Sonat la sonata...

În lumea asta într-un colţ
Am stat şi mi-am zbătut raţiunea,
Să fie între noi un bolţ,
Să fim şi noi în rând cu lumea;
Poate-ai fi vrut dar n-ai putut
Sau ne-a fost ciorba nesărată,
Dar hopului îi trag un şut,
Căci eu-s sonat... îmi placi sonată...
Te vreau pe portativul meu
Şi să ne prindem într-o gamă,
Să dăm iubiri-un imprimeu,
Să-nchidem cercul într-o ramă...

poezie de Vasile Zamolxeanu (21 ianuarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îndoiala

stau între două lumi
cred că aş putea pleca
la primul anevrism cerebral
să părăsesc lumea
să nu plec aşa grăbit
un echilibru fragil într-o bă
taie de inimă
trebuie să re
vin în lumea asta bună
sau rea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnire...

Am întâlnire cu moartea,
Am întâlnire şi-atât,
Cât de simpatică-i lumea
Când viaţa mă strânge de gât!...

E singura dragostea mea,
Şi suntem doi ochi frumoşi,
Cât de romantică-i lumea
Când viaţa ne ţine scârboşi!...

Plimbându-mă-ncet mă scufund
În găvanele dânsei,
Cât de pufoasă-a fost lumea
Când între dinţi eu o strânsei!...

Garoafă voi fi pe mormânt,
Frântura unui sărut,
Ce ticăloasă-a fost lumea
Când gentil în ea m-am născut!...

Am întâlnire cu moartea
Însă ceasul nu a sosit,
Vai, ce grăbită e lumea,
Când eu o aştept liniştit!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 martie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Se pare că săptămâna care vine
Nu se va termina cu bine,
Căci după câte am citit
Lumea iar va lua sfârşit.

Optimistul:
Cică într-o zi cu soare
Toată lumea asta moare.

Pesimistul:
Într-o noapte-ngrozitoare
E clar că omenirea moare.

poezie de Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o lume plină de frică, fii curajos. Într-o lume plină de minciuni, fii onest. Într-o lume în care puţinora le pasă, fii plin de compasiune. Într-o lume plină de prefăcuţi, fii autentic. Pentru că lumea te vede. Lumea îşi pune speranţa în tine. Lumea este inspirată de tine. Lumea poate fi un loc mai bun datorită ţie.

citat din Doe Zantamata
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertare?

Iertare-mi cer străinilor
Că nu i-am cunoscut pe toţi
Să le fac grâul pâinilor,
Să îi hrănesc; genii, netoţi.

Iertare-mi cer amicilor
Că nu le-am dat tot ce-am avut
Să fiu "eroul" clicilor;
C-am fost cu ei, cât am putut.

Iertare-mi cer iubitelor
Că nu le-am fost pururi rezervă
Să le ţin contul clipelor
De înşelări; pus de conservă.

Iertare-mi cer copiilor
Că într-o zi o să-i las singuri
Să le fiu contul miilor
De plăţi; la nebunii, la friguri.

Iertare-mi cer părinţilor
-Că nu-i mai am şi m-au avut-
Să-i pun în lumea sfinţilor;
Cât au muncit, cât s-au zbătut.

Iertare-mi cer perechii mele
Că nu i-am fost amant mereu
Să fie mândră-n toate cele;
Să fiu doar fulg, bogat, Thezeu.

