Când simţi că te cuprinde iubirea pentru o femeie, ar trebui să-ţi spui: "Cine sunt prietenii ei? Ce fel de viaţă a dus?" Toată fericirea vieţii se sprijină pe răspunsurile la aceste întrebări.

citat din Alfred de Vigny
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt femeie

Eu sunt femeie, şi-nseamnă că-s actriţă.
Joc mii de roluri şi am si mii de feţe,
Eu sunt femie, sunt cea mai rea fiinţă
Aleg drumurile scurte si isteţe.

Eu sunt femeie, şi mint fară să vreau
Şi fac orice pentru a cuceri
Pot într-o clipă sufletul să-ţi iau
Eu sunt femeie, iubesc şi pot urî...

Eu sunt femeie, şi sunt ca şi pustiul
Pot să sufoc, şi pot să-ţi ard privirea,
Şi pot sa fiu şi apa, atunci când îţi e sete
Dar să nu mă bei, de vrei să simţi iubirea.

Eu sunt femie, mai pot şi ajuta
Pot să gasesc răspuns, când cineva mă-ntreabă,
Fiind femeie multe aş putea...
Dar sunt femeie, şi pot să fiu şi slabă...

Eu sunt femeie, şi multe ori bârfesc,
Şi câteodată mă prefac că-s tristă,
Cu aceleaşi chip al meu cel îngeresc
Sunt atât de multe ori şi egoistă.

Eu sunt femeie, sunt marea fericire
Pe care bărbaţii nu o preţuiesc
De-s dură sau sunt rea, toate-s din iubire
Şi din iubire pot să şi urăsc.

Puternică sunt azi, mâine răzbunătoare
Aşa că fugi de mine când sunt ca o scânteie,
Şi chiar de slabă sunt şi plâng fără-ncetare
Eu sunt şi voi rămâne tot femeie...

poezie de Anna Panovici (14 iulie 2008)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie

te simţi în noaptea neagră o femeie
vorbeşti, asculţi şi simţi acea scânteie
în piept, când te priveşte ca femeie
şi-ţi deschizi braţul larg, şi-l laşi
la pieptul tău să steie...
şi te înalţi plutind
pe cerul plin de curcubeie
încet, încet, începe bluza să-ţi descheie
nu spui nimic, şi-l laşi
din vinul dragostei să beie
şi nu găseşti cuvinte să se-ncheie
decât să spui că eşti femeie

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste natura mea pură, absolută, care nu are loc, contur sau formă, s-a suprapus această cunoaştere "eu sunt" şi ea, lipsită de contur sau formă. A apărut deci; e doar o iluzie. Oamenii inteligenţi, extrem de inteligenţi, vin aici să-mi pună întrebări. Eu le răspund. Ce se întâmplă după aceea? Ei nu acceptă răspunsurile mele. De ce? Pentru că ei îmi pun întrebările din perspectiva identificării cu corpul-minte, iar eu le răspund din perspectiva absenţei unei astfel de identificări. Şi atunci cum să mă înţeleagă? Cum să se potrivească răspunsurile cu întrebările? Cine pune aceste întrebări? E doar "persoana" care se percepe ca existând în timp, având ca punct de plecare naşterea corpului ei fizic. Prin urmare, ei pun întrebări din acel punct de vedere. Însă acea perspectivă e falsă, este o născocire a imaginaţiei lor - doar o grămadă de amintiri, de obiceiuri şi de închipuiri. Ei consideră că acesta este adevărul; dar nu e decât pura ignoranţă, fără niciun fel de bază reală.

citat din Nisargadatta Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţul fericirii

Îmi vând comorile pentr-un cuvânt
Să-ncerc să-nvăţ şi eu ce-i Fericirea,
Să aflu cine-am fost şi cine sunt...
Da, aţi ghicit, cuvântul e IUBIREA!

IUBIREA am ascuns-o-n mii de vieţi,
Sub lacrimi, pe obrazul obosit...
Azi mă răsfaţă-n blânde dimineţi,
Şi ştiu că-ntotdeauna te-am dorit!

