Trăsneală

Destulă tăcere, prea multă roşeaţă,
pretinsă plăcere ne spală pe faţă,
puţină rutină, polen stimulent,
rugină, ruină - slogan iminent.

Prea fadele zvonuri de vânturi doinite,
ţâfnoase tainuri de dor părăsite,
calm noaptea strecoară subtil trup urzeala,
tot macini la moară naiv îmbulzeala.

Trăsneala flatată tresare sagace,
stârneşte turbată uzura tenace,
de sete uscată, nu-i trebuie apă,
din balta secată iubirea-şi adapă.

Dau nota de plată bacşiş armoniei,
plictis încărcată şi şperţ poeziei,
zvon tainic parcurge s-o iau de nevastă,
eu râul ce curge, ea salcia-mi castă.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din prea multă rutină a ajuns ruină.

calambur aforistic de David Boia (4 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vineri

Nu-i ceaţă-n vineri:
Clădirile se-ascund
De prea multe geamuri.

Nu-i frig în vineri:
Vara se umple
De prea multă toamnă.

Nu-i ploaie-n vineri:
Norii asudă
De prea multă joi.

Nu-i vis în vineri:
Somnul se-ntinde
De prea multă noapte.

Nu-i brumă-n vineri:
Verdele plânge
De prea multă febră.

Nu-i doi în vineri:
Tu vindeci ziua
De prea mult eu.

poezie de Gabriela Chişcari (2 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căpitanul Renault: O, nu, Emil, te rog. Dă-mi o sticlă din cea mai bună şampanie a ta şi trece-mi-o pe nota de plată.
Emil: Prea bine, domnule.
Victor Laszlo: Domnule căpitan, vă rog...
Căpitanul Renault: Vă rog, domnule. Ăsta e un mic joc. Ei trec sticla pe nota de plată, eu rup nota de plată. E foarte convenabil.

replici din filmul artistic Casablanca
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de el ...

Mi-e dor de el cum pietrei din albia secată,
Îi este dor de râul ce-o-nvolbura odată.
Mi-e dor de el cum florii din ram de primăvară,
Îi este dor de soare ce-n braţe--i se strecoară.
Mi-e dor de el cum gliei de apă văduvită,
Îi este dor de cerul cu ploaia-i liniştită.
Mi-e dor de el cum morii sricate de un veac,
Îi este dor de bobul dintr-un nevrednic sac.
Mi-e dor de el cum cojii din învelişul crud,
Îi este dor de miezul crescând în pântec nud.
Mi-e dor de el cum nopţii cu stele care cad,
Îi este dor de astrul ce rătăcea nomad.
Mi-e dor de el cum flamei din jar, arând mocnit,
Îi este dor de lemnul ajuns demult chibrit.
Mi-e dor de el cum mării şi zeii de se-opun,
Îi este dor de-oceanul, bătut şi de taifun.

poezie de Mihaela Banu (9 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca la birt...

În birtul ce-nfundă strada
Ospătarii împart prada:
Băutura-i adăpată,
Iar friptura prea uscată!

epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

Repetabil stimulent,
suveran a cărui slujire e scopul meu suprem,
fapt novator
ce poate deveni permanenţă
ca o idee răsărită instantaneu
din penetraţia tenace şi rapidă
(împrospătată continuu de calitatea revelaţiei
ce trebuie fructificată de entuziasm şi dăruire)
a razei acţiunii ce nu poate fi oprită de ziduri,
ci răspândită în mii şi mii de conştiinţe,
neînlocuibilă prin comoda reorientare exterioară.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multă minte strică; prea puţină nu-i bună de nimică.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nota de plată

Nota primind, el a rămas năuc,
Şi a întors din drum pe ospătar:
- Băiete eu plătesc ce am băut,
Nu vreau să cumpăr acest bar.

epigramă de Paul Constantin (aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă iau prea în serios, nu-mi dau prea multă importanţă pentru că ştiu în ce ţară trăiesc.

citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de el ...

Mi-e dor de el, cum pietrei din albia secată,
îi este dor de râul ce o-nfiora odată.

distih de Mihaela Banu (18 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vioara-i singură acasă...

Mă dor zăpezile albastre,
mă doare sufletul, mă strânge,
gânduri alunecă sihastre,
din trup venite să te-alunge,

îmi face luna semn cu ochiul
când pleoapa serii lin se lasă,
alunge răul, dedeochiul
vioara-i singură acasă...

