Ambiţia nu e condamnabilă, nici nu trebuie să-l blamezi pe cel ambiţios care doreşte să ajungă la situaţii mai înalte prin mijloace cinstite şi onorabile; dimpotrivă, aceştia pot înfăptui lucruri mari şi sublime. Cine însă e lipsit de aceste aspiraţii are un spirit inert, înclinat mai degrabă spre lenevire decât spre acţiune.

citat din Francesco Guicciardini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artistul se află liber în spirit, deasupra naturii şi o poate trata conform scopurilor lui mai înalte... el este în acelaşi timp stăpânul şi sclavul ei. Este sclavul ei, întrucât e nevoit să lucreze cu mijloace terestre pentru a fi înţeles. Este însă sclavul ei, întrucât supune aceste mijloace terestre unor intenţii de ordin superior, făcându-le utile acestora. Artistul doreşte să se adreseze lumii printr-un "întreg": un asemenea întreg însă nu-l poate găsi în natură, ci este rodul propriului său spirit sau, dacă vreţi, al suflului unei inspirate respiraţii divine.

citat celebru din Goethe (1899)
Adăugat de prof. Silvia Draghicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfecţiunea pe care o predică Evangheliile nu a reuşit niciodată până acum să construiască un imperiu. Orice om de acţiune are o doză puternică de egoism, mândrie, asprime şi viclenie. Dar toate aceste lucruri îi vor fi iertate, într-adevăr, vor fi privite ca înalte calităţi, dacă el le poate transforma în mijloace prin care să-şi atingă scopul.

citat clasic din Charles de Gaulle
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există om, oricât de înţelept ar fi, care să nu greşească uneori. Însă norocul oamenilor constă în aceea de a avea posibilitatea să facă greşelile neînsemnate sau în lucruri de minimă importanţă.

citat din Francesco Guicciardini
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul este cel spre care se tinde. Direcţia este ceea ce ne face să ajungem mai uşor la scop. Căci oricine urmăreşte un scop îşi conduce acţiunea după el şi cine se îndreaptă mai perseverent spre capăt ajunge mai repede. Căci există bunuri spre care nici chiar mai multe mişcări nu produc un avans prea mare, pe când altele aduc cu efort puţin roade bogate. Deci, ceea ce trebuie distins şi mai ales este ceea ce este mai util. Căci toate cele mai utile sunt mai bune şi fiecare lucrare trebuie judecată după roadele sale. Fiindcă mulţi nu au acest discernământ, au depus mult efort şi au avansat puţin, pentru că au avut ochiul îndreptat doar exterior, spre înfăţişarea lucrării, şi nu interior, spre rodul virtuţii. În fapt, ei se bucurau mai mult să facă lucruri mari decât să se exerseze în cele folositoare şi le-au preferat pe cele prin care puteau fi mai degrabă admiraţi decât îndreptaţi.

Hugo de Saint-Victor în Meditaţii spirituale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această indiferenţă pe care o resimt, când nu sunt deloc înclinat într-o direcţie mai degrabă decât într-alta prin greutatea nici unui argument, este cel mai scăzut grad de libertate, şi vădeşte mai degrabă un defect al cunoaşterii, decât o superioritate a voinţei, căci dacă voi cunoaşte întotdeauna cu claritate ce este adevărat şi ce este bun, nu voi fi niciodată în dificultatea ca să mă hotărăsc ce judecată şi ce alegere trebuie să fac;şi astfel voi fi pe deplin liber, fără a fi vreodată indiferent.

Descartes în Meditaţii metafizice
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este, conform naturii lui, înclinat spre anumite lucruri, unele dintre ele chiar foarte mărunte, dar aceste lucruri, oricât de mărunte ar fi, înseamnă pentru el viaţa ori tot ce poate fi mai bun în viaţă.

citat din Theodor Fontane
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creaţia superrealistă, pe care noul romancier al secolului al XXI-lea o doreşte, este un joc al mutărilor de destine, murdar şi ineficient pentru un intelectual, care se pierde într-o lume viciată, nu lipsit de inteligenţă, de şcoală ascunsă a iniţierii, chiar dacă se lasă purtat şi zbenguit în lumea profană, care îl doreşte pentru ideile şi sclipirile minţii perpetue spre gândiri înalte, satisfăcându-le plăcerea...

Ştefan Lucian Mureşanu în Regresivitatea termenului literar: durerea fizică şi durerea sentimentală; dorul existenţial
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii îşi amintesc mai curând de jignirile suferite decât de binefacerile primite.

