Să ştii să cazi

... Să ştii să taci când alţii te-nervează,
Să vrei să nu vorbeşti nimic,
Când toţi din jur îţi caută în defecte,
Şi primul gând al impulsivităţii rău,
Primează.
Şi chiar de le-ar găsi pe toate-odată,
Deşeu toxic din iubire, crimă şi păcat laolaltă,
Tu omule, adună-te-n raţiune pură,
Prefă-te chiar şi RECE.
Căci inima e pătimaşă, şi-n ea îţi caută nedreptate,
Aceiaşi din abis de zdruncinare, săgeţi cosmice perfecte,
Ce din teluricul înalt te caută,
Să te aşeze şi pe tine-ntre defecte.
Dar tu te caută-n sus în nemurire
Aşează-te pe pragul astei lumi nedrepte,
Riscându-ţi trecătoare idealuri
Şi urlet din tăcerea de demult ce zbiară tare
În ale lumii-nşelătoare planuri,
Să vrei atât, de-ar fi să cazi,
Căutând să rişti fără regrete
Numai pe braţele Tatălui,
Cele sunt dar nu se văd,
Perfecte!

poezie de Dharma K. Tchobansky din Rupte din Seu (februarie 2017)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva din mine caută ceva

Ceva din mine caută singurătatea, ceva caută oamenii.
Bine că am ce alege.
Ceva din mine caută lumina, ceva caută întunericul.
Bine că pot arde, bine că mă pot stinge.
Ceva din mine caută liniştea, ceva caută larma.
Bine că există cuvântul.
Ceva din mine caută moartea, ceva caută nemurirea.
Bine că există cerul.
Ceva din mine caută ceva din tine.
Bine că există iubirea.
Ceva din mine caută adevărul, ceva caută minciuna.
Bine că există cugetul.
Ceva din mine caută totul, ceva caută nimicul.
Bine că există ceva care caută ceva.
Ceva din mine caută suferinţa, ceva caută alinarea.
Bine că există lacrima.
Ceva din mine caută fericirea.
Bine că există speranţa.
Ceva din mine caută agonia, ceva caută extazul.
Bine că mai pot să respir.
Ceva din mine îl caută pe Dumnezeu, ceva îl caută pe diavol.
Bine că am în cine să cred şi de cine să mă lovesc.
Ceva din mine caută uitarea, ceva caută amintirea.
Bine că mai există visele.
Ceva din mine caută o secundă, ceva caută un minut,
Ceva caută o oră, ceva caută o zi, ceva caută o lună,
Ceva caută un an, ceva caută o viaţă,
Ceva caută mereu ceva.

poezie de Ionuţ Caragea din Absenţa a ceea ce suntem (27 decembrie 2009)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e prea valoros ca să se murdărească de intrigile aceluiaşi sistem care îl dispreţuieşte, încă de pe vremea Imperiului Roman. Chiar dacă sistemul sau o parte din el este reprezentat de preşedinte, politicieni, o profesoară mai vulgară sau chiar părinţii şi cam oricine trece prin drum şi caută să muşte din tine. Dar ar fi nedemn şi foarte inuman, chiar profund anti-creştin şi fiinţial, să te răzvrăteşti şi să urli, de fiecare dată când eşti ameninţat. Dar nu ni s-a spus oare asta, înainte să venim pe lume? Cred că s-a cam uitat!

Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai căutat cum îşi caută păsările hrana

într-un ochi de lumină
puteai să strângi pleoapele cu putere
şi să mă chemi
eu sunt atât cât vrei să fiu
o iluzie
sau o femeie cu braţe lungi
o femeie care-ţi atinge fruntea
şi spune că arzi

m-ai căutat cum îşi caută păsările cuibul
în ziua de ieri când cuvintele dulci
au ţâşnit din carnea ta ca scânteile din foc
şi am ars amândoi pe acelaşi rug
puteai să-nchizi ochii
şi să mă chemi
eu sunt atât cât vrei să fiu
o iluizie
sau o femeie cu braţele-n flăcări

m-ai căutat şi mă vei căuta mereu
pentru că din carnea ta vor curge cuvintele
ca dintr-un râu ieşit din matcă
şi toate câmpiile din priviririle noastre
vor sta sub apele limpezi
ale iubirii
eu sunt atât cât vrei să fiu
o iluzie
sau o femeie care îţi trăieşte povestea
în fiecare zi

