Uciderea a şase milioane de oameni este cea mai mare crimă comisă în istorie împotriva unui popor lipsit de mijloace de apărare. Aceasta nu se poate ascunde sau uita. Cu tot respectul pentru sensibilitatea unora sau altora, trebuie să povestim în fiecare zi şi cu orice ocazie despre sistemul de ucidere în masă a deţinuţilor de la Auschwitz şi din alte lagăre. A tăcea înseamnă a aproba, a trata cu indiferenţă, a ierta. Nu se poate, stimaţi cititori, nici să aprobăm, nici să înţelegem şi cu atât mai puţin să iertăm. Am fost victimele unui masacru cumplit. Istoria trecută, prezentă sau viitoare trebuie să ia act şi să spună răspicat celor de acum şi celor ce vin după noi, că Holocaustul este o pată de ruşine pe obrazul unui veac, care se declara civilizat, şi ea nu va putea fi spălată niciodată, în ciuda trecerii timpului sau a negaţioniştilor, care răsar din tenebre, luând apărarea unor criminali de cea mai joasă speţă.

Harry Ross în Auschwitz, ţara morţii: eu nu pot să uit şi nu pot să iert (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pată pe obrazul istoriei

Auschwitz nu-i o haltă banală,
O gară printre alte gări,
Auschwitz este epicentrul unui cutremur
Care încă zguduie conştiinţa lumii
Vin şi pleacă vizitatori,
Privesc înmărmuriţi
La munţii de oase,
La cuptoarele morţii,
La urmele unui genocid cumplit
Dar nu ştiu dacă şi înţeleg
dimensiunea acelui dezastru
nemaiîntâlnit în istorie.
Din când în când, apar replici
Ivite din neîmplinite răzbunări,
În Europa sau în alte ţări
ura contra noastră nu s-a potolit
Şi poate-n veci nu se va potoli
Noi, care am supravieţuit genocidului,
Suntem priviţi cu suspiciune,
Unii acuzând un truc
Câtă nesimţire, câtă ruşine,
Câtă neomenie a rămas
în cărbunii nestinşi ai urii!
De unde se vede că magnitudinea Holocaustului
Încă n-a fost corect percepută
Auschwitz n-a fost un episod întâmplător,
Nici trecător,
El rămâne o pată neagră pe obrazul istoriei
Şi nimeni, vreodată, nu o va şterge.

poezie de Harry Ross din Auschwitz, ţara morţii: eu nu pot să uit şi nu pot să iert (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai e nevoie să spunem că Holocaustul a reprezentat culmea absolută a iraţionalităţii raţionalităţii. Ce poate fi mai dezumanizant decât uciderea în mod mecanic a milioane de oameni? Pentru a putea fi ucise, victimele trebuiau dezumanizate, adică "reduse la un set de unităţi cantitative". Pe scurt, "maşinăria birocratică germană a fost pusă în slujba unui ţel de neînţeles prin iraţionalitatea lui".

George Ritzer în Mcdonaldizarea societăţii
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată această făţărnicie despre soldaţi şi preoţi îmi sună cât se poate de dezgustător. Orice elogiu ridicol, iraţional adus unei anumite categorii, orice ponegrire a unei alte categorii, orice gravă nedreptate făcută unui individ, fie el împărat, rege, sau cerşetor îmi produce greaţă; orice aţâţare a unor categorii de oameni împotriva altora, orice ură a unui grup, orice tiranie deghizată în libertate eu o resping. Am spus că părerile d-voastră, ca şi acelea ale celor mai extremişti politicieni, sunt păreri pe care numai nişte oameni ce se situează pe o poziţie de iresponsabilitate le pot susţine; şi sunt pur şi simplu păreri menite să facă opoziţie, să se tot discute pe baza lor, străine de intenţia de a fi vreodată puse în practică.

Charlotte Bronte în Shirley, traducere de D. Mazilu
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu voi mai fi

Mă gândesc şi la acea zi
Când nu voi mai fi şi nici alţii
Din cei ce-au supravieţuit morţii
De la Auschwitz
Atunci cine va mai povesti
Cine va mai auzi şi se va îngrozi?
Desigur copiii, nepoţii, urmaşii
Celor ce s-au dus în lumea neluminii
Poate ar trebui să scriu un testament
Ca un document, ca o rugăciune sfântă
Pentru a săpa în inima fiecăruia un monument
În memoria celor pieriţi
Şi un cuvânt în memoria celor
Ce născuţi după noi
Să nu uite, să repovestească celor
Ce n-au ştiut, n-au văzut
Ori n-au cunoscut genocidul
Că el a existat, ca un rug uriaş
Pe care au ars părinţii şi strămoşii lor
Şi să nu admită nimănui de a ne mai scuipa,
A ne denigra
A spune orice cuvânt nesfânt
Despre cei pieriţi fără mormânt
Să fie cinstită în veci
Memoria acelor milioane
Exterminate cu nemilă şi cruzime
Pentru singura lor vină:
Erau evrei.

