Dragoste la prima vedere

Întâmplarea cea mai fantezistă
Din câte sunt şi din câte există.

distih de David Boia (30 ianuarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Câte ierni să isprăvesc
Când pe-a mea n-o pot ascunde?
Câte veri să mai topesc
Furând timpului secunde?

Câte nopţi nesocotesc
Adormind starea de veghe?
Câte haine primenesc
Aruncând-o pe cea veche?

Câte punţi neobosesc
Astupând incert nămeţii?
Câte viscole gonesc
Şi tot vin în prova vieţii?

Câte patimi să îngrop
Într-un bulgăr de uitare?
Câte lacrimi dintr-un snop
S-ancorez spre vindecare?

Câte sunt şi câte-or curge
Toate au un singur nume:
Nu e apă, dar se scurge,
Este viaţa, lume... lume!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte vieţi date întâmplării de zestre

câte vieţi date întâmplării de zestre
câte clipe de gheaţă câte şoapte
câte biciclete câte ferestre
câte morţi aşteptându-şi rândul
câte vrăbii urbane câte mierle campestre
câte cuie roşii zi şi noapte
găuresc pământul...

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde sunt?

Câte vise împreună am ţesut,
Călătorind cu visul pe Pământ?
Câte clipe sublime au trecut,
La ora asta unde sunt?

Câte mărunţişuri am discutat?
Te credeam pur şi simplu pe cuvânt,
Dar multe, multe s-au spulberat,
La ora asta unde sunt?

Câte şoapte secrete ţi-am spus
Şi toate-s spulberate-n vânt.
Câte omagii înalte ţi-am adus,
La ora asta unde sunt?

Câte imaginare căi întrevedeam
Şi câte ode şi poeme îţi făceam în gând,
Dar toate speranţele ce le aveam,
La ora asta unde sunt?

Nu mai există visări senine,
Căci toate într-o clipă au apus,
Versuri, melodii şi şoapte sublime
Din inimă oare s-au dus?

poezie de Mihai Leonte (20 ianuarie 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teoria Big Bang

O teorie total explozivă
Expansivă şi accelerată
De formare a universului
Se pare cea mai tare
Şi cea mai de răsunet
Acum are şi ea sincopele ei
Şi unele neajunsuri
Fiind contrazisă sau negată
În timp va fi înlocuită
Ca şi multe altele
În schimb ar putea rămâne
În artă şi în creaţie
Conştiinţă şi literatură
În ştiinţă şi în memorie
Cea mai reuşită metaforă
Şi cea mai epatantă
Din câte au existat.

poezie de David Boia (9 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ascult
cântecul nocturn
al greierilor,
în ultima seară de iulie
a acestui an,
pierdut din şirul vieţii mele...
Câte comori
am ascuns până acum
în sufletul meu,
nu ştiu să spun,
însă câte lovituri
am primit,
îmi voi aminti
la fiecare pas...
Ultima e cea mai grea,
e cea mai dureroasă,
dar nu cea din urmă...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne aşezăm mai bine în lumea plăsmuită şi să povestim... câte petrecute şi câte vom mai petrece încă... cât vom sta sub soare sau sub raza lunii... perlată... despre toate câte sunt şi câte nu cunoaştem că sunt...!

citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din câte ştiu, inima are cel mai performant plan de bătaie.

aforism de David Boia (30 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori poţi, fă o bucurie celor din jur. Necazurile nu sunt o problemă, ţi-le fac ei la momentul oportun.

aforism de David Boia (31 ianuarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte

Câte lacrimi de iubire,
Oare sunt într-un ocean?
Lacrimi de dezamăgire
Câte, sunt scurse în van?

Câte vise neîmplinite
Se ascund azi printre stele
Şi dorinţe infinite
Câte, oare sunt în ele?

Câte vorbe nerostite
Se găsesc oare într-un veac
Şi decizii mai greşite
Câte sunt şi nu au leac?

Câte răutăţi sunt oare
Într-un gând nevinovat,
Care la necaz apare
Câte-n gând s-au adunat?

Câte zile nesfârşite
Numără un om la care,
Viaţa este pe sfârşite
Câte, când speranţa-i moare?

Câte ceasuri trec pe noapte
Fără somn, fără odihnă
Fiindcă inima vrea fapte
Câte ceasuri fără tihnă?

Câte clipe trec în viaţă,
Fără ură şi minciună
Ce-ţi fac inima de gheaţă
Câte, nimeni n-o să spună?

Câte speranţe deşarte
Are cel care greşeşte,
De iertare s-aibă parte
Câte, dacă se căieşte?

