El, cel măreţ şi grandios

Eu vreau pe Domnul să-L slăvesc
Căci mi-a făcut atâta bine,
Prin fapte vreau să-I mulţumesc
El este bun, milos, cu mine.

În viaţă L-am mâhnit mereu
Căci nu am fost un om smerit
Însă Isus, El, Domnul meu
M-a tot iertat, când am greşit,

M-a tot iertat, când ruşinat
Am plâns şi atâtea I-am promis
El răbdător m-a ascultat
Şi m-a primit, nimic n-a zis.

Dar El, tăcând, am înţeles
Cât e de bun şi generos
Căci vieţii mele a dat sens
El, cel măreţ şi grandios!

Pe nimenea, eu, nu mai ştiu
Să fie atâta de milos
În slujba Lui eu vreau să fiu.
Să fiu alături de Hristos!

Pe urmele Lui să păşesc
Fidel să-I fiu pe veşnicie
Cu El s-ajung şi să sfârşesc
Să văd a Lui Împărăţie.

Amin

poezie de Florenţa Sărmăşan din Voi merge pe urmele Tale (20 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am păşit în noul an

Am păşit în noul an, ajutat de Dumnezeu,
El m-a ţinut sănătos, Lui Îi mulţumesc mereu.
Am păşit cu bucurie, ancorat de-al meu Isus,
Cu El sunt în siguranţă, pace sfântă mi-a adus.

Pace sfântă, bucurie, mângâiere şi alin,
M-a condus cu a Sa mână, El a fost al meu sprijin.
Noul an e pentru mine, tainic şi necunoscut,
Ce va fi? Doar Domnul ştie, căci El toate le-a făcut.

În acest an, prin credinţă vreau să merg cu Domnul meu,
Să înaintez întruna, chiar dacă urcuşu-i greu.
Vreau să urc treaptă cu treaptă, spre cerul Său glorios,
Şi să-I fiu plăcut în toate, Domnului Isus Hristos.

Mi-am propus să fiu mai bun, plin de Duh Sfânt şi Cuvânt,
Să-mi păstrez curat veşmântul, cât voi trăi pe pământ.
Acum, la-nceput de an vreau să stau în odăiţă,
Domnului, plecat să-I spun, dorul meu şi-a mea dorinţă.

Numai Tu poţi să-mi ajuţi, Doamne Dumnezeul meu,
Să împlinesc ce mi-am propus, şi să fiu pe placul Tău.
Vreau să fie un an în care, tot mai mult să Îţi slujesc,
Prin trăirea mea curată, vreau să Te mărturisesc.
Amin

poezie de Ica Drăgoi (3 ianuarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua aceasta-i darul Tău

Ziua aceasta-i darul Tău
De la Tine e Isus,
Slavă Îţi dau Domnul meu
Vreau să fiu al Tău supus

Ziua aceasta e lăsată
Pentru mine, să trăiesc,
Este o zi minunată
Pentru ea, Îţi multumesc.

Tu, Te-nduri mereu, mereu,
Şi aduci tot câte-o zi,
Mare eşti Tu Domnul meu
Eu Te aştept, căci vei veni.

Dă-mi putere de la Tine
Să mă schimb în tot ce fac
Stai Tu, Doamne, lângă mine
Să fiu om pe al Tău plac,

Inima bună să-mi fie
Ca Tu, să mă poţi iubi,
În a Ta Împărăţie
Să Te pot şi eu sluji.

Tu-mi dai zile şi iubire
Eu vreau să Te răsplătesc
Azi, sunt plin de fericire
Pentru tot, Îţi mulţumesc!

Amin

poezie de Florenţa Sărmăşan (25 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul Nou

Un an s-a dus din viaţa mea
S-a dus usor, încet s-a stins,
Contur alt an să prindă vrea
Şi trece totul ca un vis...

Mă-ntreb de anul ce-a trecut
L-am dedicat lui Dumnezeu?
Fapte de laudă am avut
Sau am făcut mai mult ce-i rău?

Mă-ntreb de Domnu-I mulţumit
De jertfa, care I-am adus?
Dacă mă mustră c-am greşit
Şi nu am fost în tot supus?

Să meditez încerc acum
La toate, câte le-am făcut
Căci am atâtea să Îi spun
Şi vreau s-o iau de la-nceput,

Să fiu pe placul lui Isus
Căci El e Dumnezeul meu,
Să împlinesc tot ce mi-a spus
Chiar dacă, uneori mi-e greu...

În fiecare an promit
Că voi fi altul, bun şi drept,
Dar apoi uit ce am vorbit
Şi nu mai sunt cel înţelept

Îmi cer iertare de la Tine
Isuse blând şi iubitor
Ai milă astăzi şi de mine
Te-ndură, drag Mântuitor,

Pe Tine, vreau să Te slujesc
Aşa cum sunt eu păcătos
Promit de azi, mă străduiesc,
Să fac doar ce e de folos

Şi plină candela să-mi fie
Cu undelemn, eu îmi doresc
Căci vreau a Ta Împărăţie
Cu ai mei cei dragi, s-o stăpânesc.

Anul acesta care vine
În toate am să chibzuiesc
Căci Doamne, ştiu, că fără Tine
Nimic nu pot să izbutesc.

