Noul Soare

Speranţa-i că voi tineri nu va-ţi pierdut
Prin jungla sălbatecă de afară...
Fugiţi de umilirea cea amară,
Din truda voastră făuriţi-vă avut!

Lăcaşul cel mai sfânt vă este-n ţară
Unde ale voastre mame v-au crescut;
Aşteaptă să fiţi de apărare scut
Şi-n casă Noul Soare să răsară.

Şi dacă veţi fi de rele-mpovăraţi
Să curgă lacrimi Dunărea Albastră,
Să nu disperaţi, cu toţii sunteţi fraţi!

Rădăcina vă tinde către mare
Înfiptă-n inimi sacre de Carpaţi
Şi nu vă poate smulge vântul tare!

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cele mai gingaşe mame...

Voi femeile înainte să fiţi doamne,
Voi sunteţi pentru noi mame.
O viaţă primiţi şi o viaţă daţi,
Tot cei mai scump voi meritaţi.
Din buchetul de flori
Tu eşti cea mai frumoasă floare
Şi azi pentru tine e sărbătoare,
Vreau să-ţi urez sănătate,
Şi ani frumoşi cât se poate,
Fericirea aş vrea să vă fie,
În sufletul tău cu bucurie,
Trandafiri cu miresme să primiţi,
S-aveţi anii fericiţi!
La mulţi ani, pentru ale noastre mame,
Voi rămâneţi şi veţi fi,
Cele mai mai gingaşe doamne.

poezie de Eugenia Calancea (8 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se va sfârşi?

Sunt vile înălţindu-se spre soare,
Şi câte altele nu vor mai fi...
Iar alţii mor de foame prin canale...
Acest dezastru, când se va sfârşi?

Ai "pile"? E ok în lumea noastră
Ai bani? O loterie ţi-e destinul
Însă te fură setea de putere
Şi îţi îmbată sufletul ca vinul...

De ce să laşi sărmanul să se mişte?
De ce nu ai şi tu ce are el?
De ce necazul nu se mai opreşte
Sub ale voastre feţe, măşti de fior.

Când dinastia voastră, răzbunarea
O va sfârşi, voi unde o să fiţi?
Lacrimi pe faţa voastră remuşcarea
Va pune şi cu lacrimile noastre,
Veţi fi atunci în suflet biciuţi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proximo (vorbindu-le ultimilor oameni recrutaţi): Eu sunt Proximo! Vă voi fi mai aproape în următoarele zile, ultimele din existenţa voastră nenorocită, decât v-au fost mamele voastre când v-au adus ţipând pe lume. Nu am plătit bani grei ca să îmi ţineţi companie. Am platit ca să obţin profit după moartea voastră. Aşa cum mama v-a fost aproape la început, aşa vă voi fi eu aproape la sfârşit. Când veţi muri- şi o veţi face- veţi trece dincolo în zgomot de... (Aplaudă.) Gladiatori... vă salut.

replică din filmul artistic Gladiatorul
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.

replică din Sfânta Evanghelie după Matei, Predica de pe munte. Fericirile. Adevărata împlinire a Legii. - 5:13-16 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credincioşilor

"Voi sunteţi copii" (Romani 8:14)

Credincioşii chiar şi vii
Sunt ai Domnului copii
Au primit prin Sfânta vrere
Un Duh nou de înfiere.

"Voi sunteţi sfinţi" (Romani 1:7)

Cei chemaţi poate nu ştiţi
Voi Îi sunteţi preaiubiţi
Chemaţi, voi ca sfinţi să fiţi
Har şi pace să primiţi.

"Voi sunteţi mlădiţe" (Ioan 15:1)

Eu sunt Viţa, vi s-a spus
Chiar de Domnul nost' Isus
Voi mlădiţe-n roade pline
N-aveţi roade? Nu e bine
O mlădiţă curăţită
Pentru roadă-I pregătită
Fără de roadă şi-având pată
O mlădiţă e tăiată
Tatăl Sfânt la a Lui vrere
Face mlădiţei tăiere.