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caută să nu mai cauţi, ci doar observă fiinţa infinită ce se arată în absenţa gândului. Chiar şi gândul "eu" – căutătorul - cu care te identifici apare în conştiinţa infinită şi fără formă care o eşti. Caută să nu mai cauţi, doar astfel căutătorul îşi va găsi sfârşitul în pacea care este reînceputul eternei tale veşnicii. Şi ea, pacea este dintotdeauna Aici. Cel care caută este gândul care pleacă din această clipă să îşi găsească sfârşitul în următoarea. Dar în prezenţa, graţia Gurului, Sinelui, gândul îşi găseşte sfârşitul chiar acum. Guru nu te pune să cauţi nicăieri, nu te trimite într-o nouă călătorie spirituală, el îţi arată prin propria lui Prezenţă, născută din Absenţă că şi tu eşti Acasă chiar acum, iar gândul care caută este doar un veşnic pribeag ce trebuie abandonat graţiei de "A-Fi" chiar în această clipă! A recunoaşte că niciodată nu ai fost gândul înseamnă a fi veşnicul Sine. Nu poţi face absolut nimic pentru asta, poţi doar abandona orice facere Pentru asta. Tu eşti viaţa, Sinele care există etern în această clipă, şi nu rătăcitul gând ce mereu apare în ea şi caută ceva. Doar clipa de faţă o ai tot timpul, dar mintea îţi spune că ai rătăcitul ei copil gândul care apare şi pribegeşte în ea.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caută defecte şi le vei găsi. Caută să vezi sufletul şi vei putea iubi.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constant

Unii caută înţelesuri în lacrimă,
Alţii- în nimicurile inflaţiei...
Şi unii şi alţii convieţuiesc.

Atât cât e necesar- firul ierbii creşte.
Nu cere socoteală, nu ţipă...
Aşa îi este dat- să fie!

Malformaţiile sunt taxate şi mor!

Primii caută naturalul,
Studiază malformaţia-
Dar nu o taxează, ci cred în vindecare...

Al doilea caz e mult prea simplu şi sec!
Şi totuşi malformaţiile trebuie salvate-
Doar dacă merită!...

Atât cât e necesar- primii caută înţelesuri...
Când nu mai e necesar, caută în continuare.
Văd totul în compromis- pentru a ajunge la lumină!

Al doilea caz e compromis,
Iar primul caută înţelesuri
În material... căci dincolo e ceea ce fiinţează!

Şi astfel creează constant!

poezie de Victoria Dicu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi"

dar Doamne, unde e acest aproapele?
am obosit să fiu eu
ai obosit să fii tu
de vină sunt el şi ea
noi vom face,
voi aţi stricat
ei, ele... oare la ce se uită?

cum să-l recunoasc?
asta e greşeala celor mulţi.
tu vrei să recunoşti şi apoi să iubeşti
recunoştinţa vine şi ea după iubire
yin yang, el şi ea, cald rece
dar iubirea nu caută
iubirea se revarsă

şi mai ales... cum să mă iubesc?

atât de mult am iubit lumea...
încât m-am frânt trup în trup, oferindu-mă
şi m-am jertfit împărtăşindu-mă
din unu în doi, din doi în unul
căci sângele apă nu se face
ci cuget şi fiinţare

şi am iubit: lumină şi întuneric, foc şi apă
bogat şi sărac, prinţ şi cerşetor
curajos şi laş, sincer şi ipocrit
sfânt şi păcătos. laolaltă
m-am iubit când mă uram
şi am iubit chiar când nu mai puteam

iubirea arde, pustieşte. iubirea urăşte.
iubirea potopeste. ş iubirea pribegeşte
iubirea este stâlp de sare
iubirea este întrebare
iubirea te coboară în moarte
şi te înaltă ridicându-te din mormânt

Lazăre?
îţi urmez Doamne...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artista

Eşti înger, demon şi artistă,
Le joci pe toate magistral,
În viaţă ai rol de elitistă,
Să fii o divă, e banal.