poezie de Harry Ross din Auschwitz, ţara morţii: eu nu pot să uit şi nu pot să iert (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se fac fotografii din dirijabil al unui stadion plin de fani ai fotbalului sau al unui concert rock, ne facem o idee de cum arată 100 000 de oameni. Toţi ne gândim la Hiroshima ca cea mai gravă ucidere de oameni de către oameni. Aceasta a însemnat cam un stadion cu o capacitate de 75000 de persoane plin. În fiecare zi al fiecărui an, an după an, un stadion cu capacitatea de 75000 de persoane plin de oameni din întreaga lume pier din cauza foametei sau din cauzele efectelor secundare ale acesteia, în ciuda unei medii de 5% la nivel mondial surplus anual de producţie alimentară peste cantitatea de mâncare adecvată pentru toată populaţia lumii. Această ucidere zilnică de nevinovaţi face să pară mici crimele îngrozitoare de la Auschwitz.

citat din Buckminster Fuller
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria omenirii este o istorie sângeroasă şi istoria se poate repeta. Deci informaţiile pe care le avem constituie un mijloc de apărare. Prin intermediul acestora putem construi, trebuie să construim, o apărare împotriva repetiţiei.

citat din Simon Wiesenthal
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţine veşti pot fi mai neliniştitoare decât dispariţia unui om, chiar dacă aceasta nu e în întregime neaşteptată. O moarte, chiar atroce, este un reper sigur; dar cum poţi să-ţi frânezi imaginaţia de a produce fantasmele cele mai năprasnice în legătură cu dispariţia unui prieten? Torturat, mutilat, distrus fizic şi psihic în abatoarele puterii? Nici o supoziţie nu e infirmată de realitate: ba chiar, poate că nici o supoziţie nu este atât de teribilă ca realitatea (minţile unora, incapabile de a vedea departe, pot născoci infernuri rafinate). Poate, desigur, astfel de consideraţii trebuie ţinute departe de familia dispărutului; dar cine ar fi în stare să mai întreţină acum speranţe false? Aceleaşi fantasme se perindă, desigur, până la limita suportabilităţii, şi prin inima celor dragi; este mai moral a le trece sub tăcere, sau este mai moral a le pune sub ochii responsabililor încă neidentificaţi, dar bănuiţi de fiecare? În această agonie pe care ne-o înfiripă imaginaţia şi de care noi, prietenii dispărutului, nu putem scăpa prin nici un mijloc, viclenia raţiunii strecoarţ totuşi un gând consolator, provenind dintr-o veche familiaritate cu istoria şi cu veşnica realitate a Puterii.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria nu e comparabilă nici unui fluviu şi nici unui lanţ. Ea îşi are o creştere specifică, nereductibilă nici la concepte organice şi nici mecanice. De aceea este atât de greu să întelegem istoria cu toate că trăim în ea şi suntem până la un anumit grad istorie.

Emil Cioran în Schimbarea la faţă a României
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lască Ştiuio: Omul nu rămâne niciodată neatins de ideea că îşi pierde o bună parte din timp încercând să trăiască; totuşi, mobilul care-i lipseşte acestuia din încercarea de a descifra gravitatea situaţiei este starea METAfizică alimentată de frământarea gratuită la care nu va obţine niciodată un răspuns, cu atât mai puţin o pâine pentru a-şi umple... timpul. Trebuie să recunoaştem: un disconfort epidermic nu poate fi decât reconfortant în vremuri de cumpănă. Astfel, ştiind că îşi pierde timpul, având noţiuni vagi despre ceea ce înseamnă "a pierde" şi "timp", atenţia lui este deturnată de la adevărata stare de lucruri: cum ar putea cineva să piardă un bun pe care nu-l are în posesie? Cum ar putea omul să-şi piardă timpul, dacă nu a reuşit încă să pună sub semnul întrebării, nici măcar preţ de o milisecundă, puterea sa de înţelegere a unei himere de-o asemenea anvergură? Dacă nu are timp, omul nu are ce pierde. Dar dacă nu ştie să piardă? Atunci natura timpului va fi pentru el cu atât mai străină cu cât imaginea-i reflectată în oglinda nopţii îi va ascunde umbra care se învârte după soare întocmai ca orele după lumină. Pentru că nu timpul este entitatea care se scurge, ci omul însuşi, cu tot ce are el de oferit seamănului său: sufletul în schimbul unei pâini şi pâinea ca fisă, aflată în mâinile celor care se pot juca ore în şir, zile la rând, ani interminabili la aparatul cu marionete.