Ca fluturele-n cupa florilor,
Tu poposeşti, în inima-mi fămândă,
Mă iei în zbor, deasupra norilor,
În miezul vieţii care stă la pândă.

Îmi vinzi comorile pentr-un cuvânt
Şi-aflăm, în doi, ce-nseamnă Fericirea,
Când, cu Lumina făcând legământ,
Punem într-un sărut, toată IUBIREA...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebi

Întrebi ce e iubirea,
Dar vorbele sunt seci,
Cum să-ţi descriu trăirea?
N-o să înţelegi în veci.

Te-ating c-o sărutare
Pe buzele fierbinţi,
Că poate cu răbdare
O să te fac să simţi.

Iar dacă, cine ştie,
De tine-o să mă îmbăt,
Atunci, cu bucurie,
Sunt gata să-ţi arăt.

Deci, când îmi simţi privirea
Şi tandru te răsfăţ,
Să nu te pierzi cu firea
Că vreau doar să te învăţ.

poezie de Octavian Cocoş (16 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii încearcă întotdeauna să fie cineva deosebit, cineva care pare mai inteligent, neglijându-şi fericirea obişnuită. Dar ar trebui să ştie că fericirea înseamnă lucruri obişnuite pe care le considerăm fireşti, cum sunt bunele prietenii, împărtăşirea momentelor memorabile cu prietenii de la şcoală şi aşa mai departe... şi în cele din urmă, fericirea este cel mai mare succes.

citat din Kim Ung-yong
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drept consecinţă a cuvântului folosit de sclavi "categoryitis", întrebări ilogice din punct de vedere ştiinţific, şi de asemenea după cum vom vedea, adesea fără nici un sens: "Unde locuieşti?" Ce eşti? Ce religie? Ce naţionalitate? în prezent sunt considerate întrebări logice. Până la finalul secolului XXI, ori va deveni evident pentru toată umanitatea că aceste întrebări sunt absurde şi anti-evolutive ori oamenii nu vor mai exista pe Pământ...

citat din Buckminster Fuller
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A deznădăjdui şi a dispreţui totul în viaţă. După aceea vine liniştea. 

citat din Alfred de Vigny
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragă viaţă

Îţi scriu acum din suflet
Că mi eşti o soră mare
Pot striga scoate un sunet
Eşti iubirea mea cea mare

Mi ai dăruit a ta candoare
Îmi pregăteşti încet ieşirea
Eşti aici cu mine ai răbdare
În viaţă am întâlnit iubirea

Mi ai dat curajul de a înota
Prin zilele trecutului înourat
Şi fericirea de a te cânta
În zilele prezentului înseninat

Mi ai dat lacrima şi fericirea
Visul când sufletul odihneşte
Inima să mi strige iubirea
Gândul curat ce viaţa iubeşte

Tu esti mosorul cel cu aţă
Tu mi înfăşori aţă din dor
Eu sunt păpuşă din faianţă
Viaţă să mi spui de mor

Să m-anunţi când mă voi sparge
În mii de astri mici şi coloraţi
Mă voi amesteca prin alge
Şi prin ecoul din Carpaţi

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

iubire (vezi şi dragoste)

Iubirea e un izvor nesecat de simţiri: profund ca veşnicia, înalt ca cerul, mare cât universul.

definiţie de Alfred de Vigny
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragă viaţa

Îţi scriu acum din suflet
Că mi esti o sora mare
Pot striga scote un sunet
Esti iubirea mea cea mare

Mi-ai dăruit a ta candoare
Îmi pregăteşti încet ieşirea
Esti aici cu mine ai răbdare
În viaţă am întâlnit iubirea

Mi-ai dat curaj de a înota
Prin zilele trecute înourate
Si fericirea de a te cânta
In zilele prezente înseninate

Mi-ai dat lacrimi si fericirea
Visul când sufletul odihneşte
Inima să-mi strige iubirea
Gândul curat viaţă te iubeşte

Tu esti mosorul cel cu aţă
Tu mi înfăsori aţă din dor
Eu sunt păpuşă din faianţă
Viaţă să-mi spui de mori

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, Dumnezeule, toate religiile vor să spună că omul doreşte două lucruri: ca Tu să exişti şi ca sufletul lui să fie nemuritor, căci am în mine aceste două dorinţe.

