Din fruntea luminii...

Din fruntea luminii vin razele blânde
Ce-ating suflete-nvăluite-n tristeţi
Şi-atunci se hrănesc cu nuanţe plăpânde
Şi dau zâmbete la singuratici drumeţi.

Particule purtătoare de veşti cristaline
Pătrund cu sfială aducând minuni
Iar lăuntrul cu dor de frumoase cununi
E purificat şi revarsă unde divine...

Seninul creat e înconjurat de taine
Ce vor să deschidă ferestre spre cer
Ca noi, îmbrăcaţi în mirifice haine,
Să-nvingem misterul învăluit în mister.

Din fruntea luminii vin raze uşoare
Ce pot să învingă mâhniri ce mocnesc
De le lăsăm să intre-n pridvoare
Nicicând n-om uita mesajul ceresc.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (22 iunie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuriile luminii

bucuriile luminii coboară în convoi
chemările cerului se aud la ferestre
mierlele transferă frenezii din zăvoi
cu minuni de viaţă ne facem zestre.

bunul Dumnezeu împlineşte nevoi
şi destramă toate grijile terestre
bucuriile luminii coboară în convoi
chemările cerului se aud la ferestre.

ploi de împăcare cad şuvoi şuvoi
se hrănesc cu pace naturile terestre
păduri de iubire freamătă pentru voi
se nasc curcubeie din vintre acvestre.

bucuriile luminii coboară în convoi
chemările cerului se aud la ferestre.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa noastră-n pribegie

Viaţa noastră-n pribegie
Primeşte daruri şi minuni
Ca-n zilele de nostalgie
Să nu se stingă pasiuni.

Nu ne-adaptăm împrejurării
Ci stăm pe Stâncă, neclintiţi
Privim, senini, spre largul zării,
Suntem în har adăpostiţi.

Când vin furtuni să ne doboare
Puteri divine iar răsar
Şi ce urmează? Sărbătoare
Adusă din ceresc hotar.

Viaţa noastră se supune
Cuvântului ce ne-a format
Oricând, oriunde putem spune
C-al nostru Domn ne-a înfiat.

Mesajul gloriei deşarte
Nu ne atrage, nu-l primim
Căci ştim că dincolo de moarte
Cu Salvatorul ne-ntâlnim.

Trăind să împlinim cerinţa
Transmisă nouă prin profeţi
Supunem gândul şi dorinţa
Unei cucernice vieţi.

Lăsăm în urmă întristarea
Uitând de jug şi frământări
C-aşa învingem încercarea
Şi alte nedorite stări.

Viaţa noastră-n pribegie
Nu-mbracă haina vreunui mit
Ci noi urmăm o strategie
Şi ne-ndreptăm spre infinit.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (19 august 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini...

Pătrund în noi atât de lin
Şi nasc speranţă şi alin.

Străbat şi căile lactee
Şi relatări din epopee.

Ne înfăşoară mai duios
Ca puful dintr-o pernă scos.

Dezleagă taine şi mistere
Căci au trecut prin Înviere.

Ne dau imbold spre infinit
Ne-au modelat când au venit.

Oricine uşa le-a deschis
Simte un dor de Paradis.

Mesajul lor atât de clar
Deschide ochii către har.

Spre Adevăr ne-orientează
Doar puritate promovează.

În jurul lor e claritate
Ne dau imbold către Cetate.

Ating un ram cu gingăşie
Creează duh de părtăşie.

Le-mbrăţişăm şi noi cu drag
De câte ori sosesc în prag.

poezie de George Cornici (14 februarie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne zâmbeşti, primăvară...

Ne zâmbeşti, primăvară... ne zâmbeşti
Simţim candoarea ta suavă
Cu-al tău surâs ne cucereşti
Ţi-aducem compliment pe tavă.

Că iar ai poposit pe drum
Te înţelegem foarte bine
Cu doze fine de parfum
Alini tristeţi, alini suspine.

Eşti generoasă; te iubim
Că-mbraci natura-n frumuseţe
Mirosul tău este sublim
Parcă transmite tinereţe.

Eşti purtătoare de veşti noi
Tu de Stăpân eşti programată
Şi ştim că-n viaţa de apoi
Desigur, vei fi invitată.

Aşa plăcut te-nveşmântezi!
(Şi când e soare şi când plouă)
Te uiţi spre noi, ne fascinezi
Cu puritate ca de rouă.

