Atât de mult...

Atât de mult ne-a inspirat
Cuvântul Cărţii sfinte
De-aceea l-am asimilat
Ştiind că ne-a asigurat
Că nu-i finalul în morminte.

Suntem deschişi să aib-acces
Lumina lui nepieritoare
Să ne arate că-i progres
Acolo unde-i interes
Pentru lucrarea ziditoare.

Atât de-adânc pătrunde-n noi
Să lase rădăcini solide
Să fim în stare ca-n nevoi
S-avem purtare de eroi
Chiar dacă-s zonele aride.

Un suflet plin de frământări
El poate să îl liniştească,
Să-nlăture chiar disperări,
Să dea, oricând, orientări
Spre Patria nepământească.

Curg revelaţii ne-ncetat
Dacă-l servim aşa cum este
Iar când lăuntru-a fost uscat
Cu taina Lui l-a transformat
Să cânte-apoi dumnezeieşte.

Atât de mult ne cercetezi
O, Logos coborât din slavă!
Că prin noiane de zăpezi
Visăm la veşnice livezi
Şi la mirifica Dumbravă...

Te-mbrăţişăm ca altădat'
Să îţi simţim aroma fină
S-avem un trai înmiresmat,
Să-L proslăvim pe Împărat
Căci El ne-a invitat la Cină.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (14 ianuarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi celebrăm Evenimentul

Azi celebrăm Evenimentul
Când pe planetă a sosit
Acel ce-avea medicamentul
Ce poate transforma prezentul
A fost Mesia, Fiu iubit
C-a-nvins robia, falimentul.

Şi astăzi mii de mulţumiri
‘Nălţăm din fiinţele predate
Că a venit din străluciri
S-aducă har şi fericiri
Să spună că-n eternitate
N-or fi dureri, nici despărţiri.

Sărbătorind un Prunc născut
Nu într-o cameră-ncălzită
Ştim că un plan s-a conceput
Din veşnicii, de la-nceput
Să fie lumea dezrobită
S-avem şi adăpost, şi scut.

În iesle când L-au aşezat
Parcă era din alte sfere
Deşi în scutece-nfăşat
Avea o faţă de-mpărat
Şi-un scâncet ca o adiere
Care pe toţi i-a-nviorat.

Nu e poveste, nici mister
De-un Salvator era nevoie
Care-a adus cu El din Cer
Convingeri sfinte, caracter
Şi-un crez ce nu se încovoaie
Când forţele, deodată, pier.

Nespus de mult Îl preţuim
În toate zilele vieţii
Că n-a vrut să ne prăbuşim
Ci spre Cetate să păşim,
Spre piscul ‘nalt al frumuseţii
Unde doar desfătări găsim.

În taina naşterii vedem
O dragoste nepieritoare
A spus cu glas duios:"Vă chem
Căci împreună o s-avem
Acces la feerica splendoare,
Din Apa Vie o să bem."

Vrând Betleem să fie-n noi
E o ofrandă ce-o primeşte
Şi-atunci rosteşte: "Sunt cu voi
Contaţi pe Mine în nevoi
Eu vă tratez dumnezeieşte
Şi prin lumină şi prin ploi."

Ecoul corului de sus
Simţim că-n inimă pătrunde
Şi ne gândim la ce ne-a spus,
La traiul fără de apus
Şi-L proslăvim oricând, oriunde
Că de la har nu ne-a exclus.

Ne copleşeşte-un sfânt fior
Ştiindu-I gestul şi candoarea,
Ştiind c-al nostru Salvator
A fost străin şi călător
Să câşigăm descătuşarea
Şi să trudim pe-al Lui Ogor.

Ne-am ataşat, plenar, de El
(De Prunc, de Împărat, de Mire)
Că a venit în Israel
Să-L reprezinte pe Acel
Ce-a pregătit o moştenire
La cel mai ridicat nivel.

Azi celebrăm o întrupare
(Şi-i unica în Univers)
Avem răspuns la întrebare:
El ne-a făcut o cercetare
Şi-L vom cinsti prin cânt şi vers
Şi azi şi-n viaţa viitoare.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (17 decembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Isus Hristos Mesia

În Isus Hristos Mesia noi de aici ne-am ancorat
Şi Lui i-am predat fiinţa căci viaţă El ne-a dat
Lui i-aducem osanale şi Numele-i preamărim
Căci ni-e Domn în veşnicie şi pe El noi îl iubim
De păcat nelegiuire numai Isus ne-a spălat
Şi în marea Lui iubire cu Duh Sfânt ne-a botezat
În Isus ni se oferă tot ce-i bun şi e frumos
El ne e pe veci salvarea — Mirele cel glorios
În lumina mântuirii prin credinţă ne-a zidit
Să-i cântăm dar azi Fiinţa căci Domnul ne-a mântuit
În Isus Hristos Mesia ni s-a dat aici menirea
El e viaţa nostră vie ne e stânca şi iubirea
Evanghelia Lui Sfântă ne e astăzi căpătâi
Şi noi ne luptăm aici s-avem dragostea dintâi
Domnul este Dumnezeu şi prin El noi biruim
Fii ai Tatălui cel Sfânt pentru veci de veci să fim
Îl rugăm dar pe Mesia să ne fie-n veci salvare
Vrem prin El în veşnicie s-avem parte de-ndurare
În lumina mântuirii Isus dar să ne zidească
Şi pe toţi ce îl iubim Domnul să ne mântuiască
Glorie dar Lui Hristos slavă cinste şi onoare
Căci doar El ne este stânca prin care avem salvare
29 octombrie 2021 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu ne-a dat cuvântul

