Oameni pe strada mea
oameni rai
si feţe strambe,
rasete haine,
pe chipuri angelice.
maini reci si moarte,
zambete retrase, speriate,
multe priviri,
de la omul din colt.
avalanse de dureri,
peste trupuri virgine,
inimi tinute in formol,
fara batai, suspine.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Autoportret
maini reci
minti parasite de ganduri,
glasuri fara cantec,
zambete fortate,
inima primita si sufletul vandut...
mori de cald si de sete
si nici o fantana nu te racoreste!
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cimitirul
suflete ce se inalta,
trupuri parasite,
inimi zdrobite
priviri fara speranta.
locuri triste, atingeri interzise,
ochii inlacrimati,
oameni ce nu vor fi uitati.
zgomote morbide,
ceasuri stricate,
iubiri alungate.
fapte neterminate.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drum bun catre eternitate
fara idei,
fara glume,
fara nimic in buzunare
si fara nimic deasupra ta
fara ca inima sa iti bata si
fara ca nimeni sa te ajute,
fara mama,
fara tata,
fara nimic asteptandu-te in drumul tau spre nebunie
si fara cuvinte
premiat pentru cel mai bun cantec
fara dragoste,
fara remuscari,
fara sa iti mai pese, ai plecat intr-o lume straina
si m-ai lasat multimii care ma uraste
si toate astea s-au
intamplat doar pentru ca nu am pretuit nimicul
pe care mi l-ai oferit
drum bun spre eternitate.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.caderea in pacat
o data si pentru totdeauna,
o muscatura iti va ucide inima,
invatat sa te abtii de la dorinte,
patimile trebue tratate, si nu oprite.
intr-o camera goala,
cu patru geamuri,
intr-un colt albastru,
iti sta sufletul inghetat.
usa se inchide,
esti din nou singur si fara cuvinte,
iti ramane amintirea ce ti-am lasat-o atunci cand am plecat.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Priviri
Pas pe sticle stinse de-ntuneric,
Reducerea pamantului
La paralela de indiferenta.
Singuratatea, stricta jucarie
Uitata intr-o scoica.
Pe mal, nepasatoare panze
De inimi colorate,
Dureri stigmatizate
Pe sange nisipiu.
In lumea stranie de trupuri
Zig-zag-ul umbrelor
PRIVIRI.
poezie de Marilena Mihai
Adăugat de Maia Dulcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ingaduie-mi sa plutesc departe, acolo unde-mi zboara visul.
Este un loc, niciunde, unde totul se sfarseste;
Fara sperante, fara vorbe, fara voce, fara sunet,
Fara calatori osteniti, pe o carare goala, fara nasteri, fara moarte,
Fara trup, fara noapte, fara zi si fara zori in acelasi vid.
poezie clasică de Maitreyi Devi din Dragostea nu moare
Adăugat de Bagarean Alina Ingrid
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imperiu pe inima mea
plini de dor, inrositi,
sunt ai mei ochi
secata de rusine,
indurerata de despartire,
fata mea te uraste.
fara priviri in oglinda,
dezamagirea imi inchide sufletul
usa e inchisa
nu te mai astept acasa
nu te mai astept la noi
nu mai exista noi
ai ucis inocenta
ti-ai ridicat nenorocitul
de imperiu pe inima mea
mi-ai furat tot
toate cu un scop si pentru un ideal
canta acum
urla acum
loveste-ma acum,
iarta-ma si iubeste-ma
ramas bun.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cantecul Anei, cantat la zidire
e doar un joc
un joc in care viata
te vinde mortii,
in care sufletul ti-e vandut
fara sa primesti nimic
e jocul in care toti
avem zidul pregatit.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afara ploua
lacrimi de inger,
pe aripile tale de demon,
au spalat pacatele noastre
sarea si sangele ce s-a scurs
ne-a inecat pe toti!
gandaci peste tot, sub pat
stau incaltati
viermii si serpii
se incolacesc in jurul
inimii moarte
miros intepator,
glasuri ce te surzesc,
ganduri ce iti plutesc,
nu ma mai trezesc...
afara ploua!
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apus de viata
Viata?
Aceasta mare amagire
Uitata in timpul nostru
De catre Dumnezeu.
Nu ascult si nu vad.
Merg inainte
Precum ultimul om
De pe Pamant.
Iubire?
Inexistenta trecuta
Din mana in mana
Pana la epuizare.
Da-mi trecerea
Sa pot asculta inima.
Batai scartaite
In vartejuri
De aer.
Durere fara chemare,
Fara caldura,
Fara lacrimi.
