Plictiseala o cunosc numai oamenii care n-au un conţinut lăuntric mai adânc şi care nu se pot menţine vii decât prin stimulente exterioare. Toate nulităţile caută varietatea lumii din afară, fiindcă superficialitatea nu este altceva decât realizarea prin obiecte.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extazul e lucrul pe care toţi îl caută prin toate mijloacele – iar singurul extaz adevărat nu se obţine decât prin renunţare. Renunţarea nu e un "mijloc"; renunţarea e "totul".

Emil Cioran în Caiete II. 1966-1968
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii n-au înţeles că împotriva mediocrităţii nu se poate lupta decât cu suferinţa. Nu schimbi mare lucru prin cultură sau prin spirit; dar modifici inimaginabil de mult prin durere.

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi plac decât oamenii melancolici şi erudiţi, care ştiu carte în tristeţe şi-şi pot plimba mâhnirile prin toţi poeţii.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot fi fericiţi decât oamenii care nu gândesc, adică aceia care gândesc numai cât trebuie vieţii.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi sensibil, adică a fi real, înseamnă a fi obiect al simţurilor, şi deci a avea în afara sa obiecte sensibile, obiecte ale sensibilităţii. Sensibilitatea este singura formă de cunoaştere umană prin care ne sunt date obiectele. Acestea nu pot fi date omului decât în măsura în care îl "afectează";ca fiinţă senzorială el este o fiinţă care este afectată de obiecte, pasivă;o fiinţă care suferă.

Immanuel Kant în Critica raţiunii pure
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărginire

între ea şi restul lumii
se tot deschidea o fereastră
prin care trecătorii îi priveau în suflet
ca-ntr-o odaie cu toate lucrurile
puse la locul lor.
ea nu vedea altceva
decât marea
clasându-şi valurile,
nu vedea altceva
decât toamna
clasându-şi frunzele,
nu vedea altceva
decât cum umbrele trase la indigó
se înghesuiau în noapte
ca într-un clasor.

între ea şi restul lumii
se tot deschidea o fereastră
deloc întâmplător!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii muncesc în general prea mult pentru a mai putea fi ei înşişi. Munca este un blestem. Iar omul a făcut din acest blestem o voluptate. A munci din toate forţele numai pentru muncă, a găsi o bucurie într-un efort care nu duce decât la realizări irelevante, a concepe că te poţi realiza numai printr-o muncă obiectivă şi neîncetată, iată ceea ce este revoltator şi ininteligibil. Munca susţinută şi neîncetată tâmpeşte, trivializează şi impersonalizează. Este caracteristic că în lumea modernă munca indică o activitate exclusiv exterioară. De aceea, prin ea omul nu se realizează, ci realizează... Prin muncă a devenit din subiect obiect, adică un animal, cu defectul de a fi mai puţin sălbatic. În loc ca omul să tindă la o prezenţă strălucitoare în lume, la o existenţă solară şi sclipitoare, în loc să trăiască pentru el însuşi – nu în sens de egoism, ci de creştere interioară – a ajuns un rob păcătos şi impotent al realităţii din afară.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi te întrebi paradoxal dacă mai există altceva decât neantul lumii şi al tău.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de andrey
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai Dumnezeu are privilegiul să ne abandoneze. Oamenii nu pot decât să-ţi întoarcă spatele.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerile nu se uită, chiar fiindcă sunt legate, într-un mod nemăsurat de mare, de conştiinţă. De aceea, singurii oameni care au mult de uitat sunt aceia care au suferit mult. Numai oamenii normali n-au ce uita.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de OverDose
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisirile durerii n-au valoare decât dacă dincolo de rânduri vezi pe om care scrie numai pentru a nu striga.

Emil Cioran în Revelaţiile durerii
Adăugat de Andreea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu este decât un lung şir de suferinţe şi dezamăgiri, iar cei care încearcă să-i găsească o parte bună nu fac altceva decât să se mintă necontenit.

citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să-i pedepsim pe cei mai fericiţi decât noi, le inoculăm – în lipsă de altceva – angoasele noastre. Fiindcă, vai, durerile nu sunt molipsitoare!

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Pungaşul Prăpastiei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e nimic mai jalnic decât cuvântul şi totuşi doar prin el ajungi la acele senzaţii de fericire, la jubilaţia ultimă în care eşti cu desăvârşire eliberat de orice sentiment de apăsare, prin cuvânt prin însăşi simbolul fragilităţii!

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot mai mult mă conving că oamenii nu-s decât obiecte: bune sau rele. Atât. Şi eu sunt oare mai mult de un obiect trist?

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ura, ca relaţie cu obiectul, este mai veche decât iubirea. Ea provine din primordiala repudiere narcisică de către eu a lumii exterioare cu revărsarea ei de stimuli. Ca o expresie a reacţiilor de neplăcere provocate de obiecte, ura rămâne mereu într-o relaţie strânsă cu pulsiunile de autoconservare; astfel încât pulsiunile sexuale şi pulsiunile eului pot oricând dezvolta o antiteză care o repetă pe cea dintre dragoste şi ură.

citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creştinii n-au înţeles nici acum că Dumnezeu este mai departe de oameni decât oamenii de el. Îmi închipui un Dumnezeu plictisit până dincolo de margini de aceşti oameni care nu ştiu decât să ceară, un Dumnezeu exasperat de trivialitatea creaţiei sale, un dezgust de pământ şi de cer. Şi-mi închipui un Dumnezeu avântându-se în neant, ca Iisus de pe cruce...

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată viaţa nu este în fond decât o serie de obsesii ce trebuie lichidate. Ne hrănim câtăva vreme din ele, până ne scârbim şi apoi facem toate sforţările pentru a le elimina. Conţinutul existenţei noastre este o substituţie continuă de obsesii, la care aderăm cu o mai mare sau mai mică intensitate. Cele în care am turnat pasiune constituie amintirile şi culmile prin care ne descurcăm în trecut.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernele nu se pot menţine decât sprijinindu-se pe ceea ce le-a adus la putere. Astfel, de exemplu, un guvern bazat pe forţă se poate menţine doar prin forţă şi nu prin viclenie, şi invers.

Heinrich Heine în Despre Franţa (1857)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea n-are niciun sens nu numai fiindcă este iraţională în esenţa sa, dar şi fiindcă este infinită. Sensul este conceptibil numai într-o lume finită, în care poţi ajunge la ceva.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!