replici, scenariu de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate marile binecuvântări ale vieţii sunt o sursă de nelinişte şi nicicând nu dă omul dovadă de mai puţină înţelepciune încrezându-se în soartă decât atunci când aceasta este foarte bună;pentru păstrarea prosperităţii este nevoie de altă prosperitate, şi în locul rugăciunilor care s-au împlinit trebuie să facem alte rugăciuni. Căci tot ceea ce vine adus de întâmplare este instabil, şi cu cât mai sus se va înălţa, cu atât este mai predispus la cădere. Mai mult decât atât, ceea ce stă să cadă nu aduce nimănui plăcere;prin urmare, foarte tristă, nu doar foarte scurtă, trebuie să fie viaţa celor care caută să câştige cu multă trudă ceea ce trebuie să păstreze şi cu mai multă trudă. Muncind din greu dobândesc ceea ce vor şi plini de nelinişte stăpânesc ceea ce au dobândit;în vremea aceasta nu ţin nici o socoteală a timpului, care niciodată nu se va mai întoarce. Ocupaţii noi vin să le ia locul celor vechi, speranţa incită la o nouă speranţă, ambiţia-la o nouă ambiţie.

Democrit în Euthymia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Godwin James

Harry Wilmans! Tu, care ai căzut în mlaştină
Lângă Manila urmând drapelul,
Nu ai fost schilodit de măreţia unui vis
Sau distrus de o munca lipsită de roade,
Sau adus în pragul nebuniei de ispitile lui Satan;
Nu ai fost tormentat de aprinse iritări nervoase
Şi nici nu a trebuit să-ţi înduri rănile până la bătrâneţe.
Nu ai răbdat de foame, pentru că guvernul a avut grijă să te hrănească.
Tu nu ai suferit şi în acelaşi timp continuat să îndemni "înainte"
Armata pe care o conduceai
Împotriva unui adversar ale cărui zâmbete batjocoritoare
Erau mai ascuţite decât baionetele.
Tu nu ai fost sfârtecat
De bombe invizibile.
Tu nu ai fost respins
Tocmai de către cei pe care îi apărai.
Nu ai mâncat pâinea fără gust
Plămădită din proasta alchimie a idealurilor măcinate.
Tu te-ai dus la Manila, Harry Wilmans,
În timp ce eu m-am înrolat în oastea zdrenţuită
A celor cu ochi luminoşi, a celor însetaţi de divinitate,
A celor care s-au înrolat cu entuziasm sub steagul Impărăţiei Cerurilor
Şi care au fost fost siliţi să se retragă
Bolnavi şi înfrânţi, înlăcrimaţi şi cu credinţa sfâşiată.
Tu şi cu mine, Harry Wilamans, am căzut
Fiecare în felul lui, fără a deosebi
Ceea ce este bine de ceea ce este rău, înfrângerea de victorie,
Fără a cunoaşte faţa care zâmbeşte
În spatele măştii demoniace.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie trebuie să fie în permanenţă mulţumită. Mulţumită, deoarece ea este cea care trebuie să dea, să ofere. Ea trebuie să ofere iubire, pentru că este iubire. Ea trebuie să ofere tot ceea ce este de oferit, tot ceea ce posedă, ea trebuie să absoarbă tensiunile. O responsabilitate extraordinară, vă spun. Mai mare ca a unui prim-ministru, ca a unui rege sau ca a oricărei alte persoane. Ea ar trebui să fie mândră de o astfel de responsabilitate care i-a fost încredinţată.

citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce putem face?

când se poartă foarte bine, există delicateţe-n Umanitate.
o anume înţelegere şi, uneori, fapte
curajoase.
dar per total este o îngrămădeală, o mocirlă cu
prea puţin conţinut.
e asemeni unui animal uriaş în somn profund şi
pe care aproape nimic nu-l poate trezi.
când este activ se remarcă îndeosebi prin brutalitate,
egoism, judecăţi injuste, crimă.

ce putem face cu aşa ceva, cu această Umanitate?

nimic.

evită chestia asta cât poţi de mult.
tratează-o aşa cum ai trata ceva otrăvitor, vicios
şi lipsit de minte.
dar fii prudent. ea a promulgat legi pentru a se proteja
de tine.
te poate ucide fără un motiv anume.
pentru a scăpa trebuie să fii ingenios.
puţini scapă.

e treaba ta să găseşti o schemă.

n-am întâlnit pe nimeni care să fi scăpat.

am întâlnit câţiva oameni mari şi
faimoşi dar nici ei n-au scăpat
pentru că ei sunt mari şi faimoşi numai în
Umanitate.

eu n-am scăpat
dar nici n-am renunţat în a încerca iar şi
iarăşi.

sper ca înainte de moarte să beneficiez de
viaţa mea.