Dumnezeu ne-a dat cuvântul,
Dar noi de mult nu mai vorbim.
El ne-a dat şi gândul,
Dar noi de mult nu mai gândim.

Dumnezeu ne-a arătat lumina.
Dar noi am abuzat de ea.
Şi ea sărmana de frica noastră
S-a ascuns în umbra sa.

Dumnezeu ne-a făcut şi cerul,
Cu bolta lui alb-albastră
Dar noi nu i-am înţeles misterul
Şi l-am închis ca pe o fereastră.

Dumnezeu ne-a dat pământul.
Să ne naştem şi să rodim,
Dar noi am uitat un lucru simplu.
Pământul să-l iubim.

Dumnezeu ne-a dat de toate
Şi putere ne-a mai dat.
Dar noi ne temem de moarte,
Dar nu ne temem de păcat.

poezie de Vladimir Potlog (31 martie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele din Carte

Atât de mult ne-au cercetat
Cuvintele din Carte
Că nu ne-au mai preocupat
Lucrările deşarte.

Gustând în fiecare zi
Dulceaţa ce-o emană
Putem spre Rai călători
Servind din sfânta mană.

Ne-aduc alin în încercări,
Ne modelează fiinţa,
Ne-au dat şi dau orientări,
Alungă neputinţa.

Că-s îmbrăcate cu Duh Sfânt
E foarte clar; se ştie
Sunt dătătoare de avânt,
Conduc spre veşnicie.

Ne-au cercetat şi prin mustrări
Să corectăm purtarea
Parte s-avem de îndurări,
Să nu uităm chemarea.

Ce taine-adânci şi ce comori
Se-ascund prin pagini fine
Expresii pline de splendori
Creează stări senine.

Atât de mult ne-au cercetat
Cuvintele din Slavă
Că am pornit imediat
Spre veşnica Dumbravă.

poezie de George Cornici (6 februarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revărsare de har

Şi azi, ca la-nceput, apreciem lucrarea
Se manifestă clar; Stăpânul este bun
În fiecare clipă ne dă orientarea
Să nu ne ameţească baloane de săpun...

Vedem cum se revarsă spre noi o cercetare
Ce n-o putem găsi la fiinţe omeneşti
Şimţim cum ne pătrunde acea înseninare
Ce-i clar că-şi are sursa în zonele cereşti.

Să merităm noi mila din abundenţă dată?
Nu, nicidecum! Pe Domn L-am întristat
Şi totuşi e Stăpânul ce nici măcar odată
Când ne-a învins suspinul nu ne-a abandonat.

Cuprinşi de întristare am murmurat pe cale
Dar n-a ţinut prea mult netrebnicul impas
Ne-a arătat prin vis superbele petale
Din flori ce le-om vedea când vom sosi Acas'.

Când am călcat pe-alături în drumul spre Cetate
Ne-a dojenit duios şi-am revenit la El
Iar când ne-a dus destinul în stări mai complicate
El iar ne-a pus în braţe tărie de oţel.

Nicicând nu s-or goli hambarele-I preapline
Din ele sunt trimise cadouri ne-ncetat
O, harul ne inundă şi-n zilele senine
Şi când întunecarea, un timp, ne-a-mpresurat.

Şi azi, ca la-nceput, torentul de iubire
Pătrunde în fiinţe, le-ndeamnă la trăiri
Ce nasc inviorări şi stări de mulţumire
Şi-L preamăresc pe Mielul supremelor jertfiri.

poezie de George Cornici din Aripi cutezătoare (17 aprilie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O părtăşie-n rugăciune

O părtăşie-n rugăciune
Cu Tine, Domn glorificat
Înlătură o presiune
Alină sufletu-ntristat
E-un timp de dulce-nviorare
Când, parcă, ne aflăm în Rai,
Când nu mai e îngrijorare
Şi-i un miros din luna Mai.

Spunându-Ţi tot ce ne apasă
Ne-asculţi, atât de răbdător
E o dovadă că Îţi pasă
Să fie jugul mai uşor
Şi-o hotărâre ne pătrunde
Să fim, mereu, însufleţiţi
Să vrem iubirea să inunde
Pe foarte mulţi nemântuiţi.