"Voi sunteţi lumină" (Filipeni 2:14)

Curăţiţi fiţi, fără vină
Fiţi pe lume o lumină
Puşi în lumea rea voi ştiţi
Printre ea să străluciţi
Cetate pe munte fiţi (Matei 5:14)
De unde să străluciţi.

"Voi sunteţi sare" (Matei 5:13)

Sarea bună şi curată
E atunci când e sărată
Făr' puterea de-a săra
Sarea se va lepăda
Când nimic bun nu mai are
E vreun rost pentru păstrare?
Va fi sigur lepădată
În picioare a fi călcată.

"Voi sunteţi epistole" (2 Corinteni 3:2)

Epistole ce nu înşeală
Nu scrise doar cu cerneală
Nu scrise-n table de piatră
Ci cu Duh-Arvună dată.

"Voi sunteţi preoţi" (Apocalipsa 1:6)

Sunteţi preoţi pe lume fraţi
Ca şi preoţii să lucraţi
Cuvântul de nu răspândiţi
Puteţi voi preoţi să fiţi?!...

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priceasnă

Mai plânge Maica din Carpaţi şi inima-i se frânge,
Îşi mai aşteaptă fiul drag şi-o Dacie mai plânge.
Mai sângerează rana lui Iisus pe crucea putrezită,
Şi cuiele bătute-n mâini le simte inima-mpietrită

La Cina cea de Taină în limba sacra a cuvântat,
Dar au cântat cocoşii în zori şi fraţii l-au trădat.
Nici ţintele bătute-n carne nu L-au durut mai tare,
Decât trădarea aproapelui în Vinerea cea Mare.

Voi nu l-aţi cunoscut în Rusalim bătut cu pietre,
Cetatea l-a primit cu sălcii, crescute în perete.
Pribeag în ţara lui de sus, pe muntele cel sfânt,
El ne-a iubit şi ne-a iertat, murind, ne-a mântuit.

Mai plânge Maica din Carpaţi, şi inima-i de piatră,
Îl mai aşteaptă pe Messia o Dacie îndoliată.
Nu plângeţi fraţii mei de cruce, ne spune El de sus,
Mă doare crâncen rana voastră, sunt Dacul cel Iisus.

poezie de Tamara Tomiris Gorincioi (5 aprilie 2018)
Adăugat de Tamara Tomiris Gorincioi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apel (un strigăt, o durere)

Eu, ştiu că sunteţi prea departe
Şi mă gândesc mereu la voi
Obstacolele şi vremurile toate
N-au fost impedimente pentru noi.

Anii petrecuţi împreună
Rămân o mărturie vie
Un vis, o amintire bună
Şi-n inimi numai bucurie.

De la noi, plecat-au oameni şi bunicii
S-a stins şi buna voastră mamă
Mă duc şi eu când rându-mi vine
Dar, asta oare ce înseamnă?

Aici au trăit bunii şi străbunii noştri
În vremuri bune ori supăraţi
De ce acuma voi şi cu copiii voştri
Să fiţi din ţară desrădăcinaţi.

Luaţi bine seama dragi intelectuali
Voi lucrători ori căpşunari
Că viaţa voastră acolo nu-i mai bună
Decât în vatra noastră cea stăbună.

Nu mai gândiţi la sărăcie
Ea va dispare dacă-i hărnicie
Uitaţi cu toţii visele şi filosofia
Veniţi acasă, mama noastră este România!

poezie clasică de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare pentru cei plecaţi

Aho, aho, surori şi fraţi
Ce zile grele număraţi
Trudind departe de părinţi,
Vă pun în calendar la sfinţi
Şi vă doresc de sărbători
Să fiţi la fel de muncitori!

Că ştie Domnul cât de greu
Aţi dus-o acolo, mai mereu,
Şi la străini v-aţi umilit,
Vă fie totul răsplătit!
Iar când vă-ntoarceţi, rând pe rând,
Vă fie doar lumină-n gând!

Aho, aho, măicuţe blânde,
Ce lacrimi nu puteţi ascunde,
Cu braţe dârze şi călite
În doruri grele învelite,
Să fiţi ca roua de pe flori,
Ca albul dulcilor ninsori!