Câte piedici îi mai pune
Unui om soarta în cale
Până când el va apune,
Câte, în zilele sale???

Câte omul pătimeşte
Într-o viaţă din trufie?
Multe şi-l nemulţumeşte
Câte, nimeni n-o să ştie!

Câte suflete sărmane
Aud vorbe jignitoare
Ce le fac reci, inumane
Câte cad jos, la picioare?

Câte zile are omul?
Câte zile are-n viaţă?
Câte frunze are pomul!?
Câte zile e speranţă!?

poezie de Georgiana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori...

De şapte ori câte şapte
Am spus rugăciunea în noapte,
De şapte ori câte şapte
Mi s-a răspuns doar în şoapte,
De şapte ori câte şapte
Sunt mai aproape de fapte,
De şapte ori câte şapte
Însoţesc calea de lapte,
De şapte ori câte şapte
Voi împleti minţile coapte
Cu iubirile apte...

poezie de Vasile Zamolxeanu (2 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva

Ea nu scrisese
Niciodată poeme
Şi nici poezii
Dar era fără
Nici un dubiu
Cea mai superbă poezie
Din câte se pot vedea
Materializată
În ochii privitorului
Prezenţa ei arăta
Cât de divină
Poate fi o creatură.

poezie de David Boia (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nava vieţii

Din câte am aflat eu
Pare a fi un OZN-eu.

distih de David Boia (17 mai 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

De aceea...

În viaţă nu întâlneşti finaluri fericite,
Întotdeauna finalurile sunt partea cea mai tristă;
De-aceea daţi-mi o parte de mijloc veselă
Şi cel mai fericit start din câte există.

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

inteligenţă

Inteligenţa este cel mai greu şi cel mai înalt produs al naturii, creaţiunea cea mai rară şi cea mai preţioasă din câte există pe lume.

definiţie celebră de Arthur Schopenhauer
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori...

Mă pierd zile la rând... cu capu-n nori!?
Privesc cu ochii goi chipuri prin sticlă
Şi-i strig în van; aivea nu se-aplică
De câte ori, de câte ori...

M-avânt cu gând d-elan în fiecare zori,
Trăiesc clipite de tumult de vis;
Sunt un torent de reuşite, nedescris
De câte ori, de câte ori...

M-afund în misticism ce-mi dă fiori
Cu închinări la ţeluri destrămate;
Invoc în van pe Dumnezeu la pietate
De câte ori, de câte ori...

Mă simt rănitul d-exterminatori
Şi-mi vreau răscumpărări de libertăţi şi bunuri
Furate de la viaţa-mi, cu mentalele străbunuri,
De câte ori, de câte ori...

Mă resemnez în cânt de coardă de viori
Înghesuit în mine, adâncul... Îmi deplâng
Destin de începuturi cu piciorul stâng
De câte ori, de câte ori..

De câte ori mă ştiu prin amintiri cu nori,
De câte ori mă văd plângând săruri de mare,
De câte ori am dăruit sau am primit o floare?!?...
De câte ori, de câte ori...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fumătorul

E preventiv din câte ştiu
Îşi bate cuie la sicriu.

distih de David Boia (9 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte?

Sunt la-a doua tinereţe,
Simt că pot fi optimistă,
Nu mă tem de bătrâneţe;
Câte tinereţi există?

epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingere de mătase

ţi-ai imaginat câţi viermi are mătasea în ea
câte frunze de dud culese în nu ştiu câte poale de fecioare
câte cântece de iubire s-or fi auzit până în măduva zilelor
pentru câţi bărbaţi pe câte câmpuri pentru câţi ani de trai
şi câte ofuri din cine ştie câte piepturi nu se vor fi stins în ecou
câte mâini înverzite de clorofilă câte râuri de borangic n-or fi spălat
culorile mătăsii câte pagini nu vor fi scris

şi câte rafturi nu vor fi bătut în cuie cine mai ştie câţi tâmplari
câte încăperi întunecoase în care să mişune doar ei în treaba lor mătăsoasă

şi câte bătrâne n-or fi povestit fetelor lor cât de delicate să fie cu viermii aceştia

ca de pe mine să cadă aceste mătăsuri la prima ta atingere

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păzeşte-te să scrii prea bine. Este maniera cea mai rea din câte există. Limbile sunt creaţii spontane; opera popoarelor. Nu trebuie să le folosim cu prea mult rafinament.

citat clasic din Anatole France
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare câte din neputinţele tale sunt reale şi câte sunt o scuză pentru lipsa ta de curaj?

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!