Destin
Arta de a conversa nu este o moștenire,
nu-i secret a exersa când ai obținut menire.
Unii cred că au un rost fiindcă și-au prezis destinul
și învață pe de rost cum sărbătoresc festinul.
E gândire de paiață, de cap sec cu pandalie,
gura lumii te învață tot ce-i bine să se știe.
Dacă ai înțelepciunea de-a gândi cum gândeau bunii
moștenești vioiciunea ca părtaș înțelepciunii.
Fii sfiit să poți pricepe mersul melcului și-al broaștei,
lasă-i pe-alții să ia țepe, tu din urmă recunoaște-i!
Nimeni nu este capabil să cunoască veșnicia,
dar tu fă-te responsabil și asumă-ți bucuria.
Căci naivu-i visător chiar de-a avut Iadul vis,
iar cretinu-i impostor chiar de-a fost în Paradis.
Clovnii râd, ascund tristețea și provoacă veselia
omu-și ascunde blândețea biruind ipocrizia.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre visare
- poezii despre moștenire
- poezii despre învățătură
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărbători
- poezii despre secrete
- poezii despre râs
- poezii despre responsabilitate
Citate similare
Eu sunt
Eu sunt totodată clipa, dar mai sunt și veșnicia,
mă întreb: de-mi spânzur umbra pot iubi fățărnicia?
aud visele cum sună pe sub clopotul dorinței,
vreau să dau divorț minciunii, să fac jurământ credinței
căci naivu-i visător chiar de-a avut Iadul vis,
iar cretinu-i idiot chiar de-a fost în Paradis,
clovnii râd, ascund tristețea și provoacă veselia,
eu sunt totodată clipa, dar mai sunt și veșnicia.
Mă prefac că-s fericit ca să nu îmi fie dor,
mă înduioșez cu greu ca să mă despart ușor,
simt că fiara-și face cuib când îmi e milă de ea,
o ajut, dar la scadență suferă inima mea
și ating dorita clipă - suferință pentru-o viață,
sunt îngrijorat că n-are cine să îmi dea povață,
plâng pentru sinceritate c-am crezut ipocrizia,
eu sunt totodată clipa, dar mai sunt și veșnicia.
Înțeleg vorba ascunsă ce nu vrea să recunoască,
spun că e minciună crasă dezinvoltura băbească,
încerc să aduc aminte principii nerespectate,
nădăjduiesc revenirea la promisiuni uitate,
DOR e visul și dorința contopite-ntr-un aspect:
cuvânt neaoș ce înseamnă Dragoste-Onor-Respect,
am iubit dintotdeauna puritatea și pruncia,
eu sunt totodată clipa, dar mai sunt și veșnicia.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre promisiuni
- poezii despre minciună
- poezii despre iubire
- poezii despre fățărnicie
- poezii despre dorințe
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Învață de la toate
Învață de la apă să ai statornic drum,
Învață de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învață de la umbră să taci și să veghezi,
Învață de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învață de la pietre cât trebuie să spui,
Învață de la soare cum trebuie s-apui.
Învață de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniștit să treci,
Învață de la toate, că toate-ți sânt surori,
Să treci frumos prin viață, cum poți frumos să mori.
Învață de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învață de la nufăr să fii mereu curat.
Învață de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învață de la apă să nu dai înapoi.
Învață de la umbră să fii smerit ca ea,
Învață de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învață de la soare ca vremea s-o cunoști,
Învață de la stele că ceru-i numai oști.
Învață de la greieri când umerii ți-s grei
Și du-te la furnică să vezi povara ei.
Învață de la floare să fii gingaș cu ea,
Învață de la oaie să ai blândețea sa.
Învață de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învață de la toate, că totu-i trecător.
Ia seamă, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Să-nveți din tot ce piere, cum să trăiești în veci!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Liviu Ceclan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre viermi, poezii despre tăcere, poezii despre stânci sau poezii despre stele
Scrisoarea
Am tot zis că o să-ți scriu, dar mereu am amânat,
că am sufletul pustiu și de gânduri frământat.