Iar voi bărbaţi ce aţi lăsat
Părinţi sau fraţi la voi în sat
Şi mai veniţi o dată-n an,
Că puneţi banul peste ban,
Să faceţi la copiii o casă,
Vă fie clipa luminoasă!

Aho, aho, români pribegi,
Vă fie visurile-ntregi
Să reuşiţi prin truda voastră
Să ridicaţi şi ţara noastră,
C-aici păduri se prăpădesc,
Iar munţii goi atât' jelesc.

Aho, aho, sărmani creştini
Ce duceţi ruga prin străini
Şi obosiţi, şi nemâncaţi,
Cu gândul la surori şi fraţi,
Vă fie zilele senine,
De bucurie toate pline!

Spre voi urările se-ndreaptă
Şi toţi românii vă aşteaptă
Să fiţi acasă în Ajun,
Când Magii Stelelor o spun
Că blând Isus, prin legea firii
Ne cheamă-n hora nemuriri!

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La arme

Auzi!... Departe strigă slabii
Şi asupriţii către noi:
E glasul blândei Basarabii
Ajunsă-n ziua de apoi.
E sora noastră cea mezină,
Gemând sub cnutul de Calmuc,
Legată-n lanţuri e-a ei mână,
De ştreang târând-o ei o duc.
Murit-au? Poate numai doarme
Şi-aşteaptă moartea de la câni?
La arme!
La arme dar Români!

Pierit-au oare toţi vultanii
Şi şoimii munţilor Carpaţi,
Voi, fii ai vechei Transilvanii,
Sunteţi cu totul enervaţi.
Şi suferiţi în înjosire
De la Braşov pân la Abrud,
Ca să vă ţină în robire
Fino-Tătarul orb şi crud.
Şi nimeni lanţul n-o să farme,
Nu aveţi inimi, n-aveţi mâni?...
La arme, la arme,
La arme, fraţi Români.

Iar tu, iubită Bucovină,
Diamant din stema lui Ştefan,
Ajuns-ai roabă şi cadână
Pe mâni murdare de jidan.
Ruşinea ta nu are samăn,
Pământul sfânt e pângărit...
Mişel şi idiot şi famăn
Cine-ar mai sta la suferit...
De-acuma trâmbiţi de alarme!
Nălţaţi stindardul sfânt în mâni,
La arme!
La arme dar Români!

Pierduţi sunteţi pe Criş şi Mureş...
E moarte, e leşin, e somn?
Au Dragoş nu-i din Maramureş,
Au n-a fost la Moldova Domn?
N-au frânt a duşmanilor nouri,
N-au frânt pe Leşi şi pe Tătari,
Au Dragoş, vânător de bouri,
N-o să vâneze şi maghiari?
Ruşine pentru cel ce doarme,
Sculaţi ca să nu muriţi mâni.
La arme,
La arme dar Români!

Din laur nemuritoare ramuri,
O! ţară, pune-n frunte azi,
Şi-n tricolorul ş-a lui flamuri
Să-nfăşuri pieptul tău viteaz,
Şi smulge spada ta din teacă
Şi-ţi cheamă toţi copiii tăi
Şi la război cu dânşii pleacă –
Cu fii de şoimi şi fii de smei,
În valuri crunte să se farme
Calmuci, tătari, duşmani, stăpâni...
La arme, la arme!
La arme, fraţi Români!

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea-n disperare

Copacul rădăcini înfipte are
În solu-n care falnic a crescut
Şi n-a avut vreodată vajnic scut,
A fost mereu lipsit de apărare.

De multe ori să fugă ar fi vrut,
Să scape de teroare-n lumea mare,
Dar n-a putut căci nu avea picioare...
L-au rupt samsarii şi a dispărut.

Păduri întregi au plâns de disperare
Sub lovituri de bardă-aprig cnut,
Ar fi plecat departe-n emigrare
Să crească falnice ca la-nceput.

Cum legiuirile ne sunt precare,
Hoţia-n ţară n-are vindecare.

sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mânia Domnului

Când va veni...

Mânia Domnului
În timpul somnului
Pe timp de furtună
În nopti fără lună
La locul de rugă
Oraşe să distrugă
Să plouă cu pietre
Toţi zeii să se certe
Să-ncalce legământul
Să-nfurie vântul
Când noaptea veni
Din cer se-auzi:

Înapoia Mea...