Te aplaudăm de cum apari,
Chiar din culise, când repeţi,
Păcat, prea repede dispari
Când trag cortina cei şireţi.

Mă vor aproape, ca trofeu,
Cei din elită se mândresc,
Dar prompt îi paşte un bufeu
Când despre viaţă le grăiesc.

Îmi vând talentul pe nimic,
Mă vor cu totul, temporar,
Accept când rolul e mai mic
Dar nu pot vinde şi din har.

Artista-i zâmbet şi întristare,
Nu ştii nimic din viaţa ei,
Îţi dă mai mult chiar decât are
Iar tu îi dai cât poţi, când vrei.

Şi uite aşa se adună anii,
Artista mea îşi cară sacii,
N-au prea iubit-o gologanii;
Acum pe scena sunt cârmacii.

poezie de Gabriel Stănciulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iubitului meu
îi e teamă că plec,
a strâns atâta durere în el,
şi nu poate să mă privească...
Degeaba-i atrag atenţia
cu dragostea, el nu mai vede...
Lumea din jurul lui a murit,
iar eu făceam parte
din acea lume...
Îi citesc gândurile,
îi simt mâinile
cum mă caută-n beznă,
şi fiecare cuvânt ascunde
atâtea înţelesuri...
Are inima la mine,
dar nu caută cheia,
caută să rămână acolo
pe veci...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt femeia ta, domnule! Şi te iubesc! (dar de Anul Nou)

Eu sunt femeia ta,
pe care Dumnezeu ţi-a dat-o în dar,
atunci când te-a alcătuit din iubire
şi n-a vrut să fii singur!
De aceea, sunt cu tine, de când îţi dau viaţă
şi până când îţi desăvârşeşti menirea pe Pământ
şi te întorci la El!
Eu sunt iubirea ta,
atunci când, pe trupu-mi plăpând,
îţi încolăceşti braţele fierbinţi,
iar eu te învălui în dăruire
şi mă pierd în dragostea ta;
când te preţuiesc şi mă topesc de dorul tău;
când mă chemi lângă tine!
Eu sunt minunea ta şi, fiindcă Tatăl
din coasta ta m-a alcătuit,
tu te rezideşti în mine în fiece clipă
iar eu te zămislesc de milioane de ori
în durere şi resemnare; în speranţă;
în iubire şi crez!
Eu sunt giuvaerul tău,
când mă alint şi te abund cu năstruşniciile mele
dar, fără să ştii, sufăr în mine căci, ştiu că
nu sunt mereu aşa cum Dumnezeu mi-a zis,
când m-a rânduit nădejdii tale, din carnea ta
şi din iubirea ta!

Dar te iubesc, domnule,
căci sunt femeia ta!

poezie de Iulia Mirancea (1 ianuarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om intrând într-un poem

Un om intrând într-un poem
ca într-o fântână a tinereţii fără bătrâneţe şi
a vieţii fără de moarte, salută,
îşi lasă la intrare trecutul,
se uită în stânga şi în dreapta
să zărească vreun cunoscut
-degeaba-
toţi ceilalţi au ratat intrarea,
îţi caută un loc să-şi aşeze sufletul,
toate scaunele cu vedere spre veşnicie
sunt ocupate de cei mai grăbiţi,
de odinioară,
toţi pereţii sunt acoperiţi de sentimente
ca de opere avangardiste,
caută o uşă să plece înapoi,
dar uşa s-a închis deja în urma sa,
priveşte spre cer căutând
o geană de lumină
apoi se apucă să rescrie poemul...

poezie de Maria Postu (12 iunie 2015)
Adăugat de grizantema
Comentează! | Votează! | Copiază!

Născut din lacrimile tale

Şi chiar de nu aş fi deloc,
Aş apărea din suferinţă,
Să intru-n al iubirii joc,
Născându-mă dintr-o dorinţă

Deşi nu ştii, mă chemi mereu,
Ţi-e dorul strigăt către mine,
Eu te aud în visul meu
Şi imediat alerg spre tine

Oftatul tău străbate mări
Prin galaxii şi universuri,
Deschide-o cale peste zări,
În care îţi apar prin versuri

Şi chiar de nu m-ai aştepta,
Am să te mângâi pe cu seară,
Când tandru îţi voi recita,
Poeme pentru prima oară

De poate n-aş fi existat,
Te-aş fi iubit cu-nverşunare,
Pe lacrimi te-aş fi sărutat,
Atunci când sufletul te doare

Cumva mă inventezi din nou,
Din neant devin iubire iară,
Când glasul tău ca un ecou,
Mă caută şi mă-nfioară.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul veşnic

Ai fost copilul cerurilor Sale,
Sub care adormeai neîntinat,
Înconjurat de freamăt de petale,
Ai fost copilul Său, dar ai uitat.