Lumina care ne-nconjoară
Când stăm ‘naintea Ta plecaţi
Simţim c-aduce primăvară
Să fim, spre Cer, mai ataşaţi
Prezenţa Ta ne copleşeşte
Îţi mulţumim că ne-ai primit
Tu ne tratezi dumnezeieşte,
Tu vindeci sufletul zdrobit.

E-o tainică eliberare
De tot ce azi ne-a frământat
Sublima înfrumuseţare
Lăuntrul ne-a înmiresmat
N-am vrea-ntâlnirea să sfârşească
E-atât de bine când priveşti
Spre starea noastră omenească
Spunându-ne că ne-nsoţeşti.

Îţi spunem de-un necaz, de-o rană
Şi e miracol: au trecut
Ai şters o lacrimă din geană,
Ai uşurat ce ne-a durut
Învăluiţi în revelaţii
Gustăm din suflu-Ţi penetrant
Şi gândul merge-n constelaţii
Căci nu vrea zgură, nici neant.

Din strălucirea feţei Tale
Luăm încredere şi-avânt
Şi-apoi în aşternutul moale
Ne va-nsoţi al Tău Cuvânt
Şi-n cupa inimii-l vom pune
Să fie pavăză şi far
Să ne-amintim c-am fost cu Tine
Şi-n veşnicul, sublim Hotar.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (27 noiembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fie-i Lui Isus onoare

Cât de adânc este Cuvântul
Ce Isuse ni-l mai dai
El îmbracă tot pământul
Să ne aşeze iar în rai

Ce profundă e Scriptura
Ce Isuse ne-o oferi
Să ne întăreşti făptura
Nu de azi şi nu de ieri

În Cuvântul Sfânt— Divin
Viaţa însăşi se găseşte
Să-l absorbi mai pe deplin
Căci Hristos te mântuieşte

Numai El azi ne oferă
Viaţa veşnică mereu
Să primim a vieţii eră
Prin credinţa-n Dumnezeu

Ce adâncă e iubirea
Dăruită de Hristos
Prin El s-avem izbăvirea
Liberi să fim aici jos

În lumina mântuirii
Doar Hristos ne-a îmbrăcat
Ne-a dat semnul izbăvirii
Din moarte şi din păcat

Fie-i glorie— onoare
Celui care ne-a creat
De la moarte şi pierzare
Tot El iată— ne-a salvat

poezie de Ioan Daniel Bălan (28 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hristos a înviat

Hristos a înviat şi pe noi ne-a luminat
De păcate grele ne-a iertat.
Sângele lui pe cruce pentru noi l-a vărsat.
Când la cer s-a înălţat el poruncă ne-a lăsat,
Să nu ne duşmănim, ca fraţii
Între noi să trăim şi pe tatăl lui să-l iubim.
Aşa fiul lui Dumnezeu ne-a învăţat.
Hristos, Hristos a înviat!

poezie de Vladimir Potlog (1 mai 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit Mesia

A venit Isus Mesia să ne dea învăţătură
Cum viaţa s-o trăim împlinind Sfânta Scriptură
Cum să fim neprihăniţi trăind doar în părtăşie
Ca s-avem deschisă calea înspre cer spre veşnicie
Şi-a venit Mântuitorul până lângă cel sărman
Ca să fie liberat de păcat şi de Satan
În lumina Lui cea sfântă Isus iată ne-a chemat
Să trăim curată viaţa să fim slobozi de păcat
Spălaţi dar şi-n curăţie toţi de aicea să trăim
Fii ai Celui Prea Înalt pentru veci de veci să fim
Şi-n lumina Lui cerească pe atâţia ne-a zidit
Câţi în inima sărmană pe El Domn dar l-am primit

Şi Isus Hristos Mesia din robi ai nelegiuirii
Ne-a făcut să fim cu toţi — robi îns-ai neprihănirii
În lumina Lui cea Sfântă cu toţi dar să ne scăldăm
Şi Cuvântul Lui Cel Sfânt din iubire să-l urmăm
El ne-a învăţat lumina toţi să fim azi pe cărare
Trăind viaţa-n curăţie şi-a Lui sfântă îndurare
Ne-a-nvăţat de Tatăl Sfânt şi ne-a spus că ne iubeşte
Şi că Tatăl lângă Sine pururea El ne voieşte
Dar ne cere prin Scriptură viaţa nouă s-o trăim
Ca ai Lui în veşnicie cu toţii dar noi să fim
Haideţi dar în sfinţenie noi astăzi să-l onorăm
Şi întreaga noastră fiinţă pentru veci dar să i-o dăm

Slobozi să fim de păcat de orice nelegiuire
Să trăim viaţa nouă doar prin har şi prin iubire
În lumina Lui cea vie Domnul şi astăzi ne cere
Să trăim în sfinţenie doar prin har şi nu-n vedere
Ci-n credinţa Lui cea sfântă noi cu drag să ne scăldăm
Cântând dar cu bucurie pe Isus noi să-l urmăm
Prinşi în dragostea Lui sfântă să trăim astăzi prin har
Osteneala noastră-ntreagă să nu fie în zadar