Cu toţii să fiţi
Veţi fi pedepsiţi
Pentru neascultare
Veşnică nepăsare
Veţi pieri cu Pământul
Rapid ca şi gândul
În colţ de univers
Trecutul va fi şters
Din minţile voastre
Din zările albastre...

Iar raiul...

Va fi pentru cei
Blânzi ca nişte miei
Ce-mi dau ascultare
Ce pot sta lângă soare
Fără să se ardă
Doar binele să vadă
Cu îngerii în cor
Cânta-vor imnul lor.
În zi de Sabat
Flori morţilor împart.

Să ştiţi...

Că mult am iubit
Întregul infinit
Iar floarea albastră
Numita a voastră casă
Va dispărea în timp
Ca un anotimp
Ca soarele de vară
Ce apune spre seară
Făcând-o piatră strălucitoare
Rubin la a mea cingătoare.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visătorie

Oriunde până astăzi, ursitele v-au dus,
Orice identitate v-au dat, ca să vă mintă,
În Răsărit de sunteţi sau sunteţi în Apus
Străini de bună voie sau naţie murindă,

Chiar de trăiţi sub haină de alfabet străin
Ori desţăraţi vă pierdeţi sub stăpâniri barbare,
Vă rog, în aşteptarea aceluiaşi destin,
Români de pretutindeni, să mai aveţi răbdare.

Ca un infarct politic ce n-a iertat nimic,
Ca o rejudecare care fatal ne cheamă,
Cel mare va rămâne atât cât e cel mic
Şi vor veni provincii din nou la ţara mamă.

Ca râsul după lacrimi, ca noaptea după zi,
În urma planetarei şi dreptei revoluţii,
La ţara voastră mamă plângând veţi reveni,
Voi, deocamdată, încă atât de trişti pierduţii.

Nu are crima lumii măcar un alibi,
Uitarea nu încape nicicum între soluţii,
Români de pretutindeni acasă vor veni,
Veni-va Chişinăul, veni-vor Cernăuţii.

Români de pretutindeni, păstraţi-vă întregi,
Reînvăţaţi copiii cinstita noastră hartă,
O lege să se-nalţe din celelalte legi,
Că dorul ţării noastre se-amână dar nu iartă.

Orice să se întâmple, vânzări, trădări, minciuni,
Nu-i ideologie în stare să separe
Pe cei născuţi să fie în ţara lor Români,
Oricât i-ar ţine vameşi la falsele hotare.

Primiţi această ştire, cuminţii noştri fraţi,
Că dor vă e şi vouă, că dor ne e şi nouă,
Şi trista voastră ţară s-o binecuvântaţi
Cum inima e una şi nu se dă în două.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Voi sunteţi din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. V-am spus deci vouă că veţi muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.

replică din Sfânta Evanghelie după Ioan, Femeia păcătoasă. Iisus este Lumina lumii. Cuvânt împotriva necredinţei iudeilor. - 8:23-24, după Sfântul Ioan Evanghelistul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Sf. Gheorghe

Sunteţi prea mulţi să vă urez la fiecare
Mulţi ani şi să vă dăruiesc o floare.
Aşa că, sper, că nu va fi cu supărare,
De vă urez la toţi, la mic, la mare
Să aveţi parte de ce vă doriţi
Şi măcar azi să fiţi mai fericiţi!
Să prăznuiţi în linişte şi pace
Cu cin' vi-e drag, cu cine rău nu face,
Să fie soare, cer senin şi voie bună
Şi să vă veseliţi cu toţii împreună!
Iar voi, bărbaţii, mai uşor cu vinul,
Că v-ameţeşte rău, acum, pelinul.
Luaţi-o mai uşor cu băutura,
C-o să vă ia pe dinainte gura.
Şi nu-i frumos ca-n zi de sărbătoare
Să fiţi chiar voi, cu gura cea mai mare.
S-aveţi de toate azi, pe sfânta masă
Şi bucuria să domnească-n casă!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul III

Oglinzi: pân-acum nimeni n-a spus încă
ce sunteţi voi în firea voastră-adâncă.
Lacune ale vremii, împânzite
parcă numai cu găuri de site.