Ne doare că-n curând te duci
Spre plaiurile-ndepărtate
Dar ştim că iar vii să aduci
Lumină din Eternitate.

poezie de George Cornici (24 aprilie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din flăcări de-aurore

Din flăcări de-aurore, din larg covor de stele
Şi izvorând din cântec etern tulburător,
Vin să te-admir o clipă, carbonizat de dor,
Atras de-a ta candoare cu ochii de zorele.

Tu mă priveşti tăcută, duios şi-ntrebător,
Cu lacrimi greu ascunse, dar îmi vorbeşti prin ele
Sporind apropierea prin tainice tunele -
Eu ard cu flame-n suflet rotindu-se spre cer;

Mă simt răpit de farmec pe-un pisc de vis rebel,
Tălăzuind himere care nicicând nu pier
Şi-atunci rădvanul vieţii ne saltă-n zbor cu el...

Vom răspândi-n eteruri iubirea-giuvaer
Când cosmosul ne-absoarbe să ne topească-n el,
Iar noi l-umplem cu doruri, iubire şi mister...

sonet de Cristian Petru Balan (29 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desprinşi de lumea efemeră

Total desprinşi de lumea efemeră
Cu-avânt călătorim spre-o altă emisferă
Dăm la o parte piedici plantate pe cărare
De slujitori ce vin din densa-ntunecare.

Călăuziţi de Raza cea sfântă a-nvierii
Ştim că ajungem în Ţara Primăverii
Alături de drumeţii ce poartă-n suflet dorul
Să mai asculte-odată ce spune Ziditorul.

Talazurile-s mari şi vin ca să distrugă
Un gând înmiresmat şi-ndemnul pentru rugă
Dar melodia dragă printre dureri compusă
Calmează frământarea peste fiinţă pusă.

În zilele toride văpăile sunt stinse
De ploile curate din Paradis desprinse
Durerea survenită în luptele acerbe
E transferată-n spaţiul minunilor superbe,

Şi-atunci pătrund în noi astrale revelaţii
S-avem spre tot ce-i sfânt divine aspiraţii
Şi iar ne copleşeşte vreun fapt descris în Carte
Şi ştim că de Mesia, nicicând, nu ne-om desparte.

Desprinşi de greutatea născută-n nepăsare
Simţim cum Duhul Sfânt aduce uşurare
Se-aşează-n noi, duios, o tainică simţire
Ce-o vom păstra, mereu, ca hrană şi-amintire.

Uniţi fiind cu Cerul străbatem labirintul
Păstrăm încredinţarea, păstrăm curat veşmântul
Trăim în mediu-n care Lumina e sfidată
Dar la final de drum ne-aşteaptă o răsplată.

poezie de George Cornici din Aripi cutezătoare (6 ianuarie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde vin aceşti drumeţi?

de unde vin aceşti drumeţi
cu tălpile crăpate de mers
şi cu merinde uscate?

trec printre noi în tăcere
cu umerii aplecaţi
şi cu lacrimile lumii în ochi

adresa era bună
numai secolul era altul
cei mai mici dintre oameni
fuseseră aleşi să măsoare înaltul

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să credem în LUMINĂ!

Să nu ne împăcăm cu primăvara dezolată,
Cu spaima ce-i inundă plămânii înverziţi,
Tu, lume, nu îngenunchea, de moarte speriată,
Ce râde sub mustaţă, să ne lăsăm zdrobiţi...

Trăim cu azi, de ce ne doare ce-o fi mâine,
Prezentul e răsplata la paşii-ne greşiţi,
Când otrăveam şi apa, şi sfintele ţărâne,
Nu ne păsa, că mâine vom fi şi pedepsiţi?

Să punem lacăte pe veştile flămânde,
Că ne-au robotizat, să nu fim răvăşiţi!
Sub hoardele de verde, ce năvălesc plăpânde,
Să ne ascundem orbul din ochii zăpăciţi...

Cu fruntea însorită să ducem talpa dreaptă,
Să mulţumim Luminii de Soare fără dungi,
O fi ea spaima-ceasta de turbulenţă aptă,
Dar noi suntem cocorii porniţi pe zboruri lungi!

Priviţi spre Cerul care, pe-o clipă, nu ezită
Să ne trimită raza, nemărginitul dar,
Desfaceţi larg aripa spre ziua ce-i menită
A ne-nvăţa, că zborul e infinit prin har!