Unul pe altul dar întruna — fraţi dar să ne sprijinim
Şi robi ai neprihănirii pentru veci dar noi să fim
Să-i cântăm dar biruinţa Mielului Lui Dumnezeu
Ce ne-a dat pentru vecie să îi fim poporul Său
Noi să-i fim turma cea sfântă păscută pe acest pământ
Şi crescută-n floarea vieţii doar prin Duhul Lui cel Sfânt
În miresmele iubirii haideţi toţi să îl slăvim
Pe Isus Mirele Sfânt ce de-a pururi îl iubim
El ne-a dat a Lui lumină şi de toate ne-a spălat
Să avem în veşnicie un duh nou pururi curat
Glorie dar Lui Mesia — Tatălui în veci onoare
Căci iată dar prin Hristos ne-a dat veşnică salvare
21sept. 2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picuri de lumină

De-a păcatului arsură
Doar Isus azi ne dezleagă
Dacă noi după Scriptură
Trăim viaţa noastră-ntreagă

Doar Isus e Cel ce poate
De păcat să te dezlege
Căci El a trecut prin moarte
Şi-a trăit a vieţii lege

Numai Mesia-i izvorul
De milă şi îndurare
El este Mântuitorul
Ce ne oferă-n veci salvare

Doar prin El suntem spălaţi
Prin sângele care-a curs
Chiar din El — să fim iertaţi
Şi curaţi azi prin Isus

El e jertfa ce s-a dat
Ca noi în neprihănire
S-avem sufletul furat
Numai doar de-a Lui iubire

Domnul este Dumnezeu
Şi este iubirea noastră
El ne-mbracă aici mereu
În lumina cea albastră

Doar acum suntem aleşi
Puşi deoparte şi sfinţiţi
De iubirea Lui culeşi
Sus în cer să fim primiţi

Hristos ne e biruinţa
Noi prin El aici trăim
Şi îi dăruim fiinţa
Ca ai Săi pe veci să fim

Prin El doar aici umblăm
Privind spre desăvârşire
Cununa ca s-o luăm
De har plini şi de iubire

Ne vrem picuri de lumină
Dar pe palma Lui Hristos
S-avem viaţa fără vină
Înspre cerul glorios

Din lumina Lui lumină
Pentru veci cu toţi să fim
În cântarea Lui Divină
Pe Isus să-l proslăvim

poezie de Ioan Daniel Bălan (12 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-a făcut să fim o rouă

Nici n-a fost şi nu va fi
Nimenea ca şi Isus
Să trăiască cum trăi
Domnul sfânt venit de sus

El a fost pururi curat
Fără pată fără vină
Omului cum nu s-a dat
Să trăisacă în lumină

Doar Isus a împletit
Adevărul cu lumina
Căci a fost desăvâşit
Şi iubire-ntodeauna

Numai El este viaţa
Creatorul în mărire
Ce ne spală-n rouă faţa
Şi ne-mbracă în iubire

Plin de Duhul Sfânt era
Şi în milă şi-n răbdare
Pentru oameni El trăia
A vieţii vii cărare

El era Lumina lumii
Ce pe om îl luminează
De pe căile minciunii
Pe stâncă El îl aşează

Şi-l tranmsformă-ntr-o lumină
El însuşi să lumineze
O viaţa mai deplină
În sine el să creeze

Reazim sfânt şi sprijin dulce
Pentru om Domnul a fost
În lumina-i ce străluce
Ne-a dat viaţă ne-a dat rost

Pe cărarea Lui Divină
Pe atâţi Domnul ne-a luat
Ne-a spălat şi fără vină
Pe stâncă ne-a aşezat

Ne-a făcut să fim o rouă
Pentru a Sa împărăţie
De e soare ori de plouă
Mire veşnic să ne fie

Glorie dar Lui Mesia
Slavă cinste şi onoare
Căci ne arată veşnicia
El fiindu-ne salvare

poezie de Ioan Daniel Bălan (31 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Osânda morţii

Ca Isus Hristos Mesia
Nimenea nu a mai fost
Să ne ofere veşnicia
Dragostea şi bucuria
Viaţa — să ne aibe rost

Numai El ne-a dăruit
Mielul Sfânt de pe Calvar
Viaţa nouă în sfârşit
Ca sufletul mântuit
Să ne fie doar prin har

Nu prin Lege şi poruncă
Ci-n credinţă şi-ndurare
În Acel ce ne e stâncă
Şi în dragostea-i adâncă
Căci ni-e Uşă de salvare

Hristos ne-a răscumpărat
Din blestemul crud al Legii
Şi iertare El ne-a dat
Când pe cruce atârnat
Primi cuiul fărdelegii

Pentru noi Hristosul răstignit
A purtat osânda morţii
Şi-a fost aspru biciuit
Suferind în infinit
De viaţă — s-avem sorţii

