Constatare
Te naști în lume cu noroc, dar nu există doi pe-un loc,
nu judeca, nu pizmui, de ai puțin nu jindui!
Fii vrednic de atât cât ai că poți și altuia să dai!
Vrei să fii bine înțeles, dar ce tovarăși ți-ai ales?
Or fi toți pe potriva ta? Pe-același loc nu pot doi sta.
De ești țâfnos, mereu calic, greșești și nu rezolvi nimic,
mai pune unul, altul lasă, se poate-ntemeia o casă,
privește mândru înapoi: curg aparențele șuvoi
de zâmbete prietenești, să le accepți, să te ferești?
Să-ți amintești că viața ta ar fi putut să fie-a mea!
Adesea greu m-am exprimat, gândind ce spun, am judecat
că știu ce zic, să pot privi, fără tăgada de-a strivi.
În fine, știu c-același sunt cu vise, spaime, păr cărunt
și mă privesc interior, cu ochi valoric mă-nfior,
că gesturi sunt cuvintele rămase-n cord ca sfintele,
n-am cunoscut audiență, doar răutate sau clemență,
copil fiind, am remarcat cum râdeau de-un handicapat,
dar nu vedeau că mintea lor era handicapatul chior,
că râde ciob de oale sparte cum umbră-om nu se desparte,
durerea o simțim la fel, necazul trecem peste el,
la bucurii ne-nghesuim, la fericiri primii să fim,
în toți tresare inima: să poți urî, să poți stima,
privește înapoia ta că frica ta e frica mea!
Când poți să pierzi tot ce-ai avut nu aștepta alt început,
ești la final, depui mandatul că-n locul tău se naște altul,
chiar dacă lumea nu-i la fel, noi toți îi suntem top-model:
omul-trecut, om-viitor, totul pe trend superior
cum dulce-amară ne-o fi soarta, noi Raiului deschidem Poarta!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre naștere
- poezii despre inimă
- poezii despre handicap
- poezii despre început
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre spaimă
Citate similare
Dacă
Dacă tu capul ți-l mai poți păstra
Când toți și-l pierd și spun că-i vina ta
Dacă în tine crezi când toți se îndoiesc
Și calm accepți când vezi că te-ocolesc;
Dacă aștepți și n-o să obosești
Și-o să-nțelegi când toți te vor minți
De poți la ură să te stăpânești
Și să nu pari prea înțelept tu știi:
Dacă visezi, dar știi că sunt doar vise
Dacă gândești, dar nu-ți faci gândul țel
Izbânda și Năpasta de-ți sunt scrise
De poți zâmbind să le privești la fel;
Dac-adevărul poți să îl rostești
Și nu te temi că unii-l deformează
De poți privi cum piere ce iubești
Căci spre zidire mintea ta lucrează:
Dacă ce-ai câștigat în viața ta
Tu poți să riști când unii dau cu banul,
Iar dacă pierzi, să-ncepi iar a lucra
Și să nu sufli o vorbă întreg anul;
Dacă și inima, și nervii, și toți mușchii
Te pot sluji și după ce-au pierit
De poți să mai reziști cum numai tu știi,
Fiindcă Voința nu te-a părăsit.
Dacă-n mulțime nu îți pierzi virtutea
Dacă cu Regii poți rămâne cine ești
Printre prieteni și dușmani de nu-ți pleci fruntea
Și când ești lăudat, tu te smerești;
Dacă poți umple un singur minuțel
Fugind de timp în fiecare zi
Vei dobândi Pământul și tot ce e pe el
Și ce-i mai important, tu Om vei fi!
poezie de Rudyard Kipling, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre vinovăție
- poezii despre prietenie
- poezii despre prieteni și dușmani
- poezii despre monarhie
- poezii despre minciună
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dar pe tine te-ai uitat
Eu te știu... poate mai bine decât vrei să îmi arăți,
Nu ești tot ceea ce pare, nu ești tot ceea ce poți,
Și nu caut explicații, definiții n-am să-ți dau,
Cum să definesc frumosul lângă care vreau să stau?