N-am să-ți cer și nici să-ți dau, vreau numai să mă asculți,
c-un prieten vreau să stau că dușmani îmi sunt prea mulți,
au comportament de turme, umblă cu jalbe și pâre,
unii-n viață lasă urme, alții mâzgălesc doar dâre,
unii au noroc prea mult, alții-au ghinion destul,
unul se crede prea cult, altul este prea fudul.
Doar Celui de Sus Îi cer ca să fie Bun și Drept,
tu să fii plin de mister, eu să fiu mai înțelept,
tu ești bun, neaoșă-ți vorba, nu te-neci că știi înotul,
dar te poartă cum ți-e vorba, ori vorbește cum ți-e portul,
lasă ura și mânia, ducă-se-n pustii de-acum,
poți să-ți pui în cui mândria că din foc a rămas scrum,
nu te da cocoș de munte, fii păun împărătesc,
uită de patimi mărunte ce gândul îți iscodesc,
nu vreau să mă cert cu tine, nu mai e timp de-mpăcare,
din greșeli înveți ce-i bine când suferința e mare,
respirăm ce-i poluat, cu-apă chioară ne-mbătăm,
turnăm otravă-n ficat, pe-alții pretind să-nvățăm,
la vecini, necunocuți, cerșim respect cu-mprumut,
de ciulini ne-mpiedicăm, buzna dăm ca de-nceput,
ca-ntâia oară iubim, la plecare să nu plângi,
când în viață pătimim, la final tot lacrimi strângi.
Unde nu îți fierbe oala nu e bine să-ți bagi nasul
că-ntr-un colț din Univers Stăpânul își drege glasul.
Fii sfiit să poți pricepe mersul melcului și-al broaștei,
lasă-i pe-alții înainte și din urmă recunoaște-i.
De se-ntinde mult, se rupe țiitura și sudura
când nu mai are idei "dovleacul" se dă de-a dura.
Nu e om să nu greșească cu fapta sau vorba slută,
pe jumătate-i iertată greșeala recunoscută.
Dacă simți că ai greșit e bine să-ți ceri iertare,
dai mândria pe merit, de rușine nu se moare.
Oamenii se împrumută pe-acest mioritic plai,
dar să-napoieze uită, ia să dai să vezi cum n-ai.
Am dat cu-mprumut la unul, amărât, ca vai de lume,
și-a-ndreptat spre mine tunul, ponegrindu-mi neam și nume.
Din răsplata ce-am primit, ca dar de recunoștință,
am ajuns un pricopsit cu ură și rea credință.
Nu-i nebun cel care cere, țopăie și e vioi,
când primește e-o plăcere, dar uită să dea-napoi.
Sunt sătul de-atâta bârfă, parcă n-avem nimic sfânt,
insomnia e o târfă ce mă trage spre mormânt.
Cât s-ar bucura dușmanul să mă vadă putrezit,
ar sta beat și ar da banul, dar tot n-ar fi mulțumit,
s-ar deda la invective față de-un apropiat,
n-ar avea alternative și ar umbla căpiat.
Când vorbește-și pune mască s-ascundă hidosu-i chip,
de-l vezi zici că-i gură-cască teleghidat de un cip.
N-are limită la ură, m-ar mânca dac-ar putea,
veninos peste măsură, slugă pentru el m-ar vrea.
Dar viața le aranjează, pentru toate e-o răsplată:
faci bine, ești om de vază, de faci rău, plătești odată.
Când o veni cea cu coasa și pe mătură călare,
cheltui tot, poți să-ți vinzi casa, nu mai ai nicio scăpare.
Cea mai mare tragedie e să pierzi lupta cu viața,
din morți nimeni nu învie, își face de cap Paiața.
De vreo săptămână moartea în mine sălăsluiește,
ultima filă din cartea unde mă zbat ca un pește.