În goale săli lumina voastră se risipeşte...
Adânci ca nişte codri sunteţi, în seri albastre.
Şi candelabrul ca un cerb păşeşte
prin nepătrunderile voastre.

Câteodată sunteţi pline de figuri pictate.
Unele par în voi scufundate,
pe altele, de frică, departe le-aţi trimis.

Dar cea mai frumoasă va sta ca un vis
până când prin obrajii păstraţi va străbate
limpedele, slobodul Narcis.

poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

MINORITARILOR!

Voi sunteţi azilanţi în ţara asta
Şi azilanţi aţi fost de la-nceput,
Nu încercaţi să faceţi pe stăpânii,
Cu cei ce v-au primit când v-a durut!

Ce proşti vor mai primi cum se cuvine,
Cu pâine şi cu sare pe ştergar
Şi unde-altundeva v-ar fi mai bine,
Feriţi de răul gând duplicitar?!

Nu fiţi obraznici până peste poate
Şi nu fiţi trădători şi aroganţi,
Să vă dea Domnul vostru sănătate,
Dar nu uitaţi că sunteţi azilanţi!

Nu tulburaţi o pace ancestrală,
Cu neamul lupilor nu vă jucaţi,
Vedeţi-vă de treburi cu fereală,
Să nu trădaţi şi nu veţi fi trădaţi!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt de sus

Eu sunt Lumina lumii
cine dar azi mă urmează
nu-i pe calea-ntunecumii
căci inima îi e trează

va avea lumina vieţii
şi-o lumină el va fi
ca florile dimineţii
mersu el — şi-l va sfinţi

dacă Eu mărturisesc
chiar Însumi azi despre Mine
e numai că vă iubesc
şi de-a pururi vă vreau bine

totuşi voi astăzi să ştiţi
mărturia-Mi e adevărată
vreau în cer să fiţi primiţi
de-al sfinţeniei viu Tată

voi sunteţi de jos
Eu de sus iată azi sânt
le-a vorbit Domnul Hristos
al Vieţii Sfânt Cuvânt

voi sunteţi de pe pământ
Eu din ceruri am venit
să vă spun de Tatăl Sfânt
căci EL iată — v-a iubit

de nu credeţi că Eu sânt
în păcate veţi muri
sfârşind viaţa pe pământ
iertare nu veţi primi

cine eşti Tu — l-au întrebat
iudeii acei din jur
pe Isus Cel mai curat
om cu Duhul — cel mai pur

ceea ce de la-nceput
Eu v-am spus că iată sânt
Cel ce m-a trimis e Adevărat
şi Eu spun a Lui Cuvânt

Eu dar ce am auzit
de la El spun astăzi lumii
Duhul Lui neprihănit
e-adâncimea-nţelepciunii

când veţi înălţa pe Fiul Omului
atunci veţi cunoaşte că Eu Sânt
şi puterea harului
veţi primi-o prin Cuvânt

doar atunci voi o să ştiţi
de la Mine că nimic
nu fac — ca să fiţi primiţi
pe braţe să vă ridic

căci Eu Însumi de la Mine
nimica Eu nu vorbesc
ci Tatăl cum vrea în Sine
Cuvântu — Eu vi-l vestesc

niciodată Tatăl dar
singur EL nu m-a lăsat
căci v-aduc al vieţii har
s-aveţi sufletul curat

şi Eu iată-ntodeauna
fac numai ce-i e plăcut
să primiţi şi voi cununa
având viaţa — al vost" avut