Ești doar tu, aceea care, zămislește tot ce-i pur
Fără tine frumusețea n-ar mai exista în jur,
Nu ne-am naște niciodată, făcătoare de minuni
Care ne veghează pașii, ca să devenim mai buni
Aș putea să-ți spun iubire, aș putea să-ți spun destin,
Ești în toate și ești totul, ești și dragoste și chin,
Lacrimile tale udă tot ce crește-n jurul tău,
Ești lumina infinită care vindecă ce-i rău
Noi suntem doar prunci pe care tu îi crești și îi păzești
De păcatele umane, de durerile lumești,
Fără tine nu-i trecutul, viitorul nu ar fi,
Suntem toți bucăți din tine, suntem toți fiice și fii
Eu te știu, te simt și-n suflet te voi ține talisman,
Să nu pot uita vreodată să iubesc frumos, uman,
Însă am o rugăminte, o șoptesc cu un oftat,
Ai grijă, te rog, de tine... mi se pare c-ai uitat...
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre frumusețe, poezii despre lumină, poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre suflet, poezii despre promisiuni sau poezii despre existență
Tu și eu
Trăiesc cu tine tot mereu,
nu știu ești tu sau, poate, eu,
mă regăsesc în tot ce faci,
din ce în ce mai mult îmi placi,
tandrețea ta este a mea,
ne-împreunează dragostea,
desenul tău, desenul meu,
culorile din curcubeu,
ești muzică, ton și acord,
zi singură-n al vieții bord,
când inima îmi e prea grea,
tu, sigur, mi-o poți alina,
când eu sunt versul, ritmul, rima,
tu ești respectul meu și stima
ne-ngemănăm, arcuș pe coardă,
dăm foc viorilor să ardă,
că vei trăi mereu în mine
cu tot ce-i rău, cu tot ce-i bine,
în orice zi, în orice ceas,
povestea noastră are glas,
în lumea mea, în lumea ta
putem eroarea îndrepta,
când tu renunți, eu îți accept
o judecată pe nedrept,
de ninge, plouă, bate vânt
noi doi avem un legământ,
păstrăm căldura, ne iubim,
doar de dușmani să ne ferim,
chiar de sunt bun, sau, poate, rău,
doar drumul meu e drumul tău,
te-am căutat, m-ai căutat,
dar nicidecum n-am fost plecat,
aș fi pierdut de n-aș avea
cu cine savura cafea,
singurătate nu rezist,
ne completăm vesel sau trist,
ne-asemănăm, după cum vezi,
ca doi meri plantați în livezi
când soarele le scaldă fața,
le dă și rodul, le dă viața.
În fine, știu de ce exist,
te prețuiesc drept ametist,
pe aripi de zefir mă porți,
mă leagănă-ai izbânzii sorți,
mi-ai dat și cheia cerului
să descui poarta soarelui.
Doar astfel existăm mereu
că eu sunt tu și tu ești eu!
Când drumul se va termina
lumina mea, lumina ta
pe celălalt va aștepta
să țină-aprinsă candela.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre poezie, poezii despre Soare, poezii despre vânt, poezii despre vioară sau poezii despre versuri
Zâmbește
Zâmbește azi, zâmbește mâine
Fă ca pe față zâmbetul mereu să fie
Zâmbește mie, zâmbește celora din jur
Și noi îți vom zâmbi ție la fel
Zâmbește tu, la fiecare om
Chiar dacă este doar un trecător
Zâmbește chiar daca tu ești trist
Adu-ți aminte de ceva frumos
Zâmbește și fă lumea din jur mai bună
Că mulți de zâmbetul tău au nevoie
Zâmbește sincer, fii cu sufletul deschis
Lasă ca inima să-ți dea la tot răspuns
Zâmbește și atunci când ești jîgnit
Toți uneori greșim fară să ne gândim
Zâmbește de ești tu cel care a greșit
Cere-ți iertare fii mereu deschis
Zâmbește tuturor ce sfat îți dau
Că nimeni la rău nu te va îndruma
Zâmbește la părinți, zâmbește la nepoți
Să fii mereu aproape când au ceva de spus
Zâmbește la copil ce ajutor îți cere
Învață-l cum în lume să facă numai bine
Zâmbește că trăiești și fii tu fericit
Că-n fiecare zi, zâmbete poți dărui
Zâmbește chiar dacă nu știi a zâmbi
Căci dacă ai un zâmbet, tristețea te va ocoli.
poezie de Serghei Țurcan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre greșeli, poezii despre sinceritate sau poezii despre sfaturi
A fost destul
A fost destul, dar tu nu știi, ce-ar însemna să fii sătul
Și nici cum e să poți iubi, vreodată, cum iubești acum.