Iertare-mi cer c-am fost destin,
Că n-am făcut ce au vrut alţii
Şi nu sfârşesc umil, meschin,
Neisprăvit... în lamentaţii!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre cum se pleacă din lumea asta

ne-am hotărât să râcâim pereţii
să-i reparăm să dăm o mână de glet cum se spune
apoi să-i vopsim cu vinarom de culoarea ambientului

am început cu peretele din spatele patului
ea dintr-un colţ eu dintr-un colţ
nu ne-a deranjat niciodată mizeria care ne intra pe sub unghii
mai târziu am adus mai multe găleţi
pentru sângele care ni se scurgea din abundenţă

pe seară am fost gata
puteam privi stelele de foarte aproape
amintirile se transformaseră într-o răcoare
care ne strivea din toate părţile

îţi mulţumesc că ai fost cu mine
mi-a zis şi a strâns la piept cu cioturile rămase
ultima păpuşă de pluş făcută cadou

nici nu ştiu când a dispărut
poate a luat-o unul dintre sutele de copaci în scorbura lui
mi-a părut rău că nu am apucat să îi zic măcar
mamă ştii....

între timp noile degete m-au vindecat
pereţii au crescut la locul lor de cinste
mă trezesc cred
din când în când din somn
ghemuit într-un colţ
cu ghearele suflecate de treabă

poezie de Ştefan Ciobanu
Adăugat de Ştefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu o zi înapoi

zgribulit într-un colţ de timp
mi-am îmbrăcat corpul într-o mănuşă
şi nu mă încape
ziua de astăzi a rămas cu un deget afară

nu am vrut să vă spun, dar la ultima staţie
mi-am fumat sufletul cu ultimul fum
de atunci
roţile trenului îmi zăngăne sacadat şi ritmic
în şolduri

sărut piciorul iubitei şi-n legănatul gândului
încerc să fac dragoste cu ea
ah, trupul ei zvâcneşte

încerc
să aduc o zi înapoi
...
bate cineva în masa tăcerii
linişte că vreau să se audă
că iubita mea a trecut pe pământ
cu viaţa ei

poezie de Viorel Muha (decembrie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Deci, n-ai plecat totuşi?
Lia: Nu, nu sunt aşteptată de Sid. Cel puţin, nu la ora asta. Dar ce-i cu tine?!
Lucian: Cu mine?! Nimic, absolut nimic.
Lia: De ce nu te-ai îmbrăcat în uniformă?
Lucian: N-am vrut.
Lia: N-ai vrut?! Nu te înţeleg deloc, domnule comandant! Vacanţa s-a sfârşit, pentru noi toţi, inclusiv pentru tine, doar aşa ai spus.
Lucian: Te rog, Lia...
Lia: Păi, din partea domnişoarei Ly e de aşteptat, dar tu...
Lucian: Eu... Eu, ce?!
Lia: Tu, nimic! Absolut nimic! Doar că mă surprinzi, atâta tot!
Lucian: Te surprind?! Păi, uneori mă surprind chiar şi pe mine însumi...
Lia: Aha... Sid şi eu te-am aşteptat ieri şi alaltăieri, mai mult de o oră, de fiecare dată. De ce n-ai venit?
Lucian: N-am vrut.
Lia: N-ai vrut?! Şi de ce nu m-ai anunţat, cum rămăsese stabilit, ca să nu te aşteptăm degeaba, atâta timp?
Lucian: N-am putut. Sau am uitat.
Lia: Ai uitat, n-ai putut sau n-ai vrut?
Lucian: Bine, recunosc: N-am vrut nici asta.
Lia: Se pare că n-ai vrut cam multe în ultimul timp.
Lucian: E adevărat.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veac paradoxal

perfidii au invadat spaţiul ortodox
lumea s-a viclenit într-o mare măsură
între extaz şi agonie trăiesc un paradox
suflete se înrăiesc atinse de ură

mi-ar trebui iar o credinţă de inox
să nu se ruginească pe drumuri de zgură
perfidii au invadat spaţiul ortodox
lumea s-a viclenit într-o mare măsură

primesc lovituri ca într-un ring de box
boala şi bătrâneţea din fericire fură
aleargă prin mine o umbră de "fox"
frica de hoţie creşte în anvergură

