Rondelul Marii Ivorii
de ochiul tau se sparge inserarea
pe trupul tau se tanguie pustiul
corabii lungi insangera cararea
cu rani adanci brazdandu-ti vinetiul
iti tipa albatrosii lung chemarea
muindu-si in sineala alburiul
de al tau ochi se sparge inserarea
pe al tau trup se tanguie pustiul
la sanul tau urmandu-si cautarea
isi unduie talazul sidefiul
iar luna inmarmoreaza tulburarea
scaldandu-si in tenebre argintiul
de ochiul tau se sparge inserarea.
rondel de Sorin Tilita Dolhesti
Adăugat de Andreea Sipos
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Citate similare
Ochiul rău, și piatra o sparge.
proverbe armenești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul celor de pe mare
Lovește valul și se sparge
În promontoriul cenușiu,
Din vârfurile de catarge
Se vede-n jur numai pustiu...
Soarele s-ascunde sângeriu
În apa mării printre alge...
Lovește valul și se sparge
În promontoriul cenușiu.
Noian de rele vor învinge,
Cei de pe punte bine știu,
Ei au vreme să se roage
Pe-ntinsul verde-azuriu...
Lovește valul și se sparge.
rondel de Ioan Friciu (17 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea adevărată e ca un vas de aur; dacă se sparge, se poate repara. Dragostea falsă e ca un vas de lut; dacă se sparge o dată, se duce pentru totdeauna.
proverbe bengaleze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cumpatare
intru nevoia
de a fi si maine
ajunge-un asternut
si-un colt de paine.
poezie de Sorin Tilita Dolhesti
Adăugat de Andreea Sipos
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sânge în mișcare sparge neputințele creierului.
Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cult personal
biserica mea
numiti-o constiinta
de cate ori
ma prinde somnul
la ceea ce sant
mai pun o caramida
in rostul ei sfant.
poezie de Sorin Tilita Dolhesti
Adăugat de Andreea Sipos
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou de septembrie
Se crapă sineala pe contururi de creastă,
Pictura e verde și neagră și-albastră.
Se tânguie-n ceruri o culoare nefastă.
Dar soarele sparge al cerului tot;
Se-ascund constelații sub măști de tarot,
Iar nimbul se-ntinde în roșu potop.
Un ochi ruginit de soare apune,
De nor prigonit, sub cer de tăciune,
Și vântul și ploaia răsună-n răpciune.
Tăcut este cerul ca o neagră pășune.
poezie de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ziua va rămâne fără înserare
sau nu se mai fabrica lumanari din acelea parfumate
care te sting, te afuma,
te strang de inima un pic,
atat cat sa spui buna seara,
atat cat sa spui nimic nu am uitat,
buna mea zi, buna mea noapte,
dar inserarea mea unde e?
putea fi perfect
dar lumânarea s-a stins
și m-am trezit.
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!
Sfântul Matei în Sfânta Evanghelie după Matei, Despre milostenie, rugăciune și post. Să nu ne străduim numai după cele pământești. - 6:22-23
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar voi trece
Mă zbat să scap
din ochiul tău de jar,
căci prea vânat mi-e sufletul
de un timp încoace;
zadarnic îmi săruți
arsura de pe tălpi,
voi trece iar prin iarba
în care Dumnezeu
sparge lacrimi într-un clopot;
sunt maci presați pe cer
sau amurgul
e pătat de sânge?
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valuri de vacanță
în timp ce el sparge valuri normale,
de vacanță, la Isola d'Istria, ea
face valuri sintetice cu
coada ei de sirenă gonflabilă în timpanele
lui de suprafață... și de aceea
el introduce un băț ascuțit ascuțit
în urechea-lagună și sparge
iubirea ei declarată sărată dar ea
încă nu, totuși nu
îi obturează cu sânii în spume, ah, poli
uretanice mările și oceanele! nu
are încă etichetele necesare
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea
noaptea s-a aprins iar
emoțiile au coborât din pereți
căldura ridică tavanul și plimbă odăile
se face tot mai strâmt
norii se adăpostesc printre riduri
trupul fumegând de frunze rămâne fără ochi și buze
mâinile tac retrase-n buzunare
gândul nu se împarte la nimeni
doar timpul se sparge în secunde rotunde
fără oprire creând iluzia altei lumi
cu un trup de care n-ai trebuință.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte miroase galben-auriu
dacă vrei poți să arunci la gunoi zilele în care ai fost puțin tristă, bijuteriile, aparatul de radio, rochiile transparente, tv-ul, pantofii cu tocuri, computerul, nopțile în care ai făcut dragoste degeaba sau
orice alt detaliu care te-a făcut să crezi că nu, nu ai fost vreodată singură
sparge femeie în astă noapte fereastra
ca și cum ți-ai sparge în sfârșit ochii
nu plânge
așează-ti frunze lungi, flori galbene-aurii sau albe-n păr
te culcă de ți-e somn
ar fi de-ajuns o singură sămânță de Sânziană-albă
pentru ca tu să scrii într-o noapte primul poem de dragoste
poezie de Lavinia Micula
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scadente
torsul se imbrumareste
caierul se-mputineaza
ghemul vremilor trecute
se aduna din sfarleaza
si-ti da sama despre felul
cum ai fost in asta viata
despre cum o sa se-nnoade
la alt tors firul de ata.
poezie de Sorin Tilita Dolhesti
Adăugat de Andreea Sipos
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestemat, ah, ochi de piatră
Vai vieții mele, încă de la naștere
ochi de piatră în trup de apă...
