Suprema protecţie

Suprema protecţie vine de sus
În altă parte n-o căutaţi!
Amintiţi-vă ce Tatăl v-a spus
Niciodată El nu v-a exclus
În suflet, mereu, să-L purtaţi.

În orice zi ajutor aţi primit
‘Nălţaţi glorii cu multă ardoare
Când L-aţi chemat nu a glumit
Ci aţi cunoscut şi aţi simţit
C-aduce, oricând, uşurare.

Primejdii vin c-aşa e aici
Dar, sub aripa Lui vă păstrează
De vin îngrijorări mari sau mici
Sau sentimente izvorâte din frici
Gusta-veţi din părinteasca-I pază.

Priviţi în urmă: ce constataţi?
Nu v-a dezamăgit niciodată
Faptul acesta să nu-l uitaţi
În zbucium adânc, voioşi, să cântaţi:
Ce mare eşti Stăpâne, Tată!"

Prin lungi labirinturi trecând iar
Avântul din voi să nu dispară
Veţi vedea clar cum stele apar
Să vă ghideze spre cerescul Hotar
Unde-ntotdeauna e primăvară.

Furtuni vor veni să lovească în vas,
Să-l ducă-n adânc, să-l distrugă
Dar El a spus: "Eu nu vă las
Veghez orice gest şi-orice pas
Ascult cu atenţie orice rugă."

Din nou uriaşi declanşa-vor război
Fiind siguri că vă doboară
Dar şi-atunci Stăpânu-i cu voi
Să vă îndrume spre viaţa de-apoi
Triumfuri din Rai, mereu, se coboară.

Suprema protecţie e darul ceresc
Îşi are izvorul în iubirea-I sublimă
Făgăduinţele Lui, deplin, se-mplinesc
C-aşa, negreşit, speranţele cresc
Şi spre Ţara promisă v-animă.

poezie de George Cornici (15 mai 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când aşteptarea-i lungă...

Poate gândiţi, atunci când aşteptarea-i lungă,
Că duşmanul poate veni să vă străpungă
Dar nu uitaţi că planul divin se împlineşte
Că-n ceasul hărăzit ajutorul potrivit soseşte.

Frământat e sufletul – se vede pe faţă
Iar înaintea voastră vedeţi numai ceaţă
Dar ştiţi ce urmează după ploaia cea densă:
Un soare ce-aduce o strălucire imensă.

Încrederea din voi n-o lăsaţi să se stingă
Atunci când întristarea vine să vă atingă
Răspuns favorabil, bine-nţeles, veţi primi
Puteţi liniştiţi umbla, puteţi liniştiţi dormi.

Nu daţi ocazie celui rău să celebreze,
Să vadă că nădejdea-n voi poate să-nceteze
Priviţi chiar acum la experienţe din trecut
Când dorul vostru-aprins a fost satisfăcut.

V-a dezamăgit Stăpânul vostru vreodată
Când problema a fost minoră sau complicată?
Aţi văzut intervenţia Lui miraculoasă
Şi-aţi constatat că El, niciodată, nu vă lasă.

Uneori aşteptarea pare că-i întârziere
Sau gândiţi că Cerul vrea să păstreze tăcere
O, înlăturaţi ezitarea din inima voastră
Căci veţi gusta minunea şi rezolvarea măiastră.

Când taina răbdării dispare şi nu mai e pace,
Cânt tot ce-aţi realizat parcă se desface
Vedea-veţi lumina ce la orizont apare
Şi-atunci veţi înţelege ce-nseamnă aşteptare.

Poate vă-ntrebaţi de ce nu răspunde Dumnezeu
Când aveţi atâta nevoie de El pe traseu
Dar El, chiar acum, lucrează să fie-mplinire
Să nu vă-ndoiţi, nicicând, de sfânta-i iubire.