El Isus Hristos Mesia
Legea Sfânt-a împlinit
S-avem astăzi veşnicia
Şi de asemeni bucuria
Pe veci ce ne-a dăruit

Fiul Omului Isus
Ne-a dat viaţa şi iubirea
Şi ne-a dat un duh supus
Şi la Tatăl ne-a adus
Dându-ne neprihănirea

Nu prin Lege ci prin har
Prin adânca-i îndurare
Ne-a făcut mărgăritar
Viaţa nouă nu-n zadar
S-o trăim prin îndurare

Evanghelia ne spune
Pentru Lege suntem morţi
Despărţiţi de astă lume
Căci duhul ni se supune
În ai vieţii sfinte sorţi

Ca robi ai neprihănirii
Pe Isus îl onorăm
Şi-n extazele iubirii
De pe calea mântuirii
Toată cinstea noi i-o dăm

Tată Sfânt îţi mulţumim
Pentru Fiul Tău Mesia
Numele noi ţi-l cistim
Şi în veci dar te slăvim
Căci Isus ni-e bucuria
20-01-2022 M.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu-i ca iubirea...

Nimic nu-i ca iubirea ce a venit din Slavă
Ne-a cucerit total, cu zâmbetu-i sublim
Ne-aduce flori, miresme din veşnica Dumbravă
În existenţa noastră, din suflet, o dorim.

Nimic nu depăşeşte lucrarea ei activă
Se duce şi-n pustie s-aducă înapoi
Pe cei ce-au părăsit cereasca directivă,
Să-i conecteze iar cu viaţa de apoi.

E-o culme-a fericirii când ne îmbrăţişează
Căldura ei imprimă scenarii pitoreşti
Asupra existenţei, necontenit, veghează
Rostirea ei cuprinde expresii îngereşti.

Nimic nu o întrece în vorbă şi-acţiune
Căci nu se dă în lături când vine valul greu
Cu noi este la jug în greaua tracţiune
Să nu ne-mpotmolim pe-acest îngust traseu.

Că o numim Regină nu e la întâmplare
Natura ei divină ne-ndeamnă să cântăm
Răspunde la apel când vine-o încercare
De îi urmăm povaţa nicicând nu ne-ncurcăm.

E-o taină şi-o minune că nu ne părăseşte
Ci stă cu noi când geruri, perfide, ne cuprind
Amarul ce-i în suflet, duios, îl îndulceşte
Din ea doar sentimente cucernice descind.

Chiar spaţiul infinit de l-am putea străbate
Nu am găsi iubire ca cea de care-am spus
S-a dus la răstignire cu sfântă demnitate
De unde har bogat şi pace ne-a adus.

Nimic nu-i ca iubirea din infinit trimisă
Spre a forma în noi dumnezeieşti comori
Când influenţa ei în suflet e admisă
Vedem splendori stelare ce-s dincolo de sori.

poezie de George Cornici din Aripi cutezătoare (24 februarie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul şi Lumina

-Poem-
Ca a Domnului Fiinţă
Nu este şi nici n-a fost
Să ofere biruinţă
Chiar şi astăzi prin credinţă
Omului — un veşnic rost

Ca El nimeni n-a vorbit
Filozofi nici împăraţi
El la Sine ne-a primit
Viaţă — şi ne-a dăruit
La cer sus să fim luaţi

Veşnicia numai El
Şi astăzi dar ne-o oferă
El Hristos Emanuel
Al Lui Dumnezeu Sfânt Miel
Ce împarte a lumii eră

Mesia — ce ne-a arătat
Şi astăzi se împlineşte
Omul multe a-nvăţat
Cunoştinţe-a căpătat
Însă vai el se-nrăieşte

Cu a lui înţelepciune
Mai bun el ar trebui
Să trăiască-n astă lume
Totul când i se supune
Înţelept pentru a fi

Dar Cuvântul Celui Sfânt
Cât e azi de adevărat
Iată omul pe pământ
A lăsat Sfântul Cuvânt
Pe Isus l-a exilat

Nu mai e de trebuinţă
De Cuvântul Lui Hristos
Nici de har şi de credinţă
Omu-şi spune — biruinţă
Voi avea pe pământ jos

Şi omul iată azi luptă
Împotriva altui om
Bătălia e-ncepută
Şi nimeni azi nu ascultă
De-al vieţii sfinte Domn

Prea puţini azi mai privesc
Spre Isus Lumina lumii
Şi pe El Domn îl doresc
Căci din inimă-l iubesc
Pe Prinţul Înţelepciunii

Nimenea nu a promis
Omul că în veşnicie
Va ajunge-n Paradis
De trăieşte cum e scris
În Legea Vieţii vie

Doar Isus — El ne-a promis
Fericirea-n veşnicie
C-o să fim în Paradis
De-mplinim ce este scris
În Legea Vieţii vie