Ce e viața? Ce e moartea? Decât o realitate!
Răsfoindu-i toată cartea ajung la fatalitate.
Este doar o răfuială și-un cont închis cu trecutul
și nu-ncape îndoială că-n răboj e scris pierdutul.
La Corabia când plouă unii cântă, alții-njură,
primii se trezesc pe rouă, ceilalți din băutură.
La final, tot ce contează, semn că n-am trăit degeaba,
copiii ne copiază și ca noi vor face treaba.
Judecă și socotește, dar fii calm și răbdător,
nici ogorul nu rodește dacă nu-i lucrat cu spor.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre greșeli, poezii despre moarte, poezii despre timp, poezii despre răsplată, poezii despre iertare, poezii despre gânduri, poezii despre dușmănie, poezii despre prieteni și dușmani sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
O artă
Arta de-a pierde se'nvață zi de zi.
Sunt lucruri create spre'a se pierde
Iar pierderea devine un fel de'a fi.
Învață sa pierzi mereu ceva: aci
O cheie, colo ore'n frunză verde.
Arta de'a pierde se'nvață zi de zi.
Învață pe'îndelete arta de'a irosi
Locuri, nume, orice se poate pierde,
Căci nu'i nici un dezastru, se poate' încă trăi.
Am pierdut ceasul mamei. Se prăbuși
Ultima casă din trei câte'am avut.
Arta de'a pierde se'nvață zi de zi.
Am pierdut (ca în tablouri de Dali),
Două orașe, două fluvii și un ținut.
Dar nu'i nici un dezastru, se poate'încă trăi.
Chiar pierzându-te pe tine ( vocea ta,
Un gest iubit), eu voi trăi și n-o ascund.
Arta de'a pierde se'nvață zi de zi
Iar pierderea (notează asta!) devine un fel de'a fi.
poezie de Elizabeth Bishop din Geografie III, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre artă, poezii despre voce, poezii despre verde, poezii despre ore, poezii despre oraș sau poezii despre mamă
A pricepe că nu poți pricepe și că nu ești în stare de-a împiedica împlinirea legilor firei este deja interesant; dar a pricepe pentru ce nu poți pricepe e minunat, fiindcă dacă ai putea înlătura pricina pentru care nu poți pricepe și care e parte în tine, parte afară din tine, ai pricepe totul.
Duiliu Zamfirescu în Viața la țară
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre legi
N-a fost nimeni și nu este
Ca Isus Hristos Mesia
N-am găsit nicio ființă
Să-mi așeze bucuria
În inimă prin credință
N-am găsit pe nimeni chiar
Ființa să-mi îmbălsămeze
Ca prin dragoste și har
Sus pe stâncă să m-așeze
N-a fost nimeni și nu este
Asemenea cu Hristos
Să suie a vieții creste
Dar trăind așa frumos
Nimenea nu a iubit
Omenirea ca și El
Pân" pe cruce răstignit
Al Lui Dumnezeu Sfânt Miel
Ca Isus Hristos Mesia
Nimenea nu a vorbit
Despre Tatăl veșnicia
Ce Însuși ne-a dăruit
N-a fost nimeni pe pământ
Pe Tatăl să îl descrie
C-al Lui Dumnezeu Cuvânt
Coborât din veșnicie
El ne-a spus că Tatăl Său
El iubește omenirea
Și vrea omul din ce-i rău
Să-i ofere izbăvirea
De aceea l-a trimis
Pe Fiul Său jos în lume
Ca să-l ducă-n paradis
Pe cel care se supune
Pe cel care prin credință
Vrea să fie-n veci curat
Îi oferă biruință
Căci prin sânge e spălat
Ca Hristos nimenea nu-i
Nici în cer nici pe pământ
El e Fiul Omului
Al Lui Dumnezeu Cuvânt
Ca Isus din Nazaret
Nu există vreo ființă