Şi nu mai ştie partitura
de-atâtea ierni arcuşul tace,
nu-i cântă nimeni uvertura,
tu ai plecat, prea multă pace...

Mă dor zăpezile tăcute,
fiorul lor din cer se cerne,
dar nu e zvon de alăute,
omătul haina şi-o aşterne.

poezie de Dania Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

1989

Îmbulzeala fu motorul,
Noi, bezmetici, tura-vura,
Împuşcarăm dictatorul,
Dar... păstrarăm dictatura!

epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui care "trage" carasul

Lasă carasul în apă,
El de-acolo se adapă,
Apa să fie de prună
Ca să facă treabă bună!

epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Niciodată nu-i prea greu
Să iubeşti fără păcat,
Ca experienţă, eu,
Am fost binecuvântat!

epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

într-un oraş bolnav, un suflet bolnav
tic-tac, tic-tac
apoi tace
s-a terminat
e linişte
prea multă linişte
nu-mi dă pace
şi tace
clopotele bat în tăcere
o imensă tăcere se loveşte de imensitatea cerului
şi tace
ne căutam în tăcere
ieri si mâine
desigur, nu ne găsim
paşii erau prea tăcuţi
stăm şi tăcem
fiindcă putem, nu
uneori vorbim, în adâncă tăcere
să nu tulburăm lacrimile de pe caldarâm
păşesc pe aleile tăcute ale vieţii
mă izbesc de tăcerea gândurilor
tac în cuvinte nerostite
liniştea curge agale, în tăcere
mi-s ochi atât de obosiţi
de trăit în tăcere
e sufletul gol, umplut cu noroi
să tacă, vorbea prea mult
astăzi, amara tăcere
s-a aşternut peste oraş
şi tace...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice nedreptate izvorăşte din prea mare iubire faţă de noi înşine, şi din prea puţină iubire faţă de alţii.

citat clasic din John Locke
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin faptele tale, aduni mărgăritare

Râul nu se întoarce din propriul drum.
Nu se adapă din propria-i apă.
Curge în zare ca un fum
şi singur albia îşi sapă.
El din munţi a izvorât
pentru omul amărât.
Setea câmpului adapă,
nu lasă focul să ardă.
Dă răcoare plantelor
şi vieţuitoarelor.

La fel pomul din livadă.
Nu consumă fructul lui.
Îl lasă din crengi să cadă
pentru hrana omului.

Soarele ce străluceşte
întreg pământul încălzeşte.
La toate le dă lumină,
din pustiu face grădină.

Florile nu dau parfum
pentru celelalte flori.
Îl dau omului cel bun
care lucră câmpu-n zori.

Deci,
când prin faptele tale
faci pe altul fericit,
aduni doar mărgăritare.
Nu degeaba ai trăit.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu timpul începi să citeşti în privirea şi în tonul celui care îţi vorbeşte dacă lauda e sinceră sau de convenienţă, dacă critica e făcută dintr-o reală rezervă faţă de film sau doar din nevoia de a nu da prea multă apă la moară.

citat din Nae Caranfil
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa neterminată

În jurul nostru
e liniştea
pe care ar trebui
s-o inundăm cu cuvinte
dar nu putem
nu vrem
avem prea multe de spus
ne tremura vocea
e gâtuită
şi se sufocă
de prea multă tăcere.

poezie de Bernard Mazo, traducere de Doina Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mabel Osborne

Florile tale roşii, frumoasă muşcată, stau căzute
Într-o tăcută reverenţă printre frunzele verzi!
Dar tu nu ceri apă.
Tu nu poţi vorbi!
Tu nu trebuie să vorbeşti –
Toţi ştiu că tu suferi de sete
Şi, totuşi, nu aduc apă!
Ei trec pe alături, spunând:
"Muşcata are nevoie de apă."
Eu aveam un prea plin de bucurii de împărtăşit
Şi-mi era dor să-mi împart fericirea cu tine,
Eu, care te iubeam, Spoon River,
Şi care tânjeam după dragostea ta,
M-am ofilit sub ochiii tăi, Spoon River –
Însetată, însetată,
Prea amuţită în puritatea sufletului pentru a-ţi putea cere dragostea;
Iar tu ai ştiut şi ai văzut cum mă sting în faţa ta,
Ca această muşcată pe care cineva a plantat-o peste mormântul meu
Şi a lăsat-o să moară.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!