgoniți durerea din infern!
Singurătatea e blestemul care
Întunecă a omenirii zare.
Nu vă mai cramponați de inhibiții,
Pentru iubire faceți sacrificii!
(poem scris de ziua îndrăgostiților)
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!