Să trăiască așa de drept
Viața asta-n biruință
Singurul ce-a biruit
Aici orișice-ncercare
Este Mielul răstignit
Ce ne oferă aici iertare
Numai El s-a ridicat
Mult deasupra tuturora
Și-n lumină s-a-mbrăcat
Arătându-ne-aurora
A trăit ca nimeni altul
Niciun om cum n-a mai fost
Străpungând însuși înaltul
A dat omului un rost
Numai El ne-a învățat
Pe vrășmaș să îl iubim
Din sufletul cel curat
Și așa să-l biruim
Biruind rău prin bine
Viața nouă s-o trăim
Aplicând-o la oricine
Fii ai Tatălui să fim
Isus e Lumina lumii
Însuși El a susținut
Sub privirile mulțimii
Căci pe oameni i-a iubit
Numai el este iubirea
Omului care s-a dat
Să ne aducă mântuirea
Și un suflet nou curat
În lumină ești lumină
Chiar în noapte noi să fim
Ca pe brațe să ne țină
Mitrele ce îl iubim
Despărțiți de jugul lumii
Însă nu de-a Lui Hristos
Pe aripa-nțelepciunii
Vrem viața cu folos
Ascultând azi de Mesia
Ca El vrem ca să umblăm
Să ne ofere veșnicia
Noi viața să i-o dăm
Ca Isus nimenea nu-i
Nici în cer nici pe pământ
Vrem de aceea harul Lui
Chiar și robi în cerul sfânt
poezie de Ioan Daniel Bălan (18 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre suflet, poezii despre oi, poezii despre mântuire sau poezii despre vorbire
Învață
Învață după o bătălie pierdută repede să te ridici
Să rămâi rezervat și nimănui nimic să nu zici.
Oamenii întotdeauna așteaptă bine să te cunoască,
Iar când ești la pământ unde te doare să te lovească.
Învață să-i ierți pe cei care ți-au făcut rău
Ura e un sentiment urât pentru un suflet nobil ca al tău.
Iartă-i, dar rămâi cu ochii în patru, nu-i uita niciodată
Nu știi când încearcă să te rănească încă o dată.
Învață să-ți lași deoparte orgoliul, e doar o gravă boală
Care te îndepărtează de iubire, e o armă letală.
Orgoliul, chiar el... într-o secundă te poate desparte
De tot ce te reprezintă în viață, de-a ta jumătate.
Învață să-ți alegi, nu să-ți accepți destinul
Și nu uita că ai plecat de jos, că ai cunoscut chinul
Și nu-i uita pe oamenii buni care te-au ajutat, pe cei
Care ți-au rămas aproape când în buzunar aveai câțiva lei.
Învață să-nfrunți orice obstacol cu zâmbetul pe buze,
Iar când trebuie să lupți pentru ceva să nu invoci scuze
Și dacă pierzi să nu faci din asta deloc o dramă
Să rămâi puternic și să scoți împotriva destinului o altă armă.
Învață să fii mereu un om în adevăratul sens al cuvântului,
Să nu te dai niciodată după direcția vântului.
Oferă iubire, prețuiește viața și trăiește fiecare clipă,
Zâmbește mult și nu fă de timp risipă!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (22 martie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre secunde, poezii despre război sau poezii despre orgoliu
Adormit-au zeii
Adormit-au zeii-n ceruri
Și niciunul nu mai poartă
Grijă pentru omenirea
Ce trăiește mai mult moartă.
Și-au luat cu toții fața,
Cred, scârbiți de-a' noastre fapte,
De la cela ce se crede
Singur, nevăzut în noapte.
Astăzi știu sigur că Zeus,
Budha și cu Afrodita,
Mohamed și chiar Hunab Ku,
Zalmoxis și cu Damkita,
Moise, Allah și Mesia
Au lăsat cu toții garda.
Nepăzită, neînfrânată,
S-a rupt prea devreme zgarda.