Nu-n zadar înălţaţi mâini curate spre Paradis,
Nu-n zadar parcurgeţi, în Carte, tot ce e scris
Toate stările doar spre încredinţare converg:
Că binecuvântări de sus, nicicând, nu se şterg.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (28 noiembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele şi suflete

Atâta timp cât cerul
este plin de milioane de stele
atâtea milioane de suflete există
se plimbă prin Univers
braţ la braţ, steaua şi sufletul
cele mai rele suflete
nu stau împreună cu steaua lor
cele mai bune merg în infinit
ţinându-se de mână, suflete şi stele
având destine comune
este frumos cerul, este frumos să-l înţelegi
este frumos să-l asculţi
când începe simfonia celestă
să răsune-n sufletele alese
cu privirea noaptea, pictez cerul
în culori multicolore
punând pe fiecare stea câte o dorinţă
ziua caut stelele cu privirea
mă îmbrăţişez cu Soarele
şi cu răsăritul divin ce curge-n
cascada timpului o dată cu viaţa,
atâta timp cât cerul este plin de stele
pe Pământ picură viaţa
prin aer planează viitorul
Planeta mamă există
atâta timp cât stelele nu mor
ele vor străluci pe cer
şi vor ţine în braţe suflete
îşi dau mâna cu apele Terrei
unindu-se într-un glas,
voi, oameni, prea mult aţi profitat de darul divin
şi nu i-aţi ştiut preţul
aşa cum nu vă preţuiţi între voi
uitaţi mereu că în spatele vostru
este cineva care v-a creat viaţa mai uşoară,
uitarea voastră aduce dezastre
când muşcaţi din mâna ce v-a hrănit
muşcând mâna lui Dumnezeu
care v-a dat viaţă şi hrană prin alte destine,
nu uitaţi că aţi venit din pântec de mamă
care a primit un suflet de înger în ea
nu a primit un diavol!
planeta a rămas goală, aşteptând pe îngerul Lumină
să se întoarcă la ea
când îngerul s-a transformat în întuneric
planeta moare o dată cu el...
Nu uitaţi, nu sunteţi singuri cu regulile lumeşti
cele divine sunt mult mai importante
pentru viitorul Universului
atâta timp cât sunt milioane de stele pe cer
va exista Dumnezeu pentru Pământ
altfel îşi va crea alte Universuri!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu ştiu..

... eu ştiu că v-a veni o zi de toamnă, poate
sau zi de primăvară timpurie
şi-n mine totul v-a cădea în toate
şi vor porni încet spre veşnicie

şi-ncă mai ştiu că-n ziua sorocită
tot biologicul din mine, instabil
v-a curge cum curg apele prin sită
şi prin dârmoane cânepa, tiptil

mai ştiu c-am să revin iar la esenţă
şi-ncă mai ştiu că iar voi fi trimis
prin alte lumi să scot din decadentă
subtilul rătăcit şi compromis...

poezie de Iurie Osoianu (20 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aţi auzit, voi, glasul?

Aţi auzit, voi, glasul
Chemărilor duioase?
De ce grăbiţi voi pasul
Spre stări mai dureroase?

Aţi auzit cuvinte
Ce vin din alte sfere?
(O, nu de prin morminte
Doar colb pot să ofere.)

Aţi auzit expresii
Ce modelează fiinţa
Şi pot crea impresii
Ce-mpodobesc dorinţa?

Aţi ascultat vreodată
Mesajele din Slavă?
Viaţa nepredată
E încă în epavă.

Aţi auzit de-o lume
Lipsită de probleme?
De vreţi numai renume
EL nu o să vă cheme.

Aţi auzit apelul
La trai fără orgolii?
De ce lăsaţi voi zelul
Să zacă pe fotolii?

De-aţi şti ce împlinire
Din Paradis coboară
Aţi vrea o întâlnire
Cu Cel ce-i o Comoară...

Aţi vrea chiar azi Lumina
Să vă cuprindă lin
Şi-aţi arunca neghina
Şi-aţi vrea un sfânt destin.

Lăsaţi, deci, să pătrundă
Rostiri ce dau viaţă
C-a lor suavă undă
Topeşte-un simţ de gheaţă.

poezie de George Cornici (13 ianuarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de viaţă

Coboară îngerii din cer
Iubire pură să privească,
Căci prunc orfan, o mamă-l luă,
Cu dragoste şi chin să-l crească.

Câte păcate-n lume sunt
Toate de-acum îi sunt iertate,
Mama cu suflet luminând
Calea spre dincolo de morte.

Când toţi din cale te-au gonit
Tu fruntea, mamă, n-ai plecat,
Din greu măicuţă ai muncit,
De Domnul nu te-ai lepădat

Când lacăte erau la porţi.
Şi izgonită, ai cerut
Un colţ de pâine pentr-un prunc,
Mai mult de-o pâine ai avut.

Un măr în sân dacă-l piteai
Era din grija unei mame
Şi-a unui suflet de român
Să-i dai şi pruncului mâncare.