Numai Mesia Isus
Ne-a vorbit de veşnicie
Şi de Tatăl Lui de Sus
Şi că omul de-i supus
Va primi răsplata vie

Şi El iată ne-a promis
Fericirea pe vecie
C-o să fim în Paradis
De-mplinim ce este scris
Mire-n veci o să ne fie

Nici un om mare al lumii
Scriitor sau împărat
N-a promis asta mulţimii
Căci izvoarele luminii
Omul nu le-a explorat

Nimenea de pe pământ
Nu a susţinut că-i viaţa
Ci doar Fiul Celui Sfânt
Şi al Tatălui Cuvânt
În soare ce-şi scaldă faţa

Numai Mesia Hristos
Singur a mărturisit
Într-un chip aşa frumos
Pentru voi viaţ-am scos
Şi la voi iat-am venit

Eu sunt Viaţa şi-Nvierea
Şi Lumina lumii sânt
Eu vă dărui înfierea
În Mine s-aveţi plăcerea
Să-mpliniţi al Meu Cuvânt

Cine crede dar în Mine
Viaţa veşnică o are
Căci El face ce e bine
Şi-a păcatelor mulţime
Prin Mine — are spălare

Cine crede în Hristos
E spălat de-a lui păcate
Că-l urmează aici jos
Şi trăieşte aşa frumos
El lumina o împarte

Mesia Isus Hristos
Ne e Domn şi călăuză
Şi-a Lui drum e cu folos
Din lumina vieţii scos
Adevăru să-l pătrunză

Nu-i nimic aici sub soare
Ca a Lui Hristos lumină
Ce ne este azi cărare
Prin milă şi îndurare
Ca pe palme să ne ţină

Numai El e Adevărul
Numai El a îndrăznit
Să ne spună că e ţelul
Ce ne duce iar la Tatăl
De aceea — El a venit

Nimeni n-a mai susţinut
Că e Calea şi Viaţa
Şi că e-al omului scut
Doar de aceea s-a născut
Să ne lumineze faţa

Nimeni n-a mai afirmat
Că e Uşa şi Adevărul
Adevărul cel curat
Oamenilor ce-a fost dat
Din cer chiar de Însuşi Tatăl

Însă nici aşa frumos
N-a fost nimeni să susţină
Pe pământ aicea jos
Că-i a omului folos
Că e viaţă şi lumină

Tot ce-a spus a confirmat
Cu iubirea şi viaţa
Numai El trupu şi-a dat
Murind dar pentru păcat
Să ne lumineze faţa

El e-al nostru Creator
El cu Tatăl împreună
Şi ne e Mântuitor
Până-n vecii vecilor
E Păstorul de la turmă

Pentru noi El a murit
Ca să ne plătească vina
Pe Golgota răstignit
Viaţa El şi-a dăruit
Noi să îi urmăm lumina

Căci lumina şi Adevărul
E Isus Hristos Mesia
Pentru sfinţi doar El e ţelul
Numai El iubise omul
Să-i dea viaţa — veşncia

Cine se încrede-n El
E salvat de a lui vină
Căci Hristos Emanuel
E-al Lui Dumnezeu Sfânt Miel
Şi e Viaţă şi Lumină

Singurul fără păcat
Ce-a trăit jos pe pământ
El e solul — Minunat
Calea ce ne-a arătat
Din Cuvântul Celui Sfânt

Numai El este Lumina
Numai el e Adevărul
Ce ne cheamă-ntodeauna
Să primim şi noi cununa
Chiar din ceruri de la Tatăl

Nimeni nu ne-a mai chemat
Veşnicia să ne ofere
Ci Isus crucificat
El ne-a spus că-i Împărat
Şi ne are în vedere

Oamenii toţi ne-au hulit
Şi ne-a spus doar rătăciţi
Cu ocară ne-au lovit
Şi atâţi ne-au părăsit
De ei am fost prigoniţi

Nuimai El — Hristos Mesia
Cuvântu ne-a învăţat
Şi ne-a spus că veşnicia
Ne-o oferă — bucuria
De-a fi fii de Împărat
Doar a Lui Învăţătură
Ne-nvaţă să fim curaţi
Să trăim după Scriptură
Cu suflet şi cu făptură
Lui să-i fim pe veci predaţi

Nimeni altul n-a mai pus
Accent doar pe curăţie
Ca şi Domnul nost" Isus
Ce pe braţe ne-a adus
Fraţi să-i fim în veşnicie

El s-avem un duh curat
Şi astăzi iată ne cere
Nu omul ce-a învăţat
De-a fi cât mai necurat
Dar să aibă aici avere

Pe avere El n-a pus
Accent nici pe avuţie
Ci Mirele nost" Isus
Advărul ne-a adus
Să intrăm în veşnicie

Am pierdut un Paradis
Altu dar să câştigăm
În cer sus să fii admis
Prin Cuvântul sfânt şi scris
De El dar să ascultăm

Glorie dar Lui Mesia
Slavă Celui Prea Înalt
Ce ne oferă veşnicia
Să trăim iar bucuria
Ce odată ni s-a dat
13-11-2019 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menirea noastră

Trăim să proclamăm nepământeasca Lege
Transmisă prin Testamente şi profeţi
Ca mulţi drumeţi să-nceapă a culege
Acele taine ce se-ascund în frumuseţi.