Câtă-ntunecime-n lume,
Cine-nvinge, cine-întoarce,
Cine scoate din pierzare,
Sufletele cin' le stoarce?
Cine-mi curăță iar haina,
Cine capul iar mi-l spală,
Când va fi iar îndreptată
Coloana mea vertebrală?
Natura azi se dezice,
Yin și Yang nu mai învață,
Secretele lumii toate
Se ascund de-a noastră față.
Ce s-o întâmpla în lume,
Cin' din urmă se deșteaptă
Și aduce iar speranța
Ce-o găsești pe Calea Dreaptă?
Numai tu, de crezi în tine
Și cu ajutor pe care
Doar Hristos Îl dă de-a pururi
Dacă ceri și dai... Iertare!
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre vestimentație sau poezii despre noapte
Imaterial...
Ca să uităm...
Nu se produce de la sine
Chiar dacă gândul ne întoarce.
Eliminăm, ce credem că nu-i bine
Și de e rău, și lacrimă ne stoarce...
Nu o vărsăm..
Să ținem minte...
Ne dăm silința de-a reține tot,
Sau cel puțin dorim o fracțiune
Și insistăm, crezând că alții pot,
Să apelăm la rațiune...
Dar ne dezminte...
O amintire...
E un mister, de "clip" incontrolabil
Din mii de aventuri, sau întâmplări banale.
Ce-i important, nu e indiscutabil;
Reții detalii mai puțin reale...
Nu-i retrăire...
Un vis...
E o dorință ce nu poți atinge,
Un ideal, de-a fi, sau material.
Dar e și-un șir de-imagini; că-i senin și ninge...
Sau întâlniri cu chipuri neștiute-n spațiu sideral;
Nimic precis...
O realitate...
Este puterea de-a te recunoaște
Plin de defecte-... să te vezi că ai.
Pe cei din jur- chiar ura de se naște-
Tu circumstanțe atenuante să le dai...
Este-o necesitate...
Surpriza...
E șocul tahicardic, "flash" de adrenalină
Cu înțepături sternale și apnee scurtă.
Iar de-o produci, faci clipa o visare fină;
Produci pupile fixe în extaz... derută...
Căci este miza...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre surprize, poezii despre realitate, poezii despre ninsoare, poezii despre idealuri, poezii despre hărnicie sau poezii despre bine și rău
Crede în tine
Dacă vine cumva ploaia când ești la plimbare
Poți face pneumonie, riscu-i foarte mare
Însă de-ai fost înțelept și ai o umbrelă
Ea te apără de ploaie și scapi de răceală
Dacă mergi cu bicicleta și pe-o piatră ai lunecat,
Ai frânat cumva prea brusc și în cap te-a aruncat
E posibil să ai șansa de-a scăpa nevătămat
Cască de ai avut pe cap și te-a protejat.
Însă cum te ferești, să-mi spui acuma mie
Când cei din jurul tău s-atinși de isterie!
Cum îți menții echilibrul când specialiști în toate
Doar ceea ce e rău, insistă să-ți arate!
Că-n toate-i depravare și crasă indolență
Și-avem violuri multe, de asemeni, violență.
Întreaga presă frate, împroașcă tot și toate
De-aia avem în țară, multă adversitate!
La atâta negativ, cum să-i mai faci față
Și cum să-ți păstrezi vie a ta poftă de viață?
Eu zic să rămâi calm, în orice situație
Să-ți vezi de-a tale scopuri, cu multă abnegație.
Tu caută soluții, la orice provocare
Viața uneori te pune la încercare
Dar de-ți menții credința, în potențialul tău
Îți va veni în sprijin și bunul Dumnezeu.
Învață a asculta și a nu fi arogant,
Cată înțelepciunea de-a nu fi intrigant
Un zâmbet să ai pe chipul tău mereu
Să nu fii uragan, ci un senin alizeu.
poezie de Ionel Popa (13 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre violență, poezii despre uragane, poezii despre religie sau poezii despre protecție
Dorințe
Aș vrea să fiu cum sunt și cum am fost!
