Nu poţi fi amabil doar aşa, de amorul artei.

citat din Gabriela Căluţiu Sonnenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu e mai practic decât o teorie solidă.

citat din Gabriela Căluţiu Sonnenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parafrazând un banc...

În pat i-a spus un bătrânel amabil,
Femeii-n timp ce-şi consumau amorul:
-Costumul tău de Evă-i acceptabil,
Doar dacă-l mai întinzi cu călcătorul!

epigramă de Valentin David din Şarjele unui Don Quijote
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţă există trei lucruri importante: să fii amabil, să fii amabil şi să fii amabil.

aforism celebru de Henry James
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e amorul?

Amorul nu se defineşrte
Şi cine crede altfel, minte.
Amorul, domnii mei, se simte
Şi, din păcate, se plăteşte.

epigramă de Grigore Popescu (Gri-gri) din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţa artei frumoase, a artei de mare calitate, este recunoştinţa.

citat celebru din Friedrich Nietzsche
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţia inimii

Pară supraîncălzită
Când prin ea amorul trece;
Alteori, prea repezită,
Bate, dar te lasă rece!

epigramă de Gabriela Genţiana Groza din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amorul marţial

ne face victime amorul
efectul Stockholm ne imprimă
şi rade orice fel de stimă
de ego, jur, şi nul e zborul

în zarea ce divin exprimă
de-i suntem parteneri cu dorul –
ne face victime amorul
efectul Stockholm ne imprimă

dar ne-asumăm această crimă
tot petrecând vieţii mosorul
noi fiind acul şi cosorul
dăm anomiei ritm şi rimă

căci ţese vini însuşi amorul

citat din Damian Luz
Adăugat de damian muntean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te poţi dărui pe jumătate niciunei iubiri. Nici artei, nici femeii. Una va fi trădată pentru cealaltă sau, în cel mai bun caz, le poţi înşela pe amândouă, între ele, ca să nu o pierzi pe niciuna.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2917)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbogăţitul "cu nasul pe sus"

Caviar, delicateţuri,
Îmbrăcat doar în fineţuri,
Că aşa a tot purtat
Pe la mama lui în sat...

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (21 septembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia afişă un zâmbet scurt, discret, fără a-şi ridica privirea albastră spre profesorul Dragoste. Era dânsul de obicei glumeţ, sau îi vorbea doar ei aşa, ca să n-o intimideze? Dorea să fie drăguţ, amabil, îngăduitor? Şi chiar reuşea foarte bine acest lucru, dacă asta-şi propusese.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 20 de ani, când iubeşti amorul în femeia iubită, imaginaţia ornează poetic împrejurările şi pe femeie. La 40 de ani, când nu mai iubeşti amorul, ci numai femeia, imaginaţia se concentrează asupra ei indiscret, realist şi precis, dizolvă, ca un reactiv izolator, tot ce nu face parte din fiinţa ei... Aşa ar trebui.

citat celebru din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de Fumed
Comentează! | Votează! | Copiază!

amor (vezi şi dragoste)

Ce e amorul?

Amorul e un şubred gaj:
Începe în concubinaj,
Continuă prin mariaj
Şi se termină c-un partaj.

definiţie epigramatică de Mihai Haivas din Restituiri în patru rânduri
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârtejul artei

Vai gaura albă a paginii goale
stârneşte-n cerneală rotocoale

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (16 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaşterea artei de a impresiona imaginaţia mulţimilor reprezintă cunoaşterea artei de a le guverna.

Gustave Le Bon în Psihologia mulţimilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui indispensabil

Spui că eşti "indispensabil",
Asta-i comedie bufă:
Orice om este amabil
Şi atent cu aşa... rufă!

epigramă de Camil Poenaru din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când s-a stins amorul între doi soţi, poate să rămână iubire, chiar dacă în amorul lor n-a fost iubire. Când s-a stins amorul între amanţi, nu rămâne iubire, chiar dacă în amorul lor a fost iubire.

citat clasic din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dualismul artei

Mi-aţi expediat sicrie:
M-aşteaptă la post restant.
Diavolul ori îngerul: hai, scrie!
Mă îndeamnă... permutant.

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce a ales poetul (nu e vorba de-o alegere calculată) tocmai umbletul şi portul?
A ales "umbletul" pentru că la ochi, la gură sau la frunte, se înţelege că nu ţi-ar fi greu să faci deosebire între iubita ta şi celelalte femei, chiar dacă n-ai fi aşa de înamorat. Pe câtă vreme ca să poţi deosebi o femeie de toate celelalte numai de pe umblet, de departe (să-i poţi presimţi apropierea), trebuie să iubeşti într-adevăr. Numai amorul singur îţi dă putinţa de a observa o deosebire care scapă privirilor indiferente.

George Topîrceanu în Pe un volum de Eminescu, Proză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Accesul direct la "amorul sacru" e rar. Abordabil şi distribuit "democratic" e "amorul profan": afectul imediat, incendiul lăuntric, inflamaţia dulce a minţii şi a corpului.

Andrei Pleşu în Despre frumuseţea uitată a vieţii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alternanţa

Soarele şi luna erau îndrăgostiţi
Sau cel puţin aşa spuneau,
Ei îşi şopteau doar vorbe dulci,
Dar nu se prea vedeau.
În goană, luna, după soare
Plângea, făcea doar nopţi amare,
Căci astrul de la răsărit
Doar o minţea că-i e iubit.
Ea tot făcea paşi către el,
Dar el păstra distanţa
Şi cât de mult înainta,
Nu-şi ajungea speranţa.
Luna ştia că la amiază
Iubitul ei zace pe centru
Şi se rotea încetişor,
Să nu-i observe mersul.
Dar soarele era şiret,
Ştia ce se petrece
Şi ca să pară el deştept,
Spunea că "timpul trece".
Iar luna tot a aşteptat
Să-şi întâlnească amorul
Şi luni întregi l-a căutat,
Să-şi stăpânească dorul.
Până-ntr-o zi când a-nţeles
Că n-are rost să fugă,
Căci soarele nu se apropie,
Iar ea îi este slugă.
Şi uite aşa a încetat
Să-şi caute amorul
Şi luna, greu, s-a resemnat
Şi a rămas cu dorul.
Oricât de mult a încercat
Să spintece distanţa,
Ea din păcate a eşuat
Creându-şi alternanţa.

poezie de Mioara Drîmbu-Cucu (28 martie 2018)
Adăugat de Mioara Drîmbu-Cucu
Comentează! | Votează! | Copiază!