Încă mai navighez prematur printre resentimente, acestea nu se vor termina niciodată.

aforism de David Boia (17 ianuarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se vor termina pădurile în România atunci se va da o lege care va interzice tăierea pădurilor.

citat din David Boia (22 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitarea aduce pacea socială şi ne scapă de resentimente.

aforism de David Boia (19 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi toţi

Aş putea deschis să jur,
Suntem născuţi prematur.

distih de David Boia (21 august 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu suntem în stare să terminăm lucru, ne va termina lucrul pe noi.

citat din David Boia (8 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe viitor

Vor astfel de situaţii:
Omul printre constelaţii
Va apela la divagaţii.

tristih de David Boia (28 octombrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă nu e târziu

Niciodată nu e târziu
să iubeşti!
Niciodată nu e târziu
să te trezeşti!

Atunci când în jur ţi se pare,
Că îţi fuge pământul de sub picioare,
Când nu mai vezi nici lună, nici soare...
Mai e încă o şansă dezlegătoare:
Eşti tu, barca ta salvatoare!

Încă nu e totul
Pierdut,
Încă timpul din noi
nu s-a oprit,
Încă te pot sava
noi aripi de zei,
Încă
găsi-te-va soarta
Printre atâtea
electrice căi!

Veni-vei cuminte
la Poarta împlinirii,
Te vor întâlni
Sfintele şoapte ale iubirii...

Urca-vei în calea
de dragoste plină,
Atinge-ţi-vei buza
de spuza zării senine!
Şi pluti-vei înaripat
cu gândul la ziua de mâine!

Pe drumul cu rouă
vom păşi împreună!
Tu şi eu:
O viaţă cu totul nouă,
Senină!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om înţelept nu va avea resentimente, nu acestea îi sunt caracteristice, ci iertarea şi uitarea.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care îţi râd în nas nu-ţi vor plânge de milă niciodată.

aforism de David Boia (4 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de adio

Am să plec prematur, şi-am să cad în uitare,
Singular şi confuz, numai eu am să ştiu.
Am să-ncerc ca pe-un drog, enigmatica stare,
Printre morţi încă treji, eu voi fi cel mai viu!

Printre idolii falşi, în absurda ticsire,
Un sihastru boem, şi atât de lucid,
Permanent incomod, permanent răzvrătire,
Îmi iau versul pistol, în tăcut suicid.

Eu voi fi permanent, ochiul minţii de veghe,
De la triste ferestre, taina lumii mai vede.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o barcă în derivă

Ca o barcă în derivă
Navighez pe marea vieţii,
Dup-o dragoste fictivă,
Dus de valurile sorţii.

Şi e marea învolburată,
Mă izbeşte rău de stânci,
Mi-este viaţa tulburată
Şi plină de răni adânci.

Nu am leac pentru durerea
Ce sufletul meu o simte,
Am pierdut toată puterea
De-a mai merge înainte.

Navighez cu disperare,
Printre valuri de speranţă,
Poate la capăt de mare
Cineva-mi dă importanţă.

Şi-mi va arăta ce înseamnă
Când iubesc să fiu iubit,
Poate inima-mi îndeamnă
Să uite ce-a suferit.

poezie de Razvan Isac (12 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să fim disperaţi. Micile bucurii nu vor fi şterse din viaţa noastră. Ce a fost nu se va termina niciodată, iar bucuria iubirii nu poate fi înlocuită.

citat din George Michael
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femei fidele

Printre cele tinerele,
Rar se mai găsesc fidele,
Dar ar fi ceva mai multe
Printre femeile... cărunte!

epigramă de David Boia (10 octombrie 2011)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul închide uşa

Câţi stejari vor mai
ştii... ce-i veacul
Câţi copii vor mai
încălţa opinca
Câţi români în lanuri
de neghină-si vor nega
limba...
Câţi hoţi ne vor mai
prada ţara
Şi când se va termina
desaga...
Ce-o să facem...
Tragem uşa
Şi ne pierdem naţia...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un zâmbet printre lacrimi e ca soarele ce se arată printre nori.

aforism de David Boia (12 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost citit printre gânduri şi consemnat printre rânduri.

citat din David Boia (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi printre

Şi printre bacterii
Persistă imperii,
Care produc mizerii.

tristih de David Boia (16 iunie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura este un depozit inepuizabil de bogăţie; resursele nu se vor termina niciodată. Substanţa Originară este energie creativă vie şi produce constant forme noi.

Wallace D. Wattles în Ştiinţa de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocorii nu se mai întorc

rândunelele nu se vor mai întoarce.
se vor fi înfipt cu aripile lor
ascuţite într-o avalanşă de iubire,
undeva prin Sudul îndepărtat.

cocorii nu se mai întorc,
am auzit.
se vor fi pierdut printre dafini şi
alte mirodenii înmiresmate,
pe undeva,
pe unde destinele nu apun
niciodată.

nici oamenii nu se vor mai întoarce.
am auzit că vor mai pribegi mult timp
în căutarea unui cuib,
rătăcind
de la o depărtare
la alta.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femei cochete

În peisaj contemporan,
Mai ales printre vedete
În oraş sau pe ecran,
Se găsesc femei cochete

Pe la casting sau bazar,
Printre blonde şi brunete
Chiar şi-n plan interimar,
Mişună femei cochete

Printre mame şi bunici,
În situaţii concrete
Peste tot ca şi pe aici,
Există femei cochete

În instituţii, cum se ştie,
Printre taine şi secrete
Cu aplomb şi energie,
Vieţuiesc femei cochete

În prezent ca în trecut,
Asortate în buchete
Lucru bine cunoscut,
Se afla femei cochete

În prezent şi-n viitor,
Spre încântarea tuturor,
Depăşind multe ştachete
Vor trăi femei cochete.

poezie de David Boia (27 martie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea, nostalgie departe

Într-o zi toate acestea vor deveni pământ,
nu voi mai fi pentru a mă bucura, încă.
Voi face gălăgie de sus dintre stele
pentru că ele vor fi surorile mele.

Într-o zi voi fi tunet şi ploaie.
Într-o zi veţi cere aripi de înger cerului.
Într-o zi, ce va fi îndepărtată...

Cine ştie dacă voi avea ochi spre a privi
pe cei care vor falsifica chiar şi suspinul.

Într-o zi voi fi zefirul din depărtate universuri.
Într-o zi toate acestea vor avea un sens.

Vei vorbi de acest contribut la progres?
De voinţa de a ne înălţa din adâncuri întunecoase,
noi mergând prin noroi rupându-ne încălţările.

Într-o zi aceste cuvinte vor deveni lumină.

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!