Erai un vis aprins fără de teamă,
Atât de pur şi veşnic luminat,
Încă mai eşti, dar nu mai bagi în seamă,
Chemarea ce te scoate din păcat.

Te caută în suflet nemurirea,
Te tot atinge, însă nu mai simţi,
Întorci nepăsător din nou privirea,
Când îţi arată drumul către sfinţi.

Ai fost copilul veşnic dintr-o rază,
Ce încă luminează dac-o vrei,
Ea te iubeşte şi te are-n pază,
Tu doar întinde mâna ca s-o iei.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alege viaţa pură

Prea ocupat, ca să priveşti realitatea,
Gol pe dinăuntru, ţi-ai vândut de mult identitatea.

Vrei echitate?
Tu tot mai crezi că libertatea e undeva, departe?

Îţi laşi visele deoparte, ca pe o carte, prăfuită pe o masă de sticlă ce nici nu coboară dar nici nu ridică,
Nimic, căci "ceva-ul" pare prea greu,
Plăcerea îţi stă acum în monezile ce te privesc din portmoneu.

Lupţi împotriva dogmelor şi a sistemelor,
Însă îngenunchiezi la picioarele consumerismului şi antenelor.
Ştii deja că nu îţi face bine, să fugi de umbra ce se tot ţine după tine,
Să negi superficialitatea ce ţi s-a lipit de minte ca mierea de albine.

Nu este dulce, şi nici nu a fost vreodată,
Băiat sau fată, needucat sau educată, lumea tot pare nedreaptă.
Strânge-ţi laolaltă, forţele ce par să te fi părăsit, interoghează gândurile ce îţi repetă zi de zi că nu eşti văzut, dorit sau iubit.

Respiră pe beat, şi lasă-ţi inima să cânte odată cu tine, dezbracă-te de judecată şi sari gol în marea caldă,
De iubire, pluteşte pe spate căci te va ţine, pe tine, da, te ştie deja atât de bine.

Nu ai fost nicicând renegat, ci tu singur te-ai îndepărtat.
Acum te crezi blestemat, de parcă Dumnezeu te-a uitat,
Chiar şi auzul acestui cuvânt îţi pare străin, parcă îţi sună ciudat.

E păcat, să continui în felul ăsta,
Tu nu eşti un străin, tu nu eşti ăsta.

Ieşi din rol, ca orice bun actor, ce îşi face treaba şi apoi pune capul pe pernă matol, cu creierul îmbibat de alcool.
Nu provenit din băutură, ci stros picătură cu picătură din literatură, din poezie, din pictură.

Renunţă la ură,
Alege viaţa fără ea, alege viaţa pură.

poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

carte

Cartea reprezintă singurul loc în care poţi examina un gând firav fără a-l rupe, sau în care poţi explora un gând exploziv fără să îţi fie teamă că îţi va exploda în faţă. Ea este unul din puţinele paradisuri care rămân atunci când mintea unui om caută atât provocările, cât şi intimitatea.

definiţie de Edward P. Morgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu lăsa pasiunea să se urce la creier şi să-ţi ia minţile. Reteaz-o încă de la inimă. Cine raţionează în iubire e stăpânul celuilalt. Cel mai sănătos lucru e să te consideri satisfăcut cu prima fază a legăturii, care de altfel e primăvara dragostei. Acolo sălăşluieşte fericirea. După ce ai gustat din mierea ei, ce mai aştepţi? Paradisul n-are numai un şarpe, ci mai mulţi. Vrei să te muşte şarpele geloziei, al infidelităţii sau al abandonării? Veninul lor e rău, câteodată chiar mortal. Du-te şi caută altă femeie, ia-o mereu de la început. Nu sorbi prea însetat din fericire, căci fericirea e insaţiabilă ca apa sărată a naufragiatului: cu cât bei, cu atât îţi creşte setea. O fericire egală e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericire.