Cu ce a spus Mesia trăim în concordanţă
(Nu-i altă cale spre tainice-mpliniri)
De când ne-a transformat nu mai dorim prestanţă
Ci vrem să-nfăptuim pe-ogor desţeleniri.

Netrebnica himeră e pusă la o parte
De când ne-a cucerit Cuvântul penetrant
Ieşit-am din domeniul acelor stări deşarte
Şi ne atrage-acum ce-i viu şi important.

Trăim nu să ascundem comoara pieritoare,
Nu să-nălţăm un steag al falsei teorii
Ci promovăm principii divine, salvatoare
Ştiind că rodul muncii, întruna, va spori.

Au fost şi falimente, a fost dezamăgire
Dar niciodată Fiul nu ne-a abandonat
Ci-a luminat cărarea spre-adânca fericire,
Cu dor de veşnicie, duios, ne-a-ncoronat.

Trăim în pribegie spre a vesti mesaje
Ce pot crea balsam pentru un suflet trist
Să poată să învingă dureri, dezavantaje,
Să fie-ntotdeauna fidel şi altruist.

Ieşit-am din vacarmul părerilor nefaste
Şi pe traseul sigur, cu Fiul, am pornit
Ştiind că fiinţa Lui neprihănire naşte,
C-aici şi-n veşnicie e-al nostru Preaiubit.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (7 decembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe urmele mele

ca şi Pavel cel din Tars
n-a fost nimeni pe pământ
să ghideze al nostru pas
înspre cerul Celui Sfânt

n-a fost nimeni să ne-nveţe
să călcăm pe a lui urmă
pe cărările răzleţe
să facem parte din turmă

ca apostolul cel mare
al neamurilor ales
n-a fost nimeni pe cărare
viaţa aşa — s-o fi-nţeles

Pavel — cel întors la Domnul
pe drumul înspre Damasc
a ales să-ndrepte omul
pe-al iubirii sfinte teasc

călcaţi pe urmele mele
căci şi eu calc pe-a Lui Hristos
de vreţi şi voi să fiţi stele
pentru Domnul — aici jos

înspre Isus dar privirea
de aici să v-o-ndreptaţi
să trăiţi mai viu iubirea
de surori şi-ai voştri fraţi

Evanghelia iubirii
fraţilor — voi s-o trăiţi
pe cărarea mântuirii
să fiţi cu toţii azi sfinţi

luaţi dar învăţătură
şi trăiţi Cuvântul Sfânt
viaţa doar după Scriptură
s-o aveţi aici oricând

căci sunt mort faţă de Lege
dar sunt viu pentru Hristos
El de Sine să mă lege
să-i slujesc aici frumos

Legea doar pân" la Ioan
şi prorocii au ţinut
dar noi vrem ca şi Avraam
al credinţei veşnic scut

căci viaţa prin credinţă
o primim şi nu prin Lege
de-n a Domnului Fiinţă
ne-ncredem — să ne dezlege

chiar de firea pământească
de pământ — de astă lume
ca-nspre patria cerească
să umblăm prin rugăciune

cea mai amplă-nvăţătură
iată Pavel ne-a lăsat
ca a noastră azi făptură
să aleagă ce-i curat

Legea el doar ne-o descrie
ca fiind îndrumător
înspre patria cea vie
şi-al nostru Mântuitor

spre Isus Hristos Mesia
Martorul cel credincios
ce zidise veşnicia
şi din lume El ne-a scos

profunzimile Scripturii
prin Pavel azi ne sunt date
pe cărarea mântuirii
s-avem hainele curate

nu prin Lge ci prin har
mântuirea ni se oferă
prin credinţa asta dar
şi-a vieţii sfinte eră

altă Evanghelie nu vrem
ci vrem cea propovăduită
de Pavel prin sfânt îndemn
s-avem viaţa-n noi sfinţită

doar prin mila Lui Isus
şi prin sfânta-i îndurare
să vedem al nost" apus
prin al Domnului sfânt soare

linia desăvârşirii
să ne fie ca o ţintă
prin Isus Domnul iubirii
dar trăind viaţa sfântă

glorie azi Lui Hristos
fie-i slavă şi onoare
căci din lume El ne-a scos
să ne fie-n veci salvare

poezie de Ioan Daniel Bălan (21 octombrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge codrul