Știu, ești mereu un extremist prea mult sau prea puțin. Deloc,
Nu-ți e pe plac că doar exist și-un act din viața ta îl joc.
Ești "speriat și imatur", imprevizibil, sincer, cast,
Însă nimic nu e destul, chiar dacă totul ți-a rămas.
Înghesuită-ntr-un bagaj, e spaima sufletului tău
Și plec cu dânsa la oraș și-am s-o arunc într-un pârău.
Și-ți las în grijă viața mea, iubirea, gândul cel mai pur,
Dar n-ai să mă mai poți avea, căci știi că m-ai avut destul.
Întotdeauna, de copil, te știu profund nemulțumit.
Oh, nu-ți ajunge doar un pic. Și vrei mai mult, nu doar nimic.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre oraș, poezii despre nemulțumire sau poezii despre jocuri
Eu sunt Elena...
Eu sunt Elena! Sunt apă, sunt și foc
Nu pot să tac, când am ceva de spus
Poate în viață n-am avut noroc
Dar eu mereu am fost cu capul sus!
Nu vreau să-mi îngrădești cuvântul
Să spun ce cred, chiar de greșesc
Caci vorba chiar de-o duce vântul
Să spui ce crezi, e omenesc.
Suntem veniți pe-această lume
Să ne-acceptăm, să ne iubim
Cu calități, rele și bune
Oameni suntem, și toți greșim!
Elena sunt! Iubesc iubirea
Și oamenii mult îi iubesc,
Pentru că așa îmi este firea
Și recunosc când eu greșesc!
Nu poți să spui că ești perfect
Când tu nu poți să înțelegi
Că de ești om, ești și defect
Și e ceva ce nu alegi!
Eu sunt Elena! Mai sunt și zăpăcită.
De mă cunoști, pe loc mă îndrăgești,
Chiar dacă uneori sunt aiurită,
Pot să te-ajut, când drumul rătăcești!
poezie de Elena Bulancea (19 mai 2018)
Adăugat de AÈunel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune, poezii despre noroc, poezii despre foc, poezii despre cuvinte sau poezii despre cunoaștere
Strofe pentru El
Deși noi toți îi suntem frați
Și toți îl ascultăm la fel -
Noi nu-i suntem decât argați,
Căci l-am ales stăpân pe El!...
Dar Eu, cum nu-i pot fi argat -
Deși noi toți suntem la fel -
De șorțul alb m-am dezbrăcat
Și n-am mai ascultat de El...
Dar azi, când simt că se cuvine
Ca toți să-l ascultăm la fel -
Deși m-ascult numai pe mine,
Eu nu m-ascult decât prin El!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Viața românească, nr. 6 (iunie 1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, citate de Ion Minulescu despre prezent, citate de Ion Minulescu despre poezie, poezii despre nuditate, poezii despre alb sau citate de Ion Minulescu despre alb
Atâta cât am fost copii
Atâta cât am fost copii
Nu m-am gândit cum o s-arăți
Nici n-am visat cum o să fii
Și nici n-am bănuit ce poți.
Însă acum pe ne-așteptate
Noi ne-am trezit că am crescut
Și pot pretinde pe dreptate
Că-n totul azi te-am cunoscut.
În ceea ce privește fizic
Ești adorabilă statuie
Iar sufletește, pot să zic
Alta să te întreacă nu e.
Romantică, idealistă,
Sensibilă, inteligentă
Volubilă și optimistă
Iar pe deasupra și... poetă.
Să-ți fiu un înger protector
Și unei muze de-ajutor
O viață voi sta de strajă
Privindu-te plin de vrajă.
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre sculptură, poezii despre romantism, poezii despre protejare sau poezii despre optimism
Fii un om al împlinirii
Fii un om al împlinirii
Anul iată se sfârșește
Doar puțin a mai rămas
Și altul curând sosește
Domol parcă e la pas
.