În urma ta, un suflet blând
Să laşi şi să te ţină minte
Pruncul cu dragoste crescut
Şi sfatului să ia aminte...

Dormeaţi în paie aurii
Şi braţu-ţi căpătâi puneai
Să doarmă pruncul... Şi-ntr-o zi
O poartă să-ţi deschizi spre Rai.

În nopţi geroase, prin furtuni,
Dormeaţi în gări, pe bănci murdare,
Dar nimeni nu v-a despărţit!
Trecând prin suferinţi şi jale,

Sub biciul unui crud destin
Aţi mers cu Domnul. Ca Iisus,
Golgota-n suferinţă aţi urcat,
Dar v-aţi rugat, aţi plâns, v-aţi închinat
Şi ruga voastră simplă a ajuns,
Acolo, Sus,
La Marele-mpărat.
Dacă aici nu-i simplu să trăim,
În ceruri fericire ne clădim...
AMIN!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aţi devenit fiinţe conduse de o conştiinţă a turmei şi aţi creat o societate a tiparelor de gândire şi credinţe. Vă este frică de război şi de iminenţa unui război. Vă e teamă de conflicte. Vă e teamă de neconsacrare. Vă e frică să priviţi în ochii celui sau celei pe care o iubiţi, dar tânjiţi cu disperare după un strop de afecţiune. Puneţi sub semnul întrebării fiecare lucru bun care vi se întâmplă în viaţă şi vă îndoiţi de faptul că vi se va mai repetea vreodată. Vă umiliţi pentru a obţine succes, faimă şi aur, sau chiar fericire. Aţi acţionat din disperare până ce aţi devenit nişte oameni disperaţi. Aţi gândit că nu sunteţi vrednici până ce aţi devenit nevrednici. V-a fost frică de nereuşită până ce aţi devenit nişte rataţi. V-aţi gândit la boală până ce aţi devenit bolnavi. V-aţi gândit la moarte până ce aţi devenit nişte cadavre. De ce aţi ajuns aşa?

Ramtha în Cartea Albă
Adăugat de Cristian Muresanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Denigratorilor lui Eminescu

Din ce lumi voi aţi venit
Şi aici v-aţi pripăşit?
Pentru ce-aţi venit la noi
Şi-aruncaţi tot cu noroi?
Unde vreţi voi să ajungeţi?
Naţia vreţi să o distrugeţi?
Vă numiţi voi literaţi
Şi pe toţi îi criticaţi;
Filozofi vă mai ziceţi,
Cine credeţi că sunteţi?
Eminescu pentru voi
E de lada cu gunoi.
Din cultură-l aruncaţi.
Locul lui vreţi să-i luaţi?
V-a avântaţi la fruntea sa,
Laurii pentru a-i lua.
Voi degeaba încercaţi
Locul lui n-o să-l luaţi!
El făcu odinioară
Limba noastră o comoară.
Cu el doctorat v-aţi dat,
L-aţi luat, v-aţi lăudat.
Puneţi mâna şi munciţi,
Nu la locul lui râvniţi!
Pe aici ca voi au fost
Ce-ncercata fără rost.
Locul lui ei l-au râvnit.
Rând pe rând s-au prăpădit.
Nume noi ei şi-au luat.
Dar cultura i-a uitat.

El e nufăr în cultură,
Iară voi doar un pelin!
Voi vărsaţi venin pe gură
Şi vreţi locul lui divin?!
Icoană este pentru noi,
Iar voi, doar un gunoi.
Cu sau fără de folos,
Creierii el şi i-a stors.
A lăsat drept moştenire
Opera-i spre-a sa cinstire.
De la voi ce-o să rămână?
Doar o mână de ţărână!
La români i-o vorbă mare:
Fiecare dă ce are!

Trădători de neam şi ţară,
Pentr-un ban primit de-afară.
Sunteţi pata pe vecie
În cultura României!
Va veni timpul odată,
Că istoria nu iartă!
De plătit voi veţi plăti,
Chiar şi morţi dacă veţi fi.

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2015)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin Ţara de Sus

(cu gândul spre Mihai Eminescu)

Trecând, nu poţi să nu opreşti,
Ajuns din zările albastre,
Să poţi vedea la Ipoteşti
Icoana poeziei noastre.