Prin încercări bizare aripa e călită,
Să ignorăm veninul din vocea de pripas,
Să credem doar în Bine, izbânda e sortită
Aripii ce ascultă de al Luminii glas!

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea Luminii Dascălilor, Omagiu

Toţi lucrăm o viaţă la catedră
Şi plecăm, din şcoală, supăraţi,
Fiindcă ne trimite-acasă Viaţa,
Fără să ne-ntrebe: "Nu mai staţi?"
Anii ne-au rămas prin şcoli, prin clase,
Chiar acasă, unde tot trudeam:
Îndesam caiete multe-n plase
Şi târziu, în noapte, corectam...
Din cafea sorbeam ca din ambrozii,
Iar cultura ne-nălţa la zei!
Ne-am iubit cu toţii meseria.
Chiar am fost împătimiţii ei!
Am iubit elevii, şcoala, cartea,
Am sădit şi trainic şi frumos.
Toţi ştiam că Viaţa-i o minune
Şi-am ajuns la Dumnezeu, pe jos.
Ce lăsăm în urmă? Doar lumină
Şi copii care nu pot uita,
Întrebând, în toamnă, cu tristeţe:
"Nu ştiţi unde este Doamna mea?"
Vin acum din partea tuturora
Spre aceşti blânzi dascăli şi cuminţi
Şi îngenunchez cu tot respectul
Lâng-aureola lor de sfinţi!

poezie de Maria Baciu (2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea luminii (Dascălilor, omagiu)

Toţi lucrăm o viaţă la catedră
Şi plecăm, din şcoală, supăraţi,
Fiindcă ne trimite-acasă Viaţa,
Fără să ne-ntrebe: "Nu mai staţi?"

Anii ne-au rămas prin şcoli, prin clase,
Chiar acasă, unde tot trudeam:
Îndesam caiete multe-n plase
Şi târziu, în noapte, corectam...

Din cafea sorbeam ca din ambrozii,
Iar cultura ne-nălţa la zei!
Ne-am iubit cu toţii meseria.
Chiar am fost împătimiţii ei!

Am iubit elevii, şcoala, cartea,
Am sădit şi trainic şi frumos.
Toţi ştiam că Viaţa-i o minune
Şi-am ajuns la Dumnezeu, pe jos.

Ce lăsăm în urmă? Doar lumină
Şi copii care nu pot uita,
Întrebând, în toamnă, cu tristeţe:
"Nu ştiţi unde este Doamna mea?"

Vin acum din partea tuturora
Spre aceşti blânzi dascăli şi cuminţi
Şi îngenunchez cu tot respectul
Lâng-aureola lor de sfinţi!

poezie de Maria Baciu (august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde mintea nu se teme

Unde mintea nu se teme şi fruntea este ţinută sus;
Unde drumul cunoaşterii e liber;
Unde lumea nu este fragmentată de înguşti pereţi domestici;
Unde vorbele vin din adâncimea adevărului;
Unde truda-şi întinde neobosită braţele spre perfecţiune;
Unde râul limpede-al raţiunii nu se pierde-n deşertul trist al rutinei mortale;
Unde mintea este îndrumată de Tine-n deschiderea largă-a gândului şi-a acţiunii –
Acolo, în acel paradis al libertăţii, O, Tată al meu ceresc, trezeşte ţara mea.

poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Variaţiuni

Vin vremuri
volatile
vin veşti
versatile
vin varietăţi
variabile
vin vise
virtuale
vin valuri
vibrante
vin veleităţi
veritabile
vin verslibrişti
venerabili
vizionari
vijelioşi.

poezie de David Boia (11 aprilie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad perseide

Cad perseidele din cer,
Pe un Pământ în agonie,
De unde vin e un mister,
Spre ce zări zboară nu se ştie...

Cad perseide peste tot,
Peste iubire, peste ură,
Peste bunic, peste nepot,
Peste îngheţ, peste căldură...

Şi-or mai cădea steluţe mii,
Căci Universu-i generos,
Din ale cerului tării,
De sus se prăvălesc în jos,

Dar ca şi visele deşarte,
Chiar de trudesc pe drumul lung,
De fericire nu au parte,
Mereu la ţintă nu ajung...