Cum viața ți-ai trăit
În anul ce se termină
De Hristos poți fi primit
Ai trăit a Sa lumină
.
Cum stai astăzi cu credința
Cuvântul l-ai ascultat
Ți-e curată dar ființa
Și în duh tu ești curat
.
Anul nou iată-n curând
A lui drum își va începe
Ești cu sufletul flămând
De-a păși pe căi mai drepte
.
Vrei în mâna Lui Isus
Să-ți depui acum ființa
Să ai dar în ceruri sus
Sigilată biruința
.
Fii un om al împlinirii
Cuvântului Lui Hristos
Pe cărarea mântuirii
Să alergi mereu de jos
.
Iubirea să-ți răscolească
Inima și duhul tău
Până-n patria cerească
Să fii fiu de Dumnezeu
28-12-2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre curățenie, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre religie
Lucian: Off, Sonya... Nu-i vina ta, nu ție trebuie să-ți pară rău. Tot eu am greșit și față de tine. Am fost un neghiob, un prost, un idiot! Cât de tâmpit pot fi uneori... Nu-mi vine să cred! Cum am putut oare? Nu-mi dau seama... Nu trebuia să te las să-ți faci speranțe în ceea ce mă privește. Ți-am spus încă de atunci să nu-ți faci iluzii în privința mea; repet, n-am vrut și nici nu vreau să suferi din cauza mea. Tot ceea ce doream era să te înveselesc puțin, să-ți îndepărtez gândul de la colega mea, Maria și de la proaspătul ei soț, Nick, dar se pare că am greșit, din nou. Atât de mult... Scuză-mă, te rog, dacă poți. Cred că nu trebuia să ne fi întâlnit vreodată...
Sonya: Nu din cauza asta m-am îndrăgostit de tine, nu atunci când ne-am întâlnit, nu pentru că m-ai îmbrățișat și m-ai sărutat, ci de cum te-am văzut prima oară; mi-ai atras imediat atenția asupra ta, deci nu te considera chiar atât de vinovat. De atunci m-am tot gândit la tine, deși parcă știam că n-ar trebui, nu doream să-mi fac iluzii în ceea ce te privește, dar s-a întâmplat, fără voia mea. De aceea vreau să știu acum dacă ești îndrăgostit sau nu, de altcineva; adică, mai exact, de ea? Sau dacă ești cumva liber; liber pentru mine?
Lucian: Off, Sonya... Ce-aș putea să-ți zic? De moment ce lucrurile au luat o asemenea întorsătură și au devenit atât de serioase, cred că n-am încotro, trebuie să recunosc adevărul, deși știu că e dureros. Sonya, eu... Tu... Îmi placi, foarte mult, vreau să-mi fii și să-mi rămâi în continuare prietenă, dar... Îmi pare rău, nu te iubesc, adică nu sunt îndrăgostit de tine. N-aș fi vrut să spun asta, dar e adevărul și nu-l pot evita. Aș vrea însă să nu suferi, nu din cauza mea. Repet, îmi pare rău...
Sonya: Nu-i nimic. Apreciez sinceritatea ta.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vinovăție, citate despre iubire, citate despre sărut, citate despre soț, citate despre sinceritate, citate despre prostie, citate despre prietenie, citate despre libertate sau citate despre gânduri
Diana: Traian, tu ești conștient de faptul că băiatul va pleca?
Traian: Normal, altfel cum?!
Diana: Și cum poți fi atât de insensibil?
Traian: Insensibil?
Diana: Da; e totuși fiul tău, iar tu pari atât de nepăsător...
Traian: Fiul meu...?! Mă mir că ți-ai amintit acum acest lucru! Par nepăsător, zici?! Sunt insensibil?! Poate că din cauza ta am devenit astfel, poate că tu m-ai transformat... Crezi că nu mai am sentimente? Scuze, greșești! Par nepăsător și insensibil; reține însă, aparențele înșeală...
Diana: Și atunci, în cazul tău...?!
Traian: Ce-ai vrea? Sunt totuși directorul... Nu-mi pot permite să mă exteriorizez, mai ales că nu se cunoaște adevărul; toți știu doar că-i preferatul meu... Chiar ar deveni suspect dacă m-aș manifesta altfel, adică așa cum mă simt... Insensibil, nepăsător... Să știi, nu mă așteptam să-mi spui așa ceva! Chiar nu mă așteptam la asemenea reproșuri din partea ta.