Săruţi, îngenunchezi uşor,
Faci semnul crucii spre Iisus,
Te duce gândul la izvor
Şi la LUCEAFĂRUL de sus.

Spre LACUL cel cu nuferi plin,
Înconjurat de falnici tei,
La FLOAREA-ALBASTRĂ, la suspin
Adânc pornit de dragul ei.

La buciumul din vârf de deal
Ce sună-a jale uneori,
La FĂT-FRUMOS, făr' de egal,
Să-l vezi o dată şi să mori.

Dar şi la PLOPII FĂRĂ SOŢ
Te duce gândul să rămâi
La pândă şi să prinzi un hoţ
Ce fură dragostea dintâi.

Te duce gândul zburător
La cerbii ce vin să se-adape,
Iar eu MAI AM UN SINGUR DOR
Să fiu mereu de voi aproape!

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte, atent, cum timpul zboară

Priveşte, atent, cum timpul zboară
Preţuieşte-l mult ca pe-o comoară
Ţi-e dat să-l trăieşti spre slavă cerească
Omul lăuntric, mereu, să crească.
Taină adâncă în CLIPĂ se-ascunde
Numai prin har se poate pătrunde
Secunda, minutul apoi o urmează
Mersul lor, nicicând, nu-ncetează.
Trecut-ai prin ani de grea frământare
(C-aşa-i în viaţa cea trecătoare)
Dar înc-un an de-ndurare ţi-a dat
Stăpânul care la El te-a chemat.
Priveşte, atent, cum timpul se duce
Spre cele divine el te conduce
Primit-ai în dar încă o vreme
Să poţi să priveşti cereşti diademe.
Păşeşte convins în anul ce vine
Că poţi, din nou, victorii obţine.
Cu-acelaşi zel să mergi spre răsplată
Cu cântec crucea să fie purtată.
Ţi-a fost hărăzit un an de-ndurare
Rod bogat s-aduci la altare
Ocazii vor fi: profită de ele
Să dai ajutor în clipele grele
Să nu treacă ziua fără Scriptură
(Doar ea îţi spune de-a luptei armură).
Măsoară succesul din anul ce vine
Doar prin Cuvânt – c-aşa se cuvine.
Când vin oropsiţi să ceară o pâine
Nu-i amâna pentru ziua de mâine.
Acceptă poveţe venite din Slavă
Respinge starea clădită pe pleavă
Priveşte, atent, cum timpul zboară
C-aşa revelaţii la tine coboară
Să ştii să numeri cadouri trimise
De-Acel ce-mplineşte doruri şi vise.

poezie de George Cornici (31 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vestitorii primăverii

Dintr-alte ţări, de soare pline,
Pe unde-aţi fost şi voi străine,
Veniţi, dragi păsări, înapoi
Veniţi cu bine!
De frunze şi de cântec goi,
Plâng codrii cei lipsiţi de voi.

În zarea cea de veci albastră
Nu v-a prins dragostea sihastră
De ceea ce-aţi lăsat? Nu v-a fost dor
De ţara voastră?
N-aţi plâns văzând cum trece-n zbor
Spre miazănoapte nor de nor?

Voi aţi cântat cu glas fierbinte
Naturii calde imnuri sfinte,
Ori doine dragi, când v-aţi adus
De noi aminte!
Străinilor voi nu le-aţi spus
Că doine ca a noastre nu-s?

Şi-acum veniţi cu drag în ţară!
Voi revedeţi câmpia iară,
Şi cuiburile voastre-n crâng!
E vară, vară!
Aş vrea la suflet să vă strâng,
Să râd de fericit, să plâng!

Cu voi vin florile-n câmpie
Şi nopţile cu poezie
Şi vânturi line, calde ploi
Şi veselie.
Voi toate le luaţi cu voi
Şi iar le-aduceţi înapoi!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lepădare

Cântaţi...
..
Urlaţi în loc să cântaţi
Zeului ce va dat viaţă,
Ce-aduce soarele pe cer,
Din noapte face dimineaţă.

Veţi vrea...

Să părăsiţi acest Pământ,
Ce v-a fost dat în dar de El
Dar veţi rămâne tot ce-aţi fost,
Închinători lui Azazel.

Strigaţi...

La lună să dispară
Să-şi ia şi stelele cu ea
Că doar şi ele sunt la fel,
O piază rea.

Cereţi...

Să va aducă spre lumină,
Să fiţi eliberaţi de chin,
Să vă ofere a Lui mână,
Dar veţi primi, foc si venin.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, om!