Cumva, din fiecare, partea bună,
Sau, poate, amândouă împreună,
De s-ar putea și nu s-ar cere cost,
Căci tot ce-a fost... a fost din plin plătit
Cu anii ce-au trecut sau cu schimbarea
La trup, la suflet, chiar cu renunțarea
La tot ce niciodat' n-aș fi gândit.
Dar, ce-aș putea să iau de-atunci, demult?
Dorința de-a avea mereu mai mult,
Sau de-a spera în ce va fi să vină?
Și ce-aș păstra din viața de adult,
Când nu mai știu ce-i bob și ce-i neghină?
Nu știu ce vreau. Pe cine să consult?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre trup și suflet, poezii despre trecut, poezii despre schimbare sau poezii despre plată
Căutarea adevărului
-Alo! Ce faci? Eu sunt cam supărată:
N-am Net și nici mobilul nu-l mai am,
Sunt singură, mă simt abandonată...
Ce-o fi cu mine, chiar habar nu am!
C-am mai făcut-o noi, ți-aduci aminte?
Era atunci când n-am avut curent,
Tu ai venit și... n-am prea fost cuminte,
Dar - cum să zic? a fost un accident,
Iar vina cred c-a fost a lumânării,
Căci pâlpâia de m-am crezut în vis...
Și-acolo nu-i păcatul înșelării,
Căci toți visează la... ce nu-i permis.
Acum nu vreau decât să mai verific,
Să știu și eu ce-a fost sau ce n-a fost,
Iar adevărul vreau să-l identific,
Deci... n-ai veni degeaba, vii c-un rost.
Iar, dacă vii, s-aduci și-o sticlă de-aia
Cum ai adus. Mai știi, când s-a golit,
Că ne credeam pe plajă la Mamaia,
Iar tu-mi spuneai că ești îndrăgostit?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adevăr, poezii despre supărare, poezii despre plajă, poezii despre lumânări sau poezii despre accidente
Cântec amar
Nimic nu-mi tulbură ființa, dar sunt tristă.
Sunt lovită de ceva lent și întunecat,
deși chiar înainte de-această agonie
am ținut stelele în palma mâinii.
Cred ca este dezmierdarea inutilului,
tristețea nemărginită de-a fi poet,
de-a cânta și-a tot cânta, fără contenire,
marea tragedie a existenței.
A fi și-a nu dori să fii... acesta este móttoul,
lupta care epuizează toate speranțele,
de-a afla, când sufletul este-aproape mort,
că trupul nemernic mai are încă putere.
Iartă-mă, o, iubire, dacă nu te pomenesc!
În afara cântecului tău nu-s decât aripă uscată.
Eu și moartea dormim împreună...
doar când îți cânt mă trezesc.
poezie de Julia de Burgos, 1914 - 1953 din Din antologia FLORI DE PESTE ȘAPTE MĂRI ȘI DE PE ȘASE CONTINENTE Editura Coresi , 2023, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre întuneric, poezii despre tragedie sau poezii despre somn
Învață să trăiești
Învață să râzi,
învață să plângi.
Învață să cânți,
învață să strângi.
Învață să cazi,
învață să te ridici.
Învață să trăiești azi,
că poate mâine pici.
Nu fi dezamăgit!
Învață să iubești.
Când ești îndrăgostit,
mai fericit trăiești.
Ai grijă când ești iubit
să nu fii și trădat.
Fii omul împlinit
și bine informat.
Dacă nu vei fi atent
la toate câte-am spus,
Din viață vei fi absent.
N-ai să-înviezi ca Isus.
poezie de Dumitru Delcă (2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre trădare sau poezii despre plâns
Învață de la creionul tău cum trebuie să lași o urmă. Învață de la cana ta cum trebuie să sorbi picăturile de apă. Învață de la iubita ta cum trebuie să o iubești. Învață de la albine gustul de miere. Învață pentru a fi. Învață pentru a reuși să trăiești.