Diana: Vai... Repet, îmi pare rău.
Traian: Asta nu mă ajută cu nimic. Regretele tale nu-mi sunt de nici un folos, la fel ca mulțumirile sau recunoștința ta; n-am nevoie de ele! Repet: Dacă n-ai de gând să renunți la blondul tău, lasă-mă în pace, cu nepăsarea și insensibilitatea mea cu tot! Pricepi?
Diana: Bine, te las... Ah, iartă-mă, te rog, Traian... Iarăși am spus ce nu trebuia.
Traian: Să știi... Mai bine tăceai, dar... Off, chiar nu mai contează!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre devenire, citate despre șefi, citate despre recunoștință, citate despre pace, citate despre mulțumire, citate despre greșeli, citate despre cunoaștere sau citate despre bine și rău
Tăcere
Mă recunoști?
Da
desigur, trecut-au anii!
N-am să te-ntreb de unde vii
Și nici măcar ce-ai mai făcut,
Nici câte lacrimi mi-ai trimis,
Sau cât de mult te-au mai durut,
Nici câte vise mi-ai ucis,
N-am să-ți mai spun nimic mai mult.
De fapt, nu am să scot nici un cuvânt.
Poate
doar să te privesc
Îți amintești?
-toate în viață au un rost-
Where have you been when I was lost?
Când încercam în disperare
Să îți explic o vorbă mare
Pe care toată lumea o știe:
Că în iubire nu există ierarhie!
Cu toate acestea
N-aș fi putut să te urăsc
Urăsc doar naivul care-am fost.
Dar n-am să pot nicicum schimba
O clipă doar din viața mea.
Și n-am să-mi însușesc decât
Tăcerea modelată-n plumb,
Topit
In argintul te iubescului folosit
Ca monedă -interzisă acum- de lut,
Oricum n-aș fi primit mai mult
Nici un cuvânt
Nu am să-ți zic.
Oricum n-ai înțeles nimic!
Alt suflet în loc n-ai cum să-mi pierzi
Prin tot acest deșert ce ne desparte.
Și chiar de mâine-ar fi o zi
Acum e noapte
poezie de Adrian Silviu Mironescu
Adăugat de Dora Raducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre schimbare, poezii despre plumb, poezii despre numismatică sau poezii despre noapte
Ana Maria
Aseară m-am trezit speriat,
Of! ce cosmar... ce lacrimi reci,
Sub așternut te-am căutat,
Probabil te -ai decis să pleci.
Acum că mă gândesc mai bine,
Nici nu ai fost cu mine-n pat...
Înnebunesc visând cu tine
Alături pe un alt bărbat.
Am fost născut mult prea devreme,
Si tu născută prea târziu,
Ca soț, inima mi se teme,
Că n-am să pot nicicând să -ti fiu.
Nici n-as putea să sper vreodată,
Ca un bărbat puțin trecut,
Alături de asa o fată,
Să aibă un nou început.
Ce mă surprinde câteodată
E felul tău retras si rece,
Probabil că un alt bărbat
Ar fi ales de mult să plece.
Dar nu si eu, voi fi o viață,
Alături Ana îți voi sta,
Chiar si asa de la distanță,
Si chiar de nu vei fi a mea.
As vrea să stiu ce porți in minte,
În suflet oare câte duci?
As vrea sa -ti spun două cuvinte,
Cu ele-n suflet să te culci.
Esti un mister, si poate totul
Îmi pare-a fi o provocare,
Cum ar putea un fir de iarbă
Să poată cuceri o floare?
Poate cândva te voi cunoaste,
Poate... E poate... nimic cert,
Un alt nebun nu se va naște
Să te iubească chiar si-un sfert...
Cum pot doi ochi să mă vrajeasca?
Cu poza aia ce să fac?
Gura mea vrea să te cunoască,
Inima vrea să -ți fiu pe plac.
Asa trup firav niciodată
Nu am ținut în mâna mea,
Si n-am avut asa o fată,
Nici nu visez că voi avea.
Am căutat si nu ti-am spus,
Poze cu tine din trecut,
Te-as fi iubit la fel... nespus...
