Așa cum toamna frunzele se îngălbenesc și părăsesc copacii, astfel s-a golit și viața mea. Nimic din curajul ce m-a inspirat în fericitele zile de vară nu a mai rămas!
Ludwig van Beethoven în scrisoare (1802)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Symphonies Nos. 5 6 and 7 in Full Score Paperback" de Ludwig van Beethoven este disponibilă pentru comandă online la 83.99 lei.Citate similare
Frunzele plutesc!
Primăvara, copacii se înverzesc,
Crengile prind viață, înmuguresc.
Mai apoi mugurii crengilor înfloresc,
Frunzele sunt ascunse, zâmbesc!
Vara,
Copacii de la soare se încălzesc,
Poamele se dezvoltă mult și cresc.
Crengile sunt acoperite și umbresc,
Frunzele așteaptă toamna, gândesc!
Toamna,
Cad frunzele și se veștejesc,
Copacii rămân și-n bătrânesc.
Crengile lor nu mai strălucesc,
Rămân și ele goale, așa e firesc!
Iarna,
Copacii cu o plapumă albă se învelesc,
Crengile sunt pline de nea, se îndoiesc.
Frunzele au dispărut, dar se mai găsesc,
Au zburat în toamnă, și încă plutesc...!
poezie de Ovidiu Kerekes (1 noiembrie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna - mirarea copacilor
De dorul ei,
Îmbrățișez copacii prin pădure,
Care, mirați, îngălbenesc subit,
Și toamna mă găsește chiar acolo.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngălbenesc frunzele, îngălbenesc gutuile.
aforism de Cristinel Mortici (12 decembrie 2019)
Adăugat de Cristinel Mortici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Numai Arta m-a susținut; pentru că, ah, e de neconceput pentru mine să părăsesc lumea înainte de a-i dărui tot ceea ce mă simt chemat să dăruiesc.
Ludwig van Beethoven în scrisoare (1802)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A noua zi a celei de-a noua luni
Încet, fără grabă, toamna se sfârșește.
Dureros de rece, vântul dimineții îngroașă roua.
Această iarbă nu va mai fi încă o dată verde.
Copacii și frunzele suferă.
Aerul este limpede și uscat,
Iar cerul înalt un mister.
N-a rămas nimic din cântecul greierului
Gâște sălbatice-n zbor sparg liniștea serii.
Nenumărate creaturi se ivesc și dispar.
Viața și moartea sunt întotdeauna dificile.
Toate care există sunt de la bun început sortite morții.
Acest gând îți poate frânge inima.
Ce aș putea face să-mi ușurez gândurile?
Mă consolez bând vinul care-a mai rămas în pahar.
Cine înțelege următorii o mie de ani?
Mai bine să facem astfel încât această dimineață
Să nu se termine niciodată.
poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzica este mediatorul între viața spirituală și cea trupească.
citat celebru din Ludwig van Beethoven
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am în inimă atâtea lucruri... sunt clipe când simt că vorbele nu spun nimic.
citat celebru din Ludwig van Beethoven
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Copacii
Copacii, toamna, de durere urlă!
Înfiorător de mari, de goi, de negri,
Par îngeri răzvrătiți blestemând cerul.
Ai auzit cum urlă, toamna, copacii?
Care bun arhanghel,
asurzitor și invizibil,
de Dumnezeu trimis,
le-a smuls plăpândele făpturi de pe ramuri?
Copacii urlă, cu brațele-ntinse, vânjoase,
spre Cerul pe care nu pot să-l apuce,
să-ș sfarme, să-l darme...
Copacii, toamna, sunt îngeri revoltați...
poezie clasică de Eugene Ionesco din Revista literară a Liceului "Sf. Sava" (1927)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Teatru III: Victimele datoriei. Amedeu. Tabloul" de Eugene Ionesco este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar - Beethoven, Ludwig van
- Cine este Beethoven? Un mare om, sărac, surd, îndrăgostit, necunoscut și filosof, a cărui muzică este plină de vise gigantice sau dureroase.
definiție de Hippolyte Taine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prințe, ceea ce sunteți dumneavoastră o datorați întâmplării. Ceea ce sunt eu, mi-o datorez mie însumi. Prinți vor exista cu miile, însă Beethoven este unul singur.
Ludwig van Beethoven în scrisoare adresată principelui Lichnowsky
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se pare că a venit toamna
Se pare că a venit toamna
Să întomneze pe la noi.
Număr frunzele rămase în copaci
Și restanƫele de astă vară.
Se pare că a venit toamna.
Ne amăgește cu spectrul cromatic
Și noi suntem iarăși nepregătiƫi,
Ne mai doream o zi, vacanƫă de vară.
Se pare că a venit iarăși toamna,
Și poate ne-am obișnui cu ea,
Dacă și numai dacă ne-ar promite
Că după vine iarăși vara...
A fost prea cald în inima ta,
A fost prea frig în inima mea,
Și-a mai venit odată toamna,
Pe nepregătite, așa cum e ea.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile senine
Nu printr-o mare iubire,
Nu prin bogăție, prin onoruri din anii maturității, prin victorii în politică sau în război,
Vei avea zile senine.