Claudiu-Ovidiu Tofeni în Chip printre monologuri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre apicultură, citate despre învățătură, citate despre viață, citate despre miere, citate despre apă sau citate despre albine
Șoapte de suflet
Doamne cât ne-am complicat!
Ce-o mai fi adevărat?
Cât mai e din ce a fost?
Cât mai are astăzi rost?
Mai iubim precum demult?
Mai e viața noastră cânt?
Mai dansăm precum dansam?
Fredonăm cum fredonam?
Nu mai vrem? Eu cred că da.
Suferim de a uita,
Însă cred că mai putem,
Important este să vrem.
Toți simțim, puțin, mai mult,
Eu doar sufletu-mi ascult,
El chiar știe, mă învață,
Parcă-mi dă o nouă viață...
poezie de Adi Conțu (26 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans sau poezii despre altă viață
Cadoul perfect
Din vremuri de demult, apuse, neuitate,
Dintr-o trăire sfântă, dulce solemnitate
Fost trăitor în Rai și renegat de Duh
Suflet orbecăind adesea prin văzduh.
Un Om își plânge viața, pierdutul Paradis
De mii de ani fiind un chinuit proscris
Și într-o rugă vie, mereu neîntreruptă
Cu demoni și cu patimi în permanentă luptă.
Adamul cel dintâi, fatalul păcătos
Cel ce s-a lepădat de Dumnezeu Hristos
Trăiește acum în noi, așa cum s-a prezis
Cu toată slăbiciunea și tot ce-i interzis.
Fiu neascultător, de-a lungul și de-a latul
Împrăștiind voit pe-ntreg pământ păcatul
Vei înțelege oare, cândva, în astă viață
Să nu fii neclintit, cu sufletul de gheață?
Să ai acea căldură, să plângi ce ai pierdut
Să te împaci cu toți, să nu fii iar căzut
S-ajungi să fii un dar lui Dumnezeu cel bun
Un glob de aur sfânt din bradul de Crăciun.
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre rai sau poezii despre perfecțiune
Arta de a gândi
Este ignorată
Arta de a ști,
Dar e onorată
Cea de-a nu gândi.
epigramă de Friedrich von Logau din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ștefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre artă
Hmm...
Am vis, tot filar, din nopți dinainte
când încă n-am fost, înainte de zero;
că vise la rece nu sunt, doar fierbinte
și n-au cum a fi, că nefiind n-are rost,
speranțele, "bine", îs în ziua de post...
totu-i alb, prea curat, precum ștersul cu Dero.
Însă mă am, înfiripat
mă trag seve din fire,
din ce nu știu mă cos
peste-un "ce"deșirat,
ce-acopăr din "ce", de-unde-mi vin și-ele gânduri
și, de timp mi le-a dat, cât de vechi îs... și-au vreun rost?!
Iar de vis, de se întâmplă
-sau rămâne de mine-
ce s-ar face cu el, că era, îl aveam?
Unde pleacă, ele, gânduri, că mișcau dinspre tâmplă
când mai sus, bine, bine?...
Hmm, deci se pare 's găsite, le-am avut... deci eram...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre visare, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre timp, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre noapte, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre gânduri, poezii despre curățenie, poezii despre alb sau citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre alb
Am făcut o listă cu lucrurile care nu te învață la școală. Nu te învață cum să iubești pe cineva, cum să fii faimos, cum să fii bogat sau sărac, cum să te îndepărtezi de un om pe care nu îl mai iubești, cum să știi ce se petrece în mintea celuilalt, ce să spui unui om care este pe moarte. Nu te învață nimic din ceea ce trebuie să știi cu adevărat.
citat din Neil Gaiman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre școală, citate despre sărăcie, citate despre moarte, citate despre celebritate, citate despre bogăție sau citate despre adevăr