Plânge codrul şi suspină
Fiindcă moare fără vină
Că nicicând nu ne-a trădat,
Ne-a fost frate-adevărat
Ne-a dat lemn să facem case,
Fluiere, viori frumoase,
Şi pătuţuri la copii,
Şi-alte lucruri mii şi mii.
Ne-a ascuns când ne-a fost greu
Şi ne-a ocrotit mereu,
Iar când am ajuns bătrâni
El ne-a pus bastoane-n mâini
Ne-a dat lemn pentru sicrie
Să dormim pe veşnicie
Şi tot el ne-a înfipt întâi
Cruci de lemn la căpătâi.
Dar noi nu-i mai suntem fraţi
C-aşa-s oamenii, ingraţi
Sunt prieteni doar la bine,
Iar la rău uită de tine.
Plânge codrul că-i tăiat,
Însă nu ne-a blestemat,
Ci se roagă către astre
Pentru sufletele noastre,
Fiindcă într-un anume fel
Vom muri şi noi cu el.

poezie de Octavian Cocoş (12 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu-ncredere de neclintit

Cu-ncredere de neclintit
Străbatem calea spre Cetate
În ce-i ceresc am investit
De când pe Fiu L-am întâlnit
Şi ne-a-nzestrat cu demnitate.

Deschişi fiind pentru Cuvânt
Nu ne-ndoim nici o secundă
În Duhul noi găsim avânt
Respingem tot ce e nesfânt
Vrem haru-ntreg să ne pătrundă.

Un crez testat în lupta grea
E far pe drum şi e tezaur
Lumini cereşti putem vedea
Şi ştim că-n Slavă vom umbla
Pe străzi cu plăcile din aur.

Sunt certitudini ce-ntăresc
Speranţele pentru cunună
Iar fiinţele sărbătoresc
Miracolul dumnezeiesc,
Comori din Biblie adună.

De la al vieţii ideal
Au încercat să ne abată
Acei din ceata lui Nabal
Să fim purtaţi de-al lumii val
Spre o cetate dezbinată...

Dar, iată-ne, păşind cu zel
(În stare n-or fi să ne-nvingă)
Mergem spre veşnicul Betel
'Nălţând al luptelor drapel
Căci nu pot crezul să ni-l stingă.

Cu-ncredere de neclintit
Ne deplasăm spre veşnicie
Ştiind că Tatăl ne-a unit
Cu un popor neprihănit
Câştigător de vrednicie.

poezie de George Cornici din Nestemate pentru suflet (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-a ajuns vremea

Lumea-n jur e ca o oază de-ncercare:
Răutate, dispreţ şi dezbinare.
Ne-a ajuns vremea prorocită de Ioan,
Ce-a prins contur, iar conturul e în van...

Rugăciunea noastră încet a dispărut
Ca un Iuda, noi pe cruce L-am vândut.
Ne-a ajuns vremea când păcatu-i lăudat,
Şi-al Lui popor nu mai ştie de Sabat.

Am rămas doar singuri, împotriva tuturor...
Veghind tăcuţi lângă-al nostru Creator.
Ne-a ajuns vremea sfârşitului prezis,
Prin Cuvântul Sfânt, ce nouă ne-a fost scris.

poezie de Rareş Faragău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pruncul cel mai drăgălaş

Cât de scumpă-i sărbătoarea
Naşterii Domnului Sfânt
Noi i-aducem azi onoarea
Şi îi cerem dar venirea
Să ne ia prin Duhul Sfânt
De aici de pe pământ

Cât de gingaş Doamne-ai fost
Când cu ochii Tăi lumina
Ai văzut-o — un adăpost
Căci Lumină ne eşti — rost
Şi ne eşti întodeauna
Cale Doamne — numai una

Cât de gingaş s-a-mplinit
Cuvântul Tău din Scriptură
Când în iesle ai venit
Scump Isuse — scump iubit
Cu plăpânda Ta Făptură
De raze — ce ne umplură

Căci iată Cuvântul spune
Peste cei din umbra morţii
Ce trăiau în astă lume
În păcat — deşărtăciune
Ca un soare-n largul bolţii
Ne-a luat din pragul porţii

Lumina din răsărit
Pruncul Cel din vremi promis
El — cadoul dăruit
Pentru omul rătăcit
Iar s-ajungă-n Pardis
După cum Tatăl ne-a scris

Din lumină prin lumină
Putem astăzi să umblăm
Să trăim fără de vină
Toţi acei ce i se-nchină
Viaţa-ntreagă să i-o dăm
Şi cu drag să îl urmăm

El este lumina noastră
El Cuvântul Minunat
Străbătând bolta albastră
Ne-a dat viaţa sfântă — castă
S-avem sufletul curat
Căci doar El ni l-a spălat

Pruncul Cel mai drăgălaş
Soarele ce străluceşte
Peste-al inimii sălaş
Şi al oilor imaş
El cu drag azi ne primeşte
Şi haina ne-o curăţeşte

Glorie dar Lui Mesia
Că să vină a acceptat
Să ne ofere veşnicia
Viaţa aici şi bucuria
Fie pururi lăudat
Căci doar singur ne-a salvat
25-12-2019 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!