Oricând eu te-as fi cunoscut.
Emani asa o bucurie,
Si esti asa plină de viață,
Cum faci de-mi faci tu asta mie
Si nici măcar nu-mi stai in față?
Pozele tale le păstrez,
La fel iubirea ce ți -o port,
Si n-am de gând să încetez,
Nici de-oi fi viu sau de-oi fi mort.
Eu cand aveam optișpe ani
Eram timid, retras, cuminte,
N-as fi avut nicicând curajul
Să-ți spun, să -ti scriu asa cuvinte.
Poate pe la vro' douajdoi
As fi putut să -ti spun ceva,
Si poate fiind puțin mai tânăr,
Te-as fi convins să fii a mea.
Sau poate nu, cine să stie,
Nu-i omenește să aflăm,
Chiar si zburînd prin poezie
Putem doar să ne întrebăm.
Se poate sa iubești pe altul,
Oricum nu as putea să stiu,
Cum te visez stie doar patul
Pe care stau întins si scriu.
Se poate sa fii temătoare,
Să pui sub semn de îndoială,
Cum poate eu ce sunt mai mare,
Să te privesc ca pe egală?
Ori n-am nimic ce te atrage,
Si nu îți par a fi ce vrei,
Cum apa tot la apă trage,
Si dragostea mereu sub tei.
Oricare îți este motivul,
Te înțeleg dar n-am să pot
S-accept că ăsta e sfârșitul,
Din suflet nu am să te scot.
Chiar de va trece si o viață,
Sau poate nici nu mi-e sortit,
Rămâne -n mine o speranță
Că îți voi fi cândva iubit.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fotografie, poezii despre apă, poezii despre trup și suflet sau poezii despre tinerețe
Lucian: Să nu uit... La mulți ani, Lia!
Lia: Mersi, Luci, dar nu trebuia.
Lucian: Deschide-l, e cadoul tău, de ziua ta, din partea mea! Nu mi-l poți returna.
Lia: Ah, Luci... E minunat, dar nu-l pot primi.
Lucian: Ba da, pentru că ți l-am oferit din tot sufletul. Lasă-mă să ți-l prind, să vedem cum îți stă. Ridică-ți puțin părul, te rog... La mulți ani! Te iubesc! Atât de mult... Iar acum pot spune că inima mea e cu adevărat la locul ei, adică îți aparține ție, în întregime. Păstreaz-o pentru mine, te rog...
Lia: Mulțumesc, Luci. E foarte frumos... Și tare drăguț din partea ta, dar cred că ar trebui să mă retrag acum, așa că am să mă schimb, în rezerva mea.
Lucian: Nu, cum o să te retragi tocmai acum, când urmează partea cea mai interesantă? Trebuie să sărbătorim ziua ta!
Lia: Să sărbătorim?! Doar noi doi?! Și ceilalți?! Nu crezi că ar trebui să-i invităm și pe ei?
Lucian: Nu! Acum sărbătorim doar noi doi, fără ei. Iar împreună cu ei vom sărbători joi, când va fi cu adevărat ziua ta.
Lia: Ah... Bine, cum vrei tu.
Lia: Păi, ce fel de cavaler mai ești și tu?! Și ce fel de petrecere e și asta, oare?! Dacă tot m-ai invitat, pune muzica! Vreau să dansez, mai ales cu tine, maestre!
Lucian: Pun și muzica, imediat.
Lia: Păi, mai repede!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sărbători, citate despre timp, citate despre superlative, citate despre suflet, citate despre schimbare, citate despre păr sau citate despre muzică
De poți fi!
Poți fi cerul plin de stele și n-ar fi o minune!
Poți fi lacul veșnic dulce, plin de pasiune!
Și minuni să faci pe lume, ce rost ar avea?
Când s-au șters a tale urme, adânci din viața mea!
Poți fi marea toată, plină, plină de comori!
Poți fi înger alb sau negru și să mergi pe nori!
Să ai toate, să ai totul, când pe mine nu mă ai!
Dăruiește-ți viața toată, când mie nimic nu-mi dai!
Poți fi cel mai bun din lume, să te laude lumea toată!
Poți fi orice ființă vie, care încearcă și o să poată!