Cad perseidele din cer,
Pe un Pământ în agonie,
De unde vin e un mister,
Spre ce zări zboară, nu se ştie...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem o datorie

Avem o datorie: oriunde să vestim
Că-i numai un traseu spre fericiri divine,
C-apar fortificări când spre Liman păşim,
Că doar prin lupte credinţa se menţine.

Că înţelegem scopul trăirii-n pribegie
E-un adevăr ce naşte în noi încredinţări
C-aşa putem implementa o strategie
La noi acasă şi-n alte multe ţări.

Se-ndreaptă milioane spre grotele pierzării
O, cine să-i oprească din gestul lor dement?
Avem o misiune mergând spre largul zării
Să spunem că Scriptura e-un sfânt medicament.

Nimic nu poate stinge în noi însufleţirea
Ce-am dobândit-o când răspuns-am la Apel
Atunci noi am decis să-ndeplinim menirea,
Să acceptăm Lumina şi să slujim cu zel.

Iar azi când creştinismul e atacat de ceata
Acelor ce din zgură un templu construiesc
Privind spre veşnicie răspundem: suntem gata
În oameni să plantăm un dor nepământesc.

Străbate-vom, din nou, acele văi aride
Şi iar vom întâlni obstacole, nevoi
Şi-acestea când vor fi, desigur, vom decide
Să nu lăsăm să piară din turma noastră oi.

Avem o datorie ce dă imbold vieţii
De ea ne-am ataşat, prin ea vrem să trăim
Ştim ce ne-aşteaptă în Ţara Frumuseţii
De-aceea sfântul crez, nicicând, nu-l părăsim.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (12 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilnic...

Zilnic, primim îndrumare
Cum să păşim spre Eden
S-avem, Acolo, intrare
În cel mai mirific teren.

Zilnic, simţim ocrotirea
Stăpânului nostru iubit
În El vedem împlinirea
La tot ce-am spus şi-am muncit.

Zilnic, prezenţa Luminii
În noi creează elan
Să dăm la o parte toţi spinii
În drumul spre-al nostru Liman.

Zilnic, Cuvântul ne spune
Ce-nseamnă trăirea prin har
Să nu ne legăm de-un tăciune
Ci doar de-al Cerului Dar.

Zilnic, cu EL pe cărare
Privim spre veşnicul Mal
Ştiind că-ndelunga răbdare
Ne-ajută să-nvingem un val.

Zilnic, puterea divină
Respinge duşmanii ce vin
S-avem o pace deplină
Şi când ne-apasă vreun chin.

Nu-i la sfârşit îndurarea
Părinte slăvit Te-adorăm
Netezeşti, zilnic, cărarea
Pe care, voioşi, Te urmăm.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (25 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începătorului în slujbă

Să fii, mereu, imparţial
Scriptura să îţi fie lege
misterul chiar dacă-i total
ea poate să-l dezlege.

De Adevăr fii purtător
la ideal spre a ajunge
pe cel cu duh răzbunător
dă-i sfat să îl alunge.

Împarte drept Cuvântul sfânt
în el să nu pui pleavă
să spui că dincol' de mormânt
e o eternă Slavă.

Fii ferm: păcatul e păcat
prin lacrimi, doar, se şterge
şi-atunci slăvitul Împărat
'naintea ta va merge.

N-amesteca ce e din lut
cu entităţi nemuritoare
când vasul nu este umplut
cere puteri suplimentare.

Pe cel rănit nu-l amâna
nu-i spune: "Vino mâine!"
c-aşa îl poţi încununa
cu bucurii divine.

Decizii mari, decizii mici
reclamă rugăciune
nu are rost să te complici
cu stări de uscăciune.

Veni-vor să îţi dea pelin:
mai iartă-i înc-odată
îndeamnă-i la un trai senin
nerupt de-al nostru Tată...

Iar consultări de vei avea
cu cei cu albe plete
minuni mai multe vei vedea
(şi nu nişte regrete).

Meniu bogat şi consistent
de vei avea pe listă
va fi ceresc medicament
(nu ca dintr-o revistă).

Furtunile vor bate greu,
va fi şi-mpotrivire,
dar propăşire pe traseu
primeşti când dai iubire.

Să te fereşti de-nterpretări
ce n-au nimic cu Cerul
mai ia aminte la chemări
ce-nalţă caracterul.