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt gol

după ce mă vei găsi în mulţimea înghesuită, într-un colţ
al veşnicei ignoranţe din dicţionarul unei limbi
frumoase
dar scrisă pe gardurile vieţii cu nepăsare
atunci să mă înţelegi de ce râd în hohote cu priviri de nebun
de aceea îţi spun că
nu sunt golul celor care scriu litere pentru cei ce nu înţeleg
şi încearcă să rescrie un sfert de veac cu aceaşi oameni
ci sunt un aruncat la margine de vânt turbat
de către cei căţăraţi pe gropile săpate-n mormintele
celor care aşteptă a mai fi speranţă, încă oameni vii
şi nu uita
nimeni nu rămâne fără mormânt

după ce vei afla că întorsul poate fi sacul gol de viaţă
a oricui
şi că cei care aleargă punând gol peste gol
atunci poate vei începe a înţelege
că trecutul este plin de rămăşiţele unor vieţi pline de întuneric
aşa că
iubeşte lumina din cei care nu au fost construiţi
din gol

poezie de Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

După şase ani de război care, în ciuda tuturor interpretărilor, va intra într-o zi în istorie ca manifestarea cea mai glorioasă şi mai eroică a voinţei unui popor de a trăi, nu pot abandona capitala statului.

citat clasic din Adolf Hitler
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice femeie care se aşează în faţa unui bărbat şi începe să aranjeze flori pentru a-l distra, o să constate că acesta a pus capul pe masă şi a adormit. Trebuie să ţii minte că o gheişă, mai presus de orice, este actriţă şi amfitrioană. Turnăm sake sau ceai în pahar unui bărbat, dar niciodată nu ne ducem după încă o porţie de murături.

Arthur Golden în Memoriile unei gheişe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai mare ghinion al unui popor este atunci când mediocrii acestuia nu-s nici atât de deştepţi să facă lucrurile cum trebuie, şi nici atât de proşti să stea dracului în banca lor!

citat din Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mare dezamăgire pentru omenire

Fireşte că am să plec şi eu cândva.
Dar cu ce amintiri triste voi pleca de aici
despre toţi prietenii cu care am vânat lei,
despre toate femeile cu care am prelungit
la nesfârşit dimineţile altora,
despre copiii care n-au plâns după mine,
despre bogaţii care mi-au invidiat libertatea,
despre pederaştii care mi-au dat târcoale prin gări,
despre mama şi tata care nu m-au cunoscut niciodată.

Mă vor plânge locurile prin care-am trecut
mândru de mine.
Oamenii, mai puţin.
Mă vor plânge câinii vagabonzi cu care
mi-am petrecut nopţile mele-nstelate.
Oamenii, mai puţin.
În definitiv, am făcut atâtea gafe în viaţă
încât ar trebui să o iau de la capăt cândva,
să corijez ce se mai poate.

N-am învăţat nimic toată viaţa
nici măcar să înot
nici măcar să dansez
nici măcar să iubesc.
Am scuipat pe stradă ca orice vagabond
şi m-am târât cu toate curvele lumii.

Am fost prea liber poate şi prea târziu lucid
şi-am tot scrutat în zare o aripă să-mi crească
dar am ales doar tina, când cana mea de cid-
ru m-a rostogolit spre groapa care în cer se cască.

Atât am fost. O mare dezamăgire pentru omenire.
Şi mi-e ruşine când văd cum cimitirele
vin nesătule spre mine.

poezie de Nicolae Sava din Insolenţa nopţilor
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poate exista nicio teologie după Auschwitz, şi nicio teologie despre Auschwitz. Pentru că orice am face, suntem pierduţi; orice spunem este inadecvat. Nu se poate înţelege evenimentul fără Dumnezeu. Teologia? Ştiinţa despre Dumnezeu? Cine sunt eu să îl explic pe Dumnezeu? Unii încearcă. Eu cred că eşuează. Cu toate acestea, este dreptul lor să încerce. După Auschwitz, totul este doar o încercare.

Elie Wiesel în Hope Against Hope
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici o motivaţie din lumea asta nu ar trebui să legitimeze ca un judecător să dea dreptate unui hoţ sau unui infractor pe motiv de procedură. Acei conducători şi acei judecători, vremelnici, care acceptă aşa ceva, fac o crimă împotriva propriului popor!

Viorel Muha (aprilie 2017)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!