Să atingă-n suflet marea, ce-și revarsă lacrimi, valuri!
Dar când marea mi-a secat și au rămas doar goale maluri!
Poți fi ochiul ce privește și privește neîncetat!
Poți fi lacrima din mine, ce pe iarbă a picat!
Dar să știi că orice ai fi, nu mai ești cum tu ai fost!
Când de la mine ai plecat, și deloc nu te-ai întors!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre stele, poezii despre ochi, poezii despre nori, poezii despre negru sau poezii despre laudă
Fii
De nu poți să fii un cer
Fii un fulg, dar fii cuminte.
De nu poți fi un mister
Fii ce-ai fost mai înainte.
De nu poți sa fii un an
Fii o zi, o zi de vrajă.
De nu poți să fii un lan
Fii un bob, dar plin sub coajă.
De nu poți să fii un lac
Fii un strop, dar plin de soare.
De nu ești flori de liliac
Iarbă fii, dar fii în floare.
Fii ce ești, fii om sub soare,
Ce-ai fost binecuvântat,
Căci luând altă cărare
Ai în spate un păcat!
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre flori, citate de Diana Enachii despre flori sau citate de Diana Enachii despre Soare
Ly: Dar chiar Lia mi-a spus că ar fi rău și periculos, deci...
To Kuny: Se referea la cu totul și cu totul altceva, dar are dreptate; tu nu poți înțelege! Tocmai de aceea ai interpretat totul greșit... Scumpo, hai să pornim totuși înapoi, spre navă, împreună!
Ly: Nici nu mă gândesc!
To Kuny: Bine... Cum vrei... Dar hai să-ți spun ceva, care sper că te va ajuta să înțelegi; deci... Dacă tot e să consideri pe cineva drept "rău", atunci, doar eu pot fi acea persoană.
Ly: Tu, tati?! Rău?! Ce vrei să spui?
To Kuny: Da, draga mea, eu. Sau uiți cum eram înainte de a fi plecat de pe Terra?! Un deținut evadat. O persoană privată de libertate. Un pușcăriaș. Un fugar... În plus, un răpitor, doar v-am răpit pe voi doi, pe tine și pe fratele tău, din sânul familiei voastre și v-am luat cu mine, obligatoriu, fără aprobarea nimănui... Deci, da, eu pot fi considerat drept un tip rău, foarte rău. Nu și comandantul misiunii!
Ly: Dar, în cazul tău, a fost vorba doar despre o greșeală, o neînțelegere. Eu știu că nu-i adevărat, că nu poți fi așa.
To Kuny: Greșeală sau nu... Asta e irelevant! Eu pot fi considerat drept un element rău, negativ. El... Ce-a făcut atât de rău? Să vedem... Te-a sărutat doar... Eh, desigur, n-a fost foarte frumos din partea lui, știind că ești iubita colegului său de echipaj, Mihai, dar... Asta nu-ți dă dreptul să-l judeci și să-l clasifici drept un tip rău, periculos... Frumos, da, poate. Cum i se spune printre colegi?! Ah, da; Don Juan... Asta explică chestia cu sărutul... Dar nimic mai mult! E un băiat minunat, cu un suflet de aur și un caracter ireproșabil!
Ly: Cum poți să spui așa ceva, tati?
To Kuny: Am discutat în multe rânduri cu el și am avut ocazia să constat cu cine am de-a face. Nu mă înșel în privința lui. Deci, te rog, hai înapoi la petrecere și n-o mai supăra pe Lia! Rămâi cu ea în cameră și n-o mai cicăli! Pricepe că Lucian nu-i un tip rău, în nici un caz! Și n-ar face niciodată ceva care să-i pună viața Liei în pericol. Nici ei, nici altcuiva! Trebuie să înțelegi asta.
Ly: Off, tati... Nu știu... Mi se pare atât de dificil! Cum să înțeleg?!
To Kuny: Încearcă măcar, scumpo! Acum hai înapoi, în nava lor! Te rog!
Ly: Bine, pentru că insiști... O să rămân la petrecerea lor. Cât despre Lia, evident că aș vrea să mă-nțeleg cu ea, dar...
To Kuny: Nu! Fără "dar", scumpo! Bine?!
Ly: Bine, tati.