Vederea, ca tăria păianjenului
sprijinindu-se pe balele lui geometrice.
Atârnă greu ochiul de piatră
și sfâșie apa.
La ce bun vederea pietrei pentru apă
când trebuie să înghețe apa de frig
când trupul trebuie să-mi fie de gheață
bloc lucios și transparent de gheață,
gheață tare, gheață solidă
ca să nu-mi cadă ochiul de piatră de sub sprânceană
ca să nu-mi alunece prin piept
prin pântec și prin picior
ca să nu-mi ajungă vederea lui de piatră
sub tălpile mele de apă.
Blestemat, ah, ochi de piatră în trup de apă,
trebuie să-ngheț ca să te țin sub sprânceană,
mai friguros decât frigul
trebuie să mă țin
în toiul frigului
ca să văd vederea pietrei cu tine.
Blestemat, ah, ochi de piatră în trup de apă!
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Stăteam de vorbă-n umbra somnului
atunci când inserarea cade între noi
și răsuflările se strâng să stea de vorbă
când osteneala zilei se ridică în genunchi
vom fi plecat prin alte vise căutându-ne
câte un trup ne vom sculpta din carnea nopții
și nou născutelor le vom da viață
din dalta buzelor dăm rotunjime formei
și în căușul palmei strângem focul viu
mă suspectam de impostură și grotesc
când trupu-ți pângăream cu tușe groase
doar un artist adevărat va scoate
ascunsele păcate cu atingeri caste
fachirii dorm pe-un pat de cuie
și somnul lor e calmul lacului adânc
ți-e trupul mare răscolită de furtună
iar eu o biată luntre cu catargul frânt
frumos și trist e visul de mărire
tu ești mărirea iar eu visul năruit
m-oi scufunda în apele-ți nervoase
și nu voi recunoaște-n veci că am murit
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
azi nu mai urc și n-am să cobor
sunt doar un pescăruș în zbor
zbor lung, prelung, amăgitor
în taina ultimului dor
mă smulg din valuri spre noaptea neștiută
sunt stea însângerată și timpul e opac
aprind luminile în palmă la ultimul popas
în drumul sorții către moarte
renasc din ape când tremură luna
sunt sete nestinsă rătăcită în uitare
se sparge cerul și curg întrebări
sunt încă departe nemărginirea să o cunosc
mă arde depărtarea
foșnesc printre șoapte
în zbor peste ape
mă trag cărările și trupul mi-e catarg
trec dintr-o întrebare în tainică chemare
voi sparge bolta cu o vorbă
înmugurind în zori
și la răscruci voi pune dans de nuferi
să lumineze tăcuții mei pași
plutesc către lumină lucind între spini
mă sting tragic în noapte
mă voi întoarce în zori
să urc, să urc
nu mai cobor
mă apropii de cer
sub taina sfântă a primei împărtășiri
să fiu o flacără în zbor
mă cheamă lumina
sunt taină și spirit
cuvântul mi-e zbor
eu am venit să împletesc fântâni
aici, în infinit
să aprind lumini
vestind cuvântul Lui, în zorii zilei noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Firul vieții
Am ales să fiu fericită
Dacă dorul mă doare
Si inima mi-e zdrobită
Calc prin raza de soare
Păsesc in ziua de mâine
Gândul îmi umple tăcerea
Amintirea in urmă rămâne
Marea îmi spală durerea
Nisipul îmi redă plăcerea
Si firul vieții curge linistit
Se apropie si inserarea
Grăbită acasă am pornit
Cade o frunză din nuc
Vara călduroasă a trecut
Stoluri se strâng si se duc
Toate luate de la început
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apocaliptica
nascuti sub zodia terorii
grabind cel prorocit apus
noi ritmuri impunand terorii
iscand razboaie unde nu-s
sa n-aiba cine mai boci
si cine sta in fata sortii
cand armele se vor toci
veti inventa si moartea mortii.
poezie de Sorin Tilita Dolhesti
Adăugat de Andreea Sipos
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubito, vino în noapte
E noapte si străzile se lasă cucerite
Se opresc din mersul liniar al soaptei
am uitat să-ți mai spun: iubita mea
să te mai am în privire, aproape
Tu ispitești cu sânii tai aprinși
Să ducem lumina până la blestemul iubirii!
Am fost cândva argintul verii tale,
Dar ai plecat si ochii de nisip devin statui unde zburam în razele din mare?
unde ne întâlnim?
unde si cînd, în ce zare mai rămân timpurile deschise?
Oare putem zbura în palmele unui zeu?
La bacon Ține-mă de mâini, ca atunci...
Când inserarea vine să cobori lânga apă, Coboară, lângă inima mea!
Si eu tem îmbrățișat cu un răsărit poate de luna, poate de soare!
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!