Şi nu uita! O, nu uita!
menirea ta sublimă
căci în Hristos dacă vei sta
te vor privi cu stimă.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (14 noiembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menirea noastră

Trăim să proclamăm nepământeasca Lege
Transmisă prin Testamente şi profeţi
Ca mulţi drumeţi să-nceapă a culege
Acele taine ce se-ascund în frumuseţi.

Cu ce a spus Mesia trăim în concordanţă
(Nu-i altă cale spre tainice-mpliniri)
De când ne-a transformat nu mai dorim prestanţă
Ci vrem să-nfăptuim pe-ogor desţeleniri.

Netrebnica himeră e pusă la o parte
De când ne-a cucerit Cuvântul penetrant
Ieşit-am din domeniul acelor stări deşarte
Şi ne atrage-acum ce-i viu şi important.

Trăim nu să ascundem comoara pieritoare,
Nu să-nălţăm un steag al falsei teorii
Ci promovăm principii divine, salvatoare
Ştiind că rodul muncii, întruna, va spori.

Au fost şi falimente, a fost dezamăgire
Dar niciodată Fiul nu ne-a abandonat
Ci-a luminat cărarea spre-adânca fericire,
Cu dor de veşnicie, duios, ne-a-ncoronat.

Trăim în pribegie spre a vesti mesaje
Ce pot crea balsam pentru un suflet trist
Să poată să învingă dureri, dezavantaje,
Să fie-ntotdeauna fidel şi altruist.

Ieşit-am din vacarmul părerilor nefaste
Şi pe traseul sigur, cu Fiul, am pornit
Ştiind că fiinţa Lui neprihănire naşte,
C-aici şi-n veşnicie e-al nostru Preaiubit.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (7 decembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul

Somn dulce, pune-mi mâinile-ţi uşoare
Pe ochi, pe frunte,
Şi-mi cântă cântecele tale aromitoare,
Duioase daruri din comoara-ţi de minuni mărunte...

Somn, spune-mi iar poveştile acele
Ce-ndeamnă ostenitul suflet să se culce
Şi dau odihnă gândurilor grele.
Tu singur ştii să povesteşti atât de dulce.

Adu-mi vederi din ţări străine
Pe care-n veghe nu le-ajungem niciodată.
Şi pân'ce stelele mai palide s-arată,
Lasă-mi fruntea pe-al tău umăr să se-ncline...

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele

Stelele se-ascund în noapte...
Somn şi vise arămii,
Albe adieri de şoapte
Pe alei trandafirii.

Blânde mângîieri se-arată
Pe obrazul pomadat.
Ce miros de pâine coaptă!
Din gutuiul aromat,

Am gustat furând din soare
Mierea păcii şi-a luminii
Şi-am sădit pe fruntea ţării
Şi în suflet, trandafirii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depăşind dificultăţile

Ne ridicăm deasupra problemelor spinoase
Mereu având conecţii cu Cerul în splendori
Când înspre noi se-ndreaptă priviri mai duşmănoase
Dăm zâmbete duioase şi proaspete culori.

Ne înălţăm mai sus de dure opoziţii
Sfidând păreri nefaste din cercuri ce propun
S-abandonăm noi crezul în sfinte investiţii
Şi s-adoptăm tradiţii şi-un ritual străbun.

Că-nvingem arsenalul oştirii infernale
Se datorează Celui ce n-are vreun rival
Simţim împrospătări când ducem osanale
Şi-I dăm recunoştinţă prin vorbă şi chimval.

Vom depăşi necazuri ce vin să ne doboare
Urcând la un nivel – spiritual vorbind
Unde găsim izvor de har şi-nseninare
Şi-unde puteri cereşti în inimă descind.

Spre zone nefertile din lumea frământării
Nu ne lăsăm atraşi; urcăm cu-avânt spre ţel
Chiar zilnic de-ar veni vreo undă a-ncercării
Stăpânul nu ne lasă căzuţi în vreun tunel.

Ne ridicăm mai sus de-adânca suferinţă
Luând cu noi mesajul transmis prin Duhul Sfânt
C-aşa îndeplinim cucernica cerinţă
Şi zilnic îmbrăcăm dumnezeiesc veşmânt.

Urmând itinerarul trasat de Trinitate
Privim spre biruinţă şi nu spre colbul dens
Şi nu ne-oprim în spaţii ce nasc nedemnitate
Că ştim că spre Cetate e un urcuş imens.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (11 aprilie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!