Francesco Guicciardini în Amintiri politice şi civice
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necuvintele

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am înclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nteţeşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necuvintele

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un umăr.
Eu mi-am înclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nteţeşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzeam cum se încetineşte sângele meu
suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe de altă parte, niciun grad posibil de sfinţenie sau de eroism care a fost atins vreodată de vreunul dintre cei mai mari sfinţi nu este dincolo de ce a hotărât El să producă în final în fiecare dintre noi. Lucrarea nu va fi încheiată în viaţa aceasta: dar El vrea să ne ducă la un stadiu cât mai avansat înainte de moarte. Acesta este motivul pentru care nu trebuie să fim surprinşi dacă avem greutăţi. Când un om se întoarce la Cristos şi pare că îi merge destul de bine (în sensul că unele obiceiuri rele sunt corectate acum), el are deseori sentimentul că ar fi normal ca lucrurile să meargă acum fără probleme. Când vin necazuri – boli, probleme financiare, noi ispite – el este dezamăgit. El are sentimentul că aceste lucruri poate că ar fi fost necesare să-l trezească şi să-l facă să se pocăiască în zilele lui rele de demult; dar de ce acum? Deoarece Dumnezeu îl îmboldeşte acum spre un nivel mai înalt: îl pune în situaţii în care va trebui să fie mult mai curajos sau mai răbdător sau mai iubitor decât a visat vreodată că poate fi. Nouă ni se pare că nu este necesar: dar lucrurile se petrec aşa pentru că noi încă nu avem nici cea mai vagă idee despre lucrul extraordinar pe care vrea El să-l facă din noi.

C.S. Lewis în Creştinismul redus la esenţe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răutatea celor sărmani este adesea întâmplătoare; a acelor bogaţi însă, deseori e înnăscută. De aceea, în mod obişnuit, este mai de condamnat răutatea celui avut decât a celui sărman.

citat din Francesco Guicciardini
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie ca alfabetul nostru muzical să se îmbogăţească. Avem nevoie de noi instrumente, care se pot preta la variate combinaţii şi care să nu ne amintească de lucruri deja auzite. Instrumentele nu trebuie să fie decât mijloace temporare de expresie. Am simţit nevoia unor noi mijloace de exprimare. Refuz să mă supun sunetelor deja auzite. Ceea ce caut sunt mijloace tehnice noi, ce se pot preta la orice expresie a gândirii şi pe care să o susţină.

citat clasic din Edgard Varese
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necunoscutul

Voi cei cu aspiraţii înalte, ascultaţi povestea necunoscutului
Care zace aici fără o cruce la cap.
Pe când eram un copil neastâmpărat şi lipsit de griji
Hoinărind cu arma în mâna prin pădure,
Lângă conacul lui Aaron Hatfield
Am împuşcat un şoim care se oprise în vârful
Unui copac uscat. A căzut cu ţipăt gutural
La picioarele mele, cu aripa ruptă.
L-am pus într-o colivie
În care a trăit multe zile cârâind duşmănos spre mine
Când îi dădeam să mănânce.
Zilnic caut prin coclaurile Iadului
Sufletul şoimului
Pentru a îi oferi prietenia
Unuia pe care viaţa l-a rănit şi i-a barat drumurile.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a înfăptui lucruri mari, trebuie să trăim ca şi cum n-ar trebui să murim niciodată.

aforism clasic de Vauvenargues din Reflecţii şi maxime
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banul este bun în orice situaţie; în zilele noastre este respectat mai mult un om bogat decât un om cinstit.

citat clasic din Francesco Guicciardini
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se simte cine simte şi cine nu, cine înţelege şi cine nu, cine îşi doreşte să simtă şi cine nu, cine îşi doreşte să înţeleagă şi cine nu, cine va fi capabil să ajungă să simtă şi cine nu, cine va fi capabil să ajungă să înţeleagă şi cine nu... Totul se simte.

aforism de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românul pare să fie mai înclinat spre contemplarea universului decât spre înţelegerea minţii lui.

citat din Vlad Zografi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de acţiune crede cu tărie că ţine doar de el ca să îşi creeze un drum în viaţă sau să obţină un rezultat. Este stăpânul propriului destin şi nu crede în noroc, ci doar în context. Contextul care i se arată este rezultatul pregătirii pe care o are sau a acţiunilor pe care le-a întreprins în trecut. Vede corelaţia dintre acţiune şi rezultat inclusiv în situaţii în care aparent nu au nicio legătură. Omul de acţiune cu greu poate accepta că sunt lucruri care nu depind de el, însă are nevoie de credinţa asta la nivel de responsabilitate ca să poată să obţină rezultate.

citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrimgeor se uită urât la el pentru o clipă, apoi se întoarse şi se îndepărtă şchiopătând, fără să mai scoată o vorbă. Harry îi văzu pe Percy şi pe ceilalţi din delegaţia ministerului aşteptându-l pe Scrimgeor, aruncând priviri neliniştite spre Hagrid, care plângea şi spre Grawp, care încă nu se ridicase. Ron şi Hermione veneau cu paşi repezi spre Harry, trecând pe lângă Scrimgeor în sens invers; Harry se întoarse şi merse încet, aşteptându-i să-l ajungă din urmă. Aceştia o făcură în sfârşit, când ajunseră la umbra unui fag, unde stătuseră în vremuri mai bune.

J.K. Rowling în Harry Potter şi Prinţul Semipur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!