O, om, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai
De pilda ce la alţii dai,
Căci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe mulţi o să îndrume.
Ce grijă trebuie să pui
În viaţa ta în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus... în veci nu-l mai aduni
Şi vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorbă, vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curăţi sau va-ntina,
Rodind sămânţa pusă-n ea
De dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt... cuvântul scris
E-un leac sau o otravă,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre-ocară sau spre slavă.
Ai spus un cântec, versul său
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăţie sau desfrâu,
Lăsând în inimi rodul său
De har sau de ruşine.
Arăţi o cale, calea ta
În urma ta nu piere,
E calea bună sau e rea,
Va prăbuşi sau va-nălţa,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.
Trăieşti o viaţă... viaţa ta
E una, numai una,
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ţi-o trăieşti vei câştiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.
O, om! Ce mari răspunderi ai,
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus, prin scris sau grai
Sau laşi prin pilda care-o dai
Pe mulţi, pe mulţi, spre iad sau rai
Mereu o să-i îndrume.
Deci nu uita!... Fii credincios
Cu grijă şi cu teamă
Să laşi în urmă luminos,
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate, neîndoios,
Odată vei da seama.

poezie de Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru voi pereche scumpă

Pentru voi pereche scumpă
Am adus urări cu drag,
Le proştern ‘naintea voastră
Şi le cânt astăzi în prag;

Nunta voastră-i sărbătoare,
E-mpletită ca-n poveşti,
Iar iubirea voastră-I mare
S-o trăiţi tot mai intens.

Şi de vin furtuni în viaţă
Voi să fiţi biruitori;
Să-L aveţi pe El la cârmă
Şi să fiţi încrezători.

Să căutaţi mereu iubirea
Şi răbdarea s-o aveţi,
Bunătatea şi credinţa
Sunt pietre de mare preţ.

Casa voastră plină fie
De Cerescul Domn Isus;
Să-L aveţi pe El ca sprijin,
Să-L iubiţi cu dor nespus.

Iar acum vă las cu bine,
Să rămâneţi fericiţi,
Să faceţi din Domnul scopul
Şi veţi fi prea mulţumiţi!

poezie de Toma Simona Magdalena
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slujiţi-L cu pasiune

Slujiţi-L cu credinţă
Pe Cel ce v-a chemat
La har, la biruinţă
S-aveţi acea voinţă
De-a-I da un trai curat.

Slujiţi-L prin viaţă
Ce nu s-a încuscrit
Cu stările de gheaţă
Şi n-are colb pe faţă
Că-n sânge s-a albit.

Slujiţi-L cu ardoare
Chiar când necazuri vin
Căci El în încercare
Trimite uşurare
Şi zâmbetu-I senin.

Slujiţi-L pe-mpăratul
Care-a venit la voi
Să şteargă tot păcatul,
Să poată vinovatul
Primi speranţe noi.

Slujiţi-L cu umblare
În Sfântul Duh, oricând
Priviţi spre zări stelare
Cu multă-ncredinţare
În lan, cu zel, lucrând.

Slujiţi-L cu-ndrăzneală
Învinşi nu vă lăsaţi
Slujirea e o şcoală
(O şcoală ideală)
Prin ea în Cer intraţi.

poezie de George Cornici (4 ianuarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memento 50

MEMENTO 50

Din câţi aţi fost puţini aţi mai rămas...
Din şcoală aţi făcut măreţ palat
Chiar dacă nimeni nu v-a adulat;
Noi vă chemăm cu bucurie-n glas.

Atâtea cunoştinţe ne-aţi predat,
Le-am însuşit în fiecare ceas
Ca să ne-ndrume-n viaţă orice pas
Pe unde-n lume toţi am colindat.

Am fost şi răi, ades v-am supărat,
Dar vă rugăm acum să ne iertaţi,
De giumbuşlucuri ne-am astâmpărat
Şi am ieşit cu toţii învăţaţi.

Azi semicentenar sărbătorim
Ş-alături de profesori vrem să fim!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspunde chiar Dumnezeu

De ce îngădui încercarea?
"Să fiţi puternici zi de zi
Spre a continua lucrarea
Ştiind că Eu vă voi păzi."

De ce nu ai trimis răspunsul?
Îl aşteptăm cu plâns intens
"Să înţelegeţi nepătrunsul
Apoi să daţi durerii sens."