perfidii au invadat spaţiul ortodox
lumea s-a viclenit într-o mare măsură

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce

De ce să-mi blestem zilele
În lumea asta antichristă,
Căci blestemată sunt de când eu te-am văzut.
Căci rouă cad peste-a toamei funingine
Şi mi se preling uşor pe trup
De parc- aş plânge.
De ce să-mi blestem zilele
În lumea asta antichristă,
Când alţii plâng în locul meu
Şi trag cu greu pe trup a vieţii cruce
Şi-n ochii lor văd remuşcări
Şi-o dragoste amară, tristă.
De ce să-mi blestem zilele
În lumea asta antichristă,
Când nimeni nu mai ştie de ce plânge
Şi-n faţa lui Christos îşi duc rând pe rând
cu greu pe trup a vieţii cruce.
Şi El îndurerat de dragostea amară, tristă,
Îşi blestemă pe cruce zilele
Şi rouă îi preling uşor pe trup
Privindu-mă- n a toamnei funingine
Şi plânge.

poezie de Otilia Leopold
Adăugat de Otilia Leopold
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turela

tancului s-a rotit ca un pui la rotisor
am ochit şi două proiectile cu aer ne
bunatic
au smuls turela tancu
lui ad
vers
războiul mă otrăvise ca pe ceilalţi - ce supă
rare -
oamenii urlau
erau muti
laţi sau ar
şi de data asta
am fost mai rapi
zi şi noapte omoram
dormeam când ucideam
într-un zgomot nebun
alt obuz în chiulasă
turela învârtită
obuzul a fost lan
sat prea jos
masto
dontul ne-a reperat
trag repe
de frică să nu ratez
războiul mă trans
formase
eram o maşină de ucis într-o ma
şină de ucis

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui... Regelui!

Pentru mine-n lumea asta, de n-ai fi tu n-ar fi nimic,
Mai mult eşti ca un prieten sau cu a mare un amic,
Un îndrumător în viaţă, printre prăpăstii, mărăcini
Un deschizător de drumuri, produs al veşnicei lumini;

După furtuni ce-ai pătimit şi lacrimi reci de-mpăcăciuni,
În pace tu te odihneşti, lăsând în urmă-nţelepciuni,
Oricum, cumva, eu vreau să ştii, te voi păstra în amintire
Neam dupa neam te va afla... în armonie şi iubire!

poezie de Vasile Zamolxeanu (9 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea mea perfectă

Într-o lume perfectă,
Noi doi am fi aproape,
Paşii noştri şi-ar dansa mersul
În acelaşi metru pătrat.
Într-o lume perfectă
Aş adormi în fiecare noapte
Îmbrăţişându-ţi căldura,
Ca două linguriţe simetrice,
Aşezate perfect, în acelaşi sertar.

Într-o lume perfectă
N-am cunoaşte neliniştea ori uitarea,
N-am căuta fericirea în locuri îndepărtate,
Cu orice preţ pe insule exotice.
Într-o lume perfectă, am şti că Paradisul
Este acolo unde simţi Iubirea.

Într-o lume perfectă,
Lumea ta şi lumea mea,
Ar fi lumea noastră.

În existenţa atât de imperfectă
Cu prea mult dor şi aşteptare,
Inima-mi spune că Tu
Eşti lumea mea perfectă.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angela Chiuaru vrea să-l "facă ca lumea pe Adam"

Din coaste poate-ai reuşi
Să-l faci ca lumea, chiar în Rai,
Dar la Adam ar trebui
Să-i pui la urmă, ce tu n-ai!...

epigramă de Constantin Păun din Nişte epigramişti (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutând

Căutând îndelung acea reconciliere
a mea
cu propriul sine,
bântuind în lumea ideilor pure,
mi-am găsit sufletul, drumeţind
pe-o îngustă cărare...
Fusesem pe urme de adevăr,
simţisem înălţarea extatică,
într-un zbor fără seamăn,
nu ştiam cine sunt între nori
şi pământ...
Te zăream uneori, flămând,
aşteptând pe o frescă
de gând,
tu, lumină în haosul lumii
de rând,
iubire mereu renăscând, întrupare
cerească,
arătare lumească,
miracol plăpând, mă-mbrăcai în tăcere,
peste vreme păşind...
Mai lasă-mi un timp, te rugai
într-o doară,
căci lutu-mi firav a-nvăţat
de-atâtea ori să moară
de dor...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două cuvinte banale

e o poveste
într-o zi îmi vei spune cum a început totul
eu am săpat un şanţ adânc în urma ta
şi au început să curgă cuvintele
dimineaţa mi-e teamă să calc pe podea
poate că a rămas un cerc trasat cu ochiul minţii
unde un tu şi un eu se prind într-o joacă

între două cuvinte banale
lumea noastră
iluzorie
tu cu faţa spre un capăt de univers
eu săpând şanţuri adânci
şi gustând cuvintele din carnea ta
într-o zi îmi vei spune câte cercuri am inventat
ca să ne putem atinge cu vârful degetelor

între două cuvinte banale
un tu şi un eu se prind într-o joacă
pe lângă noi trec valuri apocaliptice
războaie şi câte dezastre
dar nu avem timp să ne gândim la nimic
în lumea asta de rezervă inventată de noi
totul pare perfect
şi ne putem iubi în voie
chiar şi aşa
străini cum suntem

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încruntare

trecutul e doar o încruntare,
fantasma unui ideal în ruină
se profilează pe dune
de nisip,

jumătate de plumb,
jumătate deşert
este Luna,

undeva motoarele lumii se sting,
lumea şi-a pierdut esenţa
cândva,
între Adam şi Eva,
într-o vale a plângerii,
între două potopuri,
într-o cetate eternă,
în ziua a şaptea,
când Dumnezeu a vrut să se odihnească
puţin,
să se încrunte.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu mi-am dorit niciodată să ajung vedetă. Eu n-am pornit cu gândul ăsta, voiam să fiu acolo pe scenă, într-un colţ, dar pe calea asta m-a dus Dumnezeu, asta e.

Vasile Muraru în interviu (16 aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dispariţie

Îmi pare că te-ndepărtezi
Fiindcă te-ai plictisit
Şi că n-ai vrea să mă mai vezi
Cum m-am obişnuit.

Nu mă opun să te dezlegi
Nu ţine cont de mine
Pentru că vreau ca tu s-alegi
Ce-i bine pentru tine.

Cât de departe vei pleca
N-ai grijă, voi fi bine
Căci voi crea în mintea mea
O lume doar cu tine.

Şi-n lumea aceea voi zbura
Departe de ce-a fost
Real şi fals voi adora
Dând timpului alt rost.

Şi fiindcă nu vom mai vorbi
Şi asta e firesc
Un singur lucru vreau să ştii
Că încă te iubesc.

poezie de Cassia F, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu sunt vânt atunci când mă săruţi...

Sărutul tău pe buze ne-a unit,
- Şi punte el făcut-a între noi!
Plăcerea lui, demult m-a răscolit,
Şi asta s-a văzut în amândoi.

Întâi tu mi l-ai dat stingher, umil,
- Apoi cu forţa ta năucitoare!
Văzând că ai găsit "pământ" fertil,
- Şi o iubire ce-i nemuritoare!

Eu îmi cer scuze. N-am vrut să te doară!
"- De te-am rănit, te rog, ca să mă ierţi!"
Dar de te-am sărutat aşa-ntr-o doară,
Să vezi cum faci şi tu să nu mă cerţi.

- Haide primeşte! Fii al meu destin!
"Povara" vie, într-o lume moartă,
- Sau hrana mea şi morţilor festin!
Când lumea ta se va surpa vreodată.

Eu nu sunt vânt atunci când mă săruţi,
- Şi nici vreo adiere infernală!
Un gest făcut, unindu-ne în punţi,
- Într-o iubire mare, colosală!

poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!