citat din Alfred de Vigny
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este o viaţă frumoasă, prieteni, dacă nu un gând din tinereţe realizat in anii bărbăţiei.

citat clasic din Alfred de Vigny
Adăugat de Iris
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă frumoasă

O viaţă frumoasă e un gând al tinereţii înfăptuit la maturitate.

definiţie clasică de Alfred de Vigny
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebările sunt grozave, dar doar dacă cunoşti răspunsurile. Dacă pui întrebări şi răspunsurile te surprind, pici de prost.

citat din Laurell K. Hamilton
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi spui

Să-mi spui de câte ori te pierzi
pe-alei de labirinturi verzi,
întunecate... să-ţi descui
din ceaţă, frigul să-ţi răpui.

Să-mi spui când nimeni nu te-aude
şi-ai vrea să strigi şi lumi sunt surde...
s-alerg, să mă anin de-un cui,
să-ţi fiu icoană, rugi să pui.

Să-mi spui de nu mai poţi să zbori
de prinsă-n mreje... să-ţi tai sfori,
să-nnod în cozi de zmeu, să sui,
să te port fulg de vis oricui.

Să-mi spui când nu mai ai speranţe,
să-ţi compun versuri la romanţe
să-ncânte timp plecat hai-hui
în urmă-ţi... că-i al nimănui.

Să-mi spui de-mpreajmă iar să-ţi fiu
cum voal de păr, miresmi să-ţi ţiu
să nu se-mprăştie nu ştiu cui,
ce nu păstrez, căci alta nu-i.

Să-mi spui în gând -că tot voi şti
de-mi cauţi suflet, dorinţi vii
ce le-am pe veci, dulci, amărui-
de cum eşti tu, să-mi spui, să-mi spui.

Să-mi spui tot ce destin propui
cu dulce glas ce-l ai, să-mi spui,
să-mi spui tot ce nu poţi să spui;
că înger eu îţi sunt, de-mi spui...

Să-mi spui tot ce-ai fi vrut să spui,
să-mi spui ce n-ai spus nimănui,
să mă topeşti de glas ce spui...
Să nici nu fiu, de tu nu-mi spui!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt două întrebări pe care un om trebuie să şi le pună. Prima ar fi: "Unde mă duc?"; iar a doua: "Cine va merge cu mine?" Dacă vreodată îţi vei pune aceste întrebări în ordinea greşită, vei fi în mare pericol!

citat din Sam Keen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrutaţi-vă trecutul, dar numai pentru a vă pregăti viitorul.

citat din Alfred de Vigny
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp trecut

Tresăream, când treceai pe alee şi ochii priveau
Ce femeie! Imi place.
Vorbeam despre tine cu prietenii mei, ascultau,
Dar acum să-mi dai pace!

Vrei să-mi spui multe, simţi ceva pentru mine.
Ce simţi? Nici nu ştii.
N-am timp eu de vorbe, de fapte, şi nici timp de tine
Să pleci. Inapoi să nu vii.

Nu-ţi mai uda ridurile, nu fac decât să se-adâncească.
Mai bine taci, cum şi eu am tăcut.
Tu vrei când te văd, să te-ating şi inima mea să dorească.
Te uită-n oglindă, ţi-e timpul trecut.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Præmaturi

Când, la bătrâneţe, le mor prietenii
Oamenii nu-s chiar atât de trişti,
Iar asta pentru că iubirea lor păşeşte-un pic mai încet
Şi nu poate extrage imediat din rană o durere-atât de mare;
Apoi, ei sunt fericiţi să fie singuri printre multele lor amintiri,
Dar asta nu pentru mult timp.

Noi suntem tineri şi ne mor prietenii
Pe neaşteptate, şi iubirea noastră grăbită-i ruptă-n două;
Astfel c-amintirile ni-s singurele speranţe care devin neant.
Suntem abandonaţi şi singuri, asemeni oamenilor bătrâni;
Ar trebui să fim morţi,
Dar mai sunt ani şi ani în care vom fi încă tineri.

poezie de Margaret Postgate Cole, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!