De ce există nedreptate?
"S-apreciaţi tot ce-i divin,
Să ridicaţi doar mâini curate
Spre cer-nnorat, sau cer senin."

De ce nu vine vindecarea
În ceasu-acesta, chiar acum?
"Vedea-veţi, negreşit, lucrarea
Căci sunt cu voi pe-ngustul drum."

De ce pe cale sunt capcane
Şi mulţi ce-ar vrea să fim învinşi?
"Ca să priviţi doar spre coroane
C-aşa veţi fi de har atinşi."

De ce e viaţa complicată?
"Cum? N-aţi citit Cuvântul scris?
Pe voi v-aşteaptă o răsplată
Dar nu aici, ci-n Paradis."

Se pune, iarăşi, întrebarea
Venirea-doua când va fi?
"Să nu vă părăsiţi răbdarea
Vegheaţi în fiecare zi."

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (7 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin Ţara de Sus

(cu gândul la Mihai Eminescu)

Trecând, nu poţi să nu opreşti,
Venind din zările albastre,
Şi să săruţi la Ipoteşti
Icoana poeziei noastre.

Săruţi, îngenunchezi uşor,
Faci semnul crucii spre Iisus,
Te duce gândul la izvor
Şi la Luceafărul de sus.

Spre Lacul cel cu nuferi plin,
Înconjurat de falnici tei,
La Floarea-albastră, la suspin
Adânc pornit de dragul ei.

La buciumul din vârf de deal
Ce sună-a jale uneori,
La Făt-Frumos, făr' de egal,
Să-l vezi o dată şi să mori.

Dar şi la Plopii fără soţ
Te duce gândul să rămâi
La pândă şi să prinzi un hoţ
Ce fură dragostea dintâi.

Te duce gândul zburător
La cerbii ce vin să se-adape,
Iar eu Mai am un singur dor
Să fiu mereu de voi aproape!

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce credeţi că aţi dobândit de la această lume, de fapt mahamaya v-a dat pentru a vă face pe viaţă prizonierii ei şi ai fantomei CORP-MINTE. Cu adevărat vă spun, VOI NU AŢI FOST NĂSCUŢI VREODATĂ! Când îl vei pierde pe cel care-l caută pe DUMNEZEU, DUMNEZEU VA RĂMÂNE UNICUL CE NU POATE FI PIERDUT SAU GĂSIT şi îl veţi recunoaşte ca fiind propria voastră Inima care de fapt e Inima LUI!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbracă haina...

Îmbracă haina iubirii
Oricând, oriunde vei fi
Să-nvingi puterile firii,
Să poţi spre Rai a sui.

Îmbracă haina blândeţii
Plăcut să fii lui ISUS
Ca valul cel greu a tristeţii
Să treacă de-aici spre apus.

Îmbracă haina candorii
Să vadă toţi că eşti bun
C-atunci din Ţara splendorii
Vin frumuseţi ce n-apun.

Îmbracă haina cea nouă
A sfântului har, revărsat
Să simţi cum, din Slavă, o rouă
Din nou bucurie ţi-a dat.

Îmbracă haina dreptăţii
C-aşa-mpliniri vei primi
Să simţi atmosfera Cetăţii
De-unde-ajutor va veni.

Îmbracă haina slujirii
Că-i mult de lucru pe-ogor
C-aşa la altarul jertfirii
Vedea-vei pe-al tău Salvator.

Îmbracă o haină curată
Oriunde ai fi şi oricând
Întreaga fiinţă să poată
Cânta Păstorului Blând.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (26 iulie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chintesenţă de moment

voi aţi văzut vreodată păsări cu albe aripi de strigoi
plutind pe mările de flăcări din munţii zilei de apoi?!
dar lupi, voi aţi văzut vreodată zâmbind cu lacrimi puerile
c-a fost lupoaica violată, pervers, cu cotul lui Ahile?!
voi luna aţi simţit, ciudata, cum sughiţa cu gelozie
când raze te legau de poartă unui gărduţ de fantezie?!
copaci voi aţi udat vreodată cu rădăcina până-n cer
cu apele de piatră sacă, cu ciur integru şi de fier?!
şi dacă da, să ştiţi c-odată vă veţi trezi din somnolenţă
nu-n lumea asta hazardată - în alta. Fără chintesenţă.

poezie de Iurie Osoianu (25 mai 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!