Tatăl Însuşi vă iubeşte
şi vă vrea cu gelozie
sfinţenia trebuieşte
să intraţi în veşnicie

de aceea am venit
cine crede să primească
darul vieţii oferit
prin lucrarea Mea cerească

fiţi de aceea şi voi sfinţi
cum e Cel care vă cheamă
acum dar — la El veniţi
cum şi Duhul vă îndeamnă

poezie de Ioan Daniel Bălan (24 ianuarie 2019, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Willie Stark: V-au amăgit de o mie de ori, aşa cum m-au amăgit şi pe mine. De această dată eu voi fi cel care va amăgi pe cineva. Voi rămâne în cursă. Sunt de unul singur şi vreau să le vânez capetele. Ascultaţi-mă, dragi ţărani! Ridicaţi-vă privirea şi uitaţi-vă la singurul adevăr pur, cel al lui Dumnezeu. Acesta este adevărul! Voi sunteţi ţărani. Nimeni nu a ajutat niciodată vreun ţăran, în afară de alt ţăran. Ascultaţi-mă, ascultaţi-mă! Aveau de gând să se folosească de mine pentru a împărţi voturile. Dar eu sunt aici în faţa voastră, stând pe cele două picioare ale mele. Până şi un câine poate învăţa să facă asta. Voi staţi pe cele două picioare ale voastre? Aţi învăţat să faceţi asta? Luaţi aminte, dragi ţărani! Distrugeţi pe oricine vă stă în cale! Distrugeţi-l pe Joe Harrison! Distrugeţi-l pe McMurphy! Dacă nu se învaţă minte, lăsaţi-mă pe mine să le arăt eu lor. Vreau să-i văd cu gâtul tăiat.

replică din filmul artistic Toţi oamenii regelui, scenariu de Steven Zaillian, după Robert Penn Warren
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt cu o generaţie în faţa voastră

Sunt cu o generaţie în faţa voastră,
Ba chiar cu două dacă stau să mă gândesc,
De nesimţirea şi de vorba voastră proastă,
De scârba ce-o aveţi de neamul românesc.

Voi alogeni mârşavi cu genele tarate,
V-au pus stăpânii lumii să vă bateţi joc
Şi traiul ni-l administraţi la jumătate,
Cu ordine de exersat pasul pe loc.

Eu am milenii de cultură pămînteană,
Filozofii în sânge de neam însemnat,
Voi doar nemernicia tipic golănească,
De trădători cu pedigriu şi atestat.

Sunt cu o generaţie în faţa voastră,
Ba chiar cu două dacă stau să mă gândesc,
În pieptul meu respiră pasărea măiastră,
Cu doina din Parâng mă înrudesc.

Al mamei voastre dumnezeu de hahalere,
Voi generaţie de hoţi şi pârnăiaşi,
Prin inimă de câine vă musteşte fiere,
Dintre jigodii sunteţi laşii cei mai laşi!

Sunt cu o generatie in faţa voastră,
În pieptul meu e cuib de pasăre măiastră.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfatul mamei

Copiii mei eu voi pleca, curând să-mi aflu, tihna,
Voi să-mi aprindeţi cât puteţi, la capul meu, lumina,
Fiţi buni, cinstiţi, orice să vă iertaţi,
Că nu e sfânt în lumea asta ca dragostea-ntre fraţi.

Să-mi faceţi când aveţi cu ce, în curte masă, mare,
Şi daţi un strop din via mea, să închine fiecare,
Pune-ţi bucate din belşug şi vreo câţiva, colaci,
Chemaţi să vină! Zâmbitori, pe goi şi pe săraci.

Nu vă certaţi pe ce-o rămâne, pe casă sau pământ,
Şi voi plecaţi copii mei şi aveţi doar un mormânt,
Lăsaţi deoparte lăcomie şi amară duşmănie,
Iubiţi-vă şi fiţi ca fraţii şi bine o să vă fie.

Iar la icoana Preacuratei, să puneţi, busuiocul,
Că m-a vegheat viaţa toată, mi-a ocrotit, norocul,
Să nu lăsaţi portiţa mea copii să ruginească,
Ea ştie cât v-am aşteptat, cu ochii pe fereastră!

De câte ori m-am rezemat, oftând de stâlpul porţii,
Priveam la drumul nesfârşit, eraţi plecaţi cu toţii,
Am adunat pozele voastre, la piept ca pe-un altar,
Si mulţumeam la cerul sfânt, c-aţi fost al vieţii dar!

Eu am să plec! Cer vouă azi, puţină îndurare,
Am ars o viaţă pentru voi, precum o lumânare,
De sus din cer o să privesc, apus şi răsărit,
Si voi trăi la voi în suflet, să ştiţi că v-am iubit!

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!