Mihail Drumeş în Invitaţie la vals (1936)
Adăugat de Ank
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi... incertitudine

Ce straniu-i tot în existenţă,
ce n-o deţinem nicidecum;
zi de născare ni se spune,
iar moartea n-o ştim, viaţa apune
când soare a dispărut din drum...
Alţii, îţi văd ultima prezenţă!

Deci eşti jumatea între extreme
încă nu ştii ce se petrece;
când pleoapa pune oblon la gânduri
şi-n haos vise se scurg rânduri
în inexistentul cald, dar rece
la tot ce curge, în jur, la vreme...

E-un rest plăpând, printre fotoni
developând retina sumbră
c-o lume în poză răsturnată,
ce tinzi, dar n-o ai dezlegată
şi tot ce vrei e doar o umbră,
căci multe ambiţii îs avortoni...

... Pleci dus, spre drum de sfinţi, dragoni...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 octombrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gând

Cum îţi spuneam chiar ieri, uitând de mâine,
E prea plăcut o floare să miroşi,
Să urmăreşti albina când zboară după pâine
Şi să te joci cu norii albaştri, nisipoşi.

Să construieşti din ei focare de motive,
Să arzi şi să cutreieri prin clipe îndelungi,
Să-ntinzi peste culori însemnele votive
Şi să respiri dorinţa când, seara, o ajungi.

Şi azi îţi spun, uitând cu tot de ieri,
Că e frumos şi tandru să cânţi despre iubire,
Să îţi dezlegi din suflet orfanul colier
Ce-n admirare ţine scânteia din privire.

Cum îţi voi spune mâine, uitând eternul azi,
E chiar plăcut să-ţi aminteşti că uiţi,
Să te ridici din umbră şi-n ea să nu mai cazi,
Să treci, râzând prin timp, grelele punţi.

poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu ştii cât valorezi, aştepţi ca alţii să te valorizeze. Când nu te iubeşti, aştepţi ca alţii să te iubească. Când nu ştii să dai un sens vieţii tale, aştepţi ca alţii să îţi ofere o direcţie. Când renunţi la puterea ta personală, o predai altora, iar ei îţi vor dicta cum să trăieşti. Când nu îţi asumi responsabilitatea vieţii tale, devii dependent de cei din jurul tău. Consecinţa acestor atitudini este ca te pierzi pe tine, faci compromisuri şi sacrificii care te îndepărtează din ce în ce mai mult de tine însuţi, trăieşti o viaţă la voia întâmplării şi în funcţie de nevoile, aşteptările şi dorinţele egoiste ale celor din jur. Asta este ceea ce vrei de la tine însuţi şi de la viaţa ta? Îmi imaginez ca nu... Şi atunci, ce mai aştepţi? Răspunsurile sunt întotdeauna la tine: iubeşte-te, preţuieşte-te, crede în tine, fii autonom şi independent, fă-ţi un plan de viaţă şi urmează-l pas cu pas. Viaţa ta îţi aparţine! Trăieşte conştient!

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea clipei trecătoare

Un glas fără cuvinte din adâncul meu
ajunge nevăzut la margine de gânduri
pe trunchiul despicat al unui curcubeu
cu capetele prinse-n albia din prunduri.

Izvoarele din albii au secat demult,
iar pietrele uscate de prea multă sete
mă cheamă-n arcul curcubeului să-ascult
tăcerea lor rescrisă-n magice versete.

Răstorn tăcerea mea peste tăcerea lor
şi din mirajul sfânt al undelor spectrale
aduc sub pietrele ce-şi caută izvor
iubirile pierdute-n umbre vesperale.

Prea multe amintiri deodată se ivesc,
se scurg încet cu picături de apă vie,
pe când din geana curcubeului ceresc
cad ploi de dor venite dinspre veşnicie.

Plec capul să ascult surâsul renăscut
al râului brodat cu pietre vorbitoare
şi parcă-aud, din viitor înspre trecut,
tăcerea regăsită-a clipei trecătoare.

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!