Dar, pe măsură ce viața se duce și toate furtunoasele pasiuni se potolesc,
Pe măsură ce splendide, vaporoase, tăcute culori acoperă cerul de seară,
Pe măsură ce blândețea, liniștea și bogăția spiritului, ca un aer proaspăt și îmbălsămat, îți umplu viața,
Pe măsură ce zilele se îmbracă în lumini patinate și merele coapte atârnă, obosite și leneșe, pe crengi,
Sosesc cele mai liniștite și mai fericite zile dintre toate,
Liniștitele și fericitele zile senine.
poezie celebră de Walt Whitman
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil originalul în limba engleză.Cartea "The Complete Poems" de Walt Whitman este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la 
Foșnetul toamnei
Foșnește toamna din marama-i zdrențuită,
Franjuri jerpeliți, rupți de vânt încep să piară,
Pădurea tristă în alămuri e coclită,
Sfrijite frunze își dau duhul... Grea povară...
Foșnește toamna în clinchete de tinichea,
La geamul meu o vrăbiuță-ar vrea să-mi spună
Să-mi fie milă, s-o ocrotesc dac-aș putea
Să trecem peste iarna rece împreună.
Foșnește toamna și frunzele la ușă-mi bat,
În odăița mea tristețile pogoară,
Mi-a mai rămas arama, argintu-i terminat,
Strivită-n talpă e iubirea de-astă vară.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vreau să știu nimic despre sistemul vostru de etică. Puterea este moralitatea omului care se distinge față de ceilalți și când spun asta mă refer și la mine.
citat celebru din Ludwig van Beethoven
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
La grădina de vară Pedas
La grădină cât am stat
Am scris multe epigrame,
Nu c-aș fi eu inspirat;
M-au inspirat... cincizeci de grame.
epigramă de Vasile Iușan din La români iară și iară, apar vânzători de țară (2012)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna pe perete
Cade toamna pe perete
Cade toamna azi pe mână
În picaj ca un egrete
Crengile doar să rămână
Vine toamna în izvor
Vine toamna peste ape
Și ne prinde c-un fior
Și cu frunze în ochi sapă
Totul a îngălbenit
Chiar și mersul deoparte
Umblă iată încâlcit
Dor de vară să ne poarte
Și pădurile s-au copt
Și de umbre și de pași
Acum sunt ca un compot
Mai pe jos să nu te lași
Bate vântul crengile
Frunzele doar au plecat
Să umple izvoarele
Vara ce ne-au stâmpărat
Astăzi iată cum sunt lipsă
Pomii și copacii-s goi
Căci viața în eclipsă
A primit un iz de ploi
poezie de Ioan Daniel Bălan (3 noiembrie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața e ceva mai blândă cu mine acum și am început să mă amestec mai mult printre oameni... Schimbarea asta s-a înfăptuit prin vraja unei fete dragi: mă iubește și o iubesc.
Ludwig van Beethoven în scrisoare unui prieten
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rudele, prietenii și fiii părăsesc mortul și se întorc acasă, cum părăsesc păsările copacii fără flori și fără fructe.
citat clasic din Bohtlingk
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Refren
Cântec
Eu vara obișnuiesc să îmi spăl toamna
Cu zile
cu flori
cu nimic altceva
Eu vara obișnuiesc să îmi spăl toamna
cu frunza ta!
Eu stau și-ți aduc
bănci calde de toamnă
și te usuc
pe țeava de armă...
Eu vara obișnuiesc să îmi spăl toamna
Cu zile
Cu flori
cu din tine ceva
Eu vara obișnuiesc să îmi spăl toamna
cu arma mea
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din jurnalul unei zile (lagărul morții...)
Fiecare pasăre își cunoaște zborul
aripile de ceară sunt un "simulacru",
o contestare
a lagărului
și-a sufletului pironit între ziduri
nu toți copacii falnici au parte
de roade...
freamătul frunzelor este același
când
ispitele pun la cale
nașterea unei lumi damnate...
Numai femeia "aleasă" poate asculta
sâsâitul
provocator al șarpelui...
"Fiii tăi vor fi răzbunarea mea
pentru frumusețea
vieții oferite"...
De unde vine glasul acesta tulburător
asemenea unei zile ce-și îmbracă
hainele cernite?
Trec ades pe lângă un cimitir părăsit
câinii de pripas stau la soare cu boturile
lipite de lespezile grele
"să vorbească pământul într-o limbă
ce nu ne-a fost dezvăluită?"
florile sălbatice crescute la căpătâi
mai păstrează în culori
amintirea
stinsă
a unei iubiri...
Și câte nebunii, izvoare nesecate,
cai sălbatici
și păsări în colivii
poți vedea
într-un "lagăr al morții"...
Aripile de ceară
sunt un "simulacru"
ca și viața
Gândurile...
o avalanșă de străfulgerări năucitoare
singurele
care mai au curajul
de a îmbrățișa
libertatea unei zile de vară,
unei zile de vară...
poezie de Valentina Becart din Din jurnalul unei zile (17 aprilie 2011)
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!