Durere uscata.
poezie de Marilena Mihai
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Never the same
si iti place sa crezi
ca de data asta
totul este diferit de ieri
mai aproape de azi,
mai aproape de maine,
mai aproape de mine,
mai aproape de tine.
peste zari - decenii
peste mari - milenii
nu vom mai fi niciodata la fel.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solistul beat
pustietatea vremii
te face sa pleci
dar tu te intorci
mereu, la nesfarsit
in lantul pacatelor
esti veriga care sustine lantul,
te arunci in joc
si ramai fara suflet
o pierdere de emotie,
in care viata ta
e traita de altii,
cantata de un solist beat.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupuri de zăpadă
Noi suntem nişte oameni în trupuri de zăpadă,
Împrăştiaţi de hoarda acelor patru zări,
Cu ochii de cărbune ce nu mai pot să vadă
Cum ninge-n felinarele nestinse de prin gări.
Sub streşini se strecoară pumnale lungi de gheaţă
Şi oameni de zăpadă mai trec perechi, perechi,
Sunt umbre de fantome ce-alunecă prin ceaţă,
Cu inimile frânte, cu haine mult prea vechi,
Pe drumul imposibil ce nu-l mai pot distinge
Când ninge problematic şi cinic pe dorinţi,
Doar cerbi cu coarne albe ar mai putea străpunge,
O iarnă timpurie, de trupuri prea fierbinţi.
Şi-n zodia în care nu-i loc de primăvară,
Strigoii nopţii albe se vând din doi în doi,
A îngheţat şi trenul ce ne-aştepta în gară
Şi omul de zăpadă ce mai trăia în noi.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mormantul de la care ingerul meu veghea
nimeni
niciunde
nicicum
durere peste tot,
lacrimi pline de dor,
teii si plopii
se leagana intr-un imn inaltator
ingerul meu plange.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni cu chipuri meschine
Oameni cu măşti pe faţă,
Care pe alţii îi învaţă ce e bine sau rău
Şi cum trebuie să-l iubescă pe Dumnezeu,
Dar ei umblă cu diavolul în gând mereu.
Oameni cu măşti pe faţă,
Care pot curma o viaţă
Şi zic că nu sunt ei vinovaţi,
Dar omoară chiar şi pe ai lor fraţi.
Oameni cu măşti pe faţă,
Care au inimi de gheaţă
Şi suflete întunecate
De-atâta lăcomie şi nedreptate.
Voi, oamenii cu chipuri meschine,
Care omorâţi ale noastre destine,
Scoateţi-vă măştile, că nu vă stă bine.
poezie de Vladimir Potlog (7 august 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Esec
singuratate,
tristete si amar
atat am primit de la
omul viselor
nimic mai mult pentru
fata cu lacrimi de mercur
aruncata intr-o temnita blestemata
unde esecurile vietii
o ataca in fiecare noapte.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranţa
alerg către mâine desculţă
prin plantatii de cuvinte
îngradite de chipuri fara chip
îmbracate in matasuri purpurii.
pămantul e aspru pe cararea
pavata de sperante
şi de mainile intinse de copii orfani.
adun cu mainile din gand
atatea zambete ce stau inmugurite in firul ierbii
gingasia si inocenta inca rasuna
din alte vremuri, alte gradini
ce infloreau trandafiri fara spini
prin parfumul diminetilor
scaldate in albul iasomiei
umede cu buzele de roua.
murmur în maluri de ocean
strigat pentru un maine azur.
linişte prelinsa prin degetele firave
ale nisipului fierbinte dornic de Pace.
poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascunde-te,ma ascund si eu
viseaza-ma si am sa te visez si eu,
crede-ma caci te voi mintii usor,
intelege-ma si vorbeste-mi,
caci am sa te ascult cu dor,
fii bun si ia-mi mana,
incalzand-o intre ale tale maini,
simte-mi pulsul,
si iti voi citii din versurile gandurilor tale...
cuprinde-ma si nu ma mai lasa sa plec,
ascul-mi dorinta,
pierduta in nefiinta,
asculta-mi tacerea,
purtata de ani si ani cu grija...
inchide ochii si uita de lume,
am sa inchid ochii uitand de lume...
acum simt,
acum simti,
cand spun:"-te iubesc!"
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
floarea mea roz-aprins
floare mea roz aprins ia ochii privitorului.
il face sa vibreze, sa danseze,
sa zboare, sa simta viata cum crede el de cuviinta ca merita simtita.
si zboara, danseaza,
viseaza...
floare mea roz-rosu-aprins,
il face sa devina brusc trist.
acum floarea mea e plina de lacrimile lui sarate.
cat as fi vrut sa fie dulci,
dar acum pot sa ii spun in fata fara regrete.
floarea mea e artificiala,
si am primit-o de la un strain.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitarea
chiar si o floare,
chiar peste o zare,
chiar sub luna,
chiar printre nori,
chiar in zori,
chiar daca-s ploi,
chiar daca
nu mai suntem noi doi
floarea creste.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!