To Kuny: Așa te vreau, draga mea.
Ly: Dar tu tot nu ești rău, în nici un caz!
To Kuny: Nici comandantul lor, scumpa mea. Nici el.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre pericole, citate despre viață, citate despre supărare sau citate despre frumusețe
Chiar înainte de "a face" orice, tu trebuie "să fii", nu-i așa? Așadar, ce anume ești tu înainte de "a-face"? Ce, dacă ai fi paralizat, în comă, sau în somn, tu nu ești? Poți să învingi cei mai de temut adversari, poți să învingi de unul singur un război, poți să învingi cei mai abili adversari politici sau economici, poți să învingi zeci de invazii extraterestre, poți să învingi cei mai mari filosofi, poți să învingi cancerul, leucemia sau Sida, poți să învingi toți demonii din iad, dar dacă nu ai învins propria ta minte, rămâi doar un învins, un alt muritor de rând. Mintea poate afirma că e pozitivă sau cea mai abilă șmecherie "că a învins mintea", dar atâta timp cât gândul îți este călăuză, el doar te va invita la moarte. Află cine ești tu, pentru că tu nu ai fost născut vreodată. Corpul pe care-l crezi al tău nu e nimic altceva decât material de împrumut de la părinți și mai ales supermarketul din colț si piața agroalimentara a lui Matache. Cine ești tu, nu ce faci tu sau ce știi tu despre tine. Astea sunt doar roluri bune scrise de gând pentru a impresiona sau speria copii.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre victorie, citate despre sperieturi, citate despre somn, citate despre război, citate despre religie sau citate despre politică
Minte
Din nou gândul mă-nfioară,
Vine clipa, vine iară,
Valuri de dureri coboară
Peste inimă, doboară...
Cum pot să mă-ntorc la tine,
Dacă totu-n jur mă minte:
Și în gesturi, și-n privire,
Și-n tăcere, și-n cuvinte...
Minte!
Tot s-ar rezolva, în fine,
Lasă-te doar de minciună!
Fii cu inima curată,
Viețuiești atât o dată!
Nu minți, că n-ai pe cine,
Dar privește atent la tine,
Spune-ți sincer tu, doar ție:
Cine ești? Dar nu te minte!
Bucuria de pribeag
Ți-au dat roade în vileag,
I-ai mințit pe toți, în fine,
Nu mă poți minți pe mine!
Tot s-ar rezolva, spre bine!..
Lasă-te, doar, de minciună!...
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri sau poezii despre durere
Cățelușii
Cum bine tot se știe că orice acuplare
La câini e de durată, cu parteneri mai mulți,
Nu e surpriza mare că cinci masculi inculți,
Chiar gemeni de produc, au toți din exemplare.
Așa sunt azi victima de-un rezultat probat
Că m-am îmbogățit cu cinci micuți căței
Și albi și gri, negruți, pătați, toți derbedei
La fel, chiar de-s doar fete și unul doar bărbat.
Sunt toți o molfăială de țâțe, chiar lătrând,
De o cățea străină vagabondând pe câmp,
Ce-am acceptat-o-n curte cu mintea mea de tâmp,
S-o-ntrem pe ea, pe ei, cu lapte... cumpărând.
Sunt trei, mult alb cu pete, un altul roșcat negru
Iar cea mai dolofană e-o cățelușă gri
Dar și cu alb pe burtă și pete negre vii...
O bulă păr de pluș, rotundă pe de-a-ntregu.
Și-i ger năprasnic iar și-s mici și răbdători,
Le-am pus hăinuțe multe să aibă cald un pic
Și plâng des zi și noapte; că unu-i rău de mic
Și sufletul mă doare... Le sunt îngrijitor.
Răul de-acum începe că-i am pe toți ai mei
Și am dulău de curte, libertin sufletist
Ce i-a a adoptat pe toți... da-s zilnic tot mai trist
Că nu-i acceptă nimeni să-i dau nici pe doi lei.
E-o mică tragedie din bucurii născânde
Să poți oferi suflet, nu unul, multe, dulci,
Dar lumea-i egoistă; nu poți iubiri să smulgi
Și micii mei prieteni vor pieri pe niciunde...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre bine și rău, poezii despre tragedie sau poezii despre sâni