Amin

poezie de Florenţa Sărmăşan (27 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea iertării

Hristos pe umeri a purtat
Pe crucea grea al meu păcat
Dar chiar şi-atuncea – răstignit –
El m-a iubit!

Eu n-am ştiut să-L preţuiesc
Ori dragoste să-I dăruiesc...
El chiar şi moartea-a biruit,
Căci m-a iubit!

Pe crucea ridicată sus
Am fost odată cu Isus,
Dar astăzi ştiu că-s mântuit,
Căci m-a iubit!

Nu meritam să fiu salvat
Din lumea plină de păcat,
Dar Însuşi Domnul S-a jertfit,
Deci m-a iubit!

Şi dacă El, pe crucea grea,
S-a răstignit cu firea mea
Nu-nseamnă, oare, înmiit
Că m-a iubit?

Pot, oare, să Te părăsesc?
O, Doamne, nu, căci Te iubesc!
Ştiu că un loc mi-ai pregătit,
Isus iubit.

poezie de Dorel Puchea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am un Tată

Eu am un Tată scump în cer
Şi-un Sfânt Mijlocitor mai am,
În încercări eu nu disper
Căci nu mai sunt cel ce eram.

Isus Hristos m-a mântuit
Şi viaţa veşnică mi-a dat,
De făr'-de-legi m-a izbăvit,
În sânge haina mi-a spălat.

Cum voi putea să-I mulţumesc
Că pentru mine a murit?
Cum aş putea să-L părăsesc
Când pentru mine s-a jertfit?

Pe lemnul crucii El a plâns
Nu pentru El, ci pentru noi,
C-atât de josnici am ajuns,
La suflet şi la minte goi...

Eu, dezbrăcat de caracter,
Înconjurat de laşitate,
N-am mai avut ce să-I ofer,
Doar pizmă, ură, răutate...

Dar El, plângând cu mult amar,
Cu sângele-I curgând pe cruce,
Îndurător fără hotar
Îmi spuse-atunci cu voce dulce:

"Eu vin la tine să te iert
Iar tu cu pietre-arunci în Mine,
În gură ai veninul fiert,
Îţi fierbe sângele prin vine.

Să nu uiţi însă niciodată
Că ai un Tată scump în cer
Şi-o dragoste nestrămutată
Eu azi pe cruce îţi ofer."

Nu meritam să fim iubiţi
Ducând o viaţă de păcate,
De-aceea suntem fericiţi
Că ne-ai salvat, Sfânt Împărate.

Pe Golgota, acolo, sus
A fost iertat păcatul meu
Prin jertfa Domnului Isus
Pe lemnul crucii gros şi greu.

Smerit, vin astăzi – ca şi El –
Să-I mulţumesc o veşnicie
Căci însăşi jertfa Lui de Miel
M-a adăpat din Apa Vie.

poezie de Dorel Puchea din Seminţe de Rai
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meşterul din Univers

Proverbe 8:22-31
Pe Mine Domnul m-a făcut
Chiar întâia Lui lucrare
Să fiu un soare şi un scut
Lumină să fiu— îndurare

Mai "nainte de-nceput
Eu am fost din veşnicie
Nici pământul când făcut
Nu a fost atunci să fie

Adâncuri— nu existau
Nici izvoarele de apă
Undele nu-şi revărsau
Apa— nefiind creată

Însumi Eu am fost născută
Mai "nainte decât munţii
Când lumina nevăzută
Nu îşi regăsea pierduţii

Mai "nainte de-ntărirea
Munţilor Eu am venit
Căci sunt dragostea— iubirea
Omului neprihănit

Nici pământul nu era
Şi nici cea dintâi fărâmă
Lumea când nu exista
Nici izvoare de lumină

Eu lucrarea cea dintâi
Sunt o iată-n veşnicie
Credincios tu să rămâi
Dragostea ţintă să-ţi fie

Domnul când a întocmit
Cerul— Eu eram de faţă
Norii când i-a pironit
Pe cer să aibe viaţă

Hotar mării când i-a pus
Mai departe să nu treacă
Ci cu valul ei supus
Să rămână-n a ei matcă

Pământului temelii
Domnul când i-a întocmit
Eu eram din veşnicii
Atunci Meşter iscusit

Şi la lucru lângă El
Eu îi eram desfătarea
Îi eram şi scop şi ţel
De a-şi săvârşi lucrarea

Pe-a pământului orbită
Eu jucam neîncetat
În lumina întocmită
Plăcând Celui Prea Înalt

Plăcând Tatălui iubit
Pe Mine ce m-a născut
Ca să fiu în infinit
Tot ce are mai plăcut

Eu sunt Meşterul lucrării
A planului Său măreţ
Şi sunt apa îndurării
Al iertării sfinte preţ

Tatăl— m-a făcut lumină
Eu să fiu pe veci Cuvântul
Ca pe palme să mă ţină
Căci am întocmit pământul

După planul Lui cel sfânt
Am dat viaţă am dat rost
Şi în cer şi pe pământ
C-am rămas în veci la post

Când în planul de-ntocmire
Pe om Însumi l-am văzut
Am simţit a lui iubire
Duhul că mi-a răscolit

Omul— fiinţa aceasta plină
Şi de sensuri şi priviri
Ce se vrea o rădăcină
Plină de închipuiri

Mi-a rămas o ţintă vie
Un liman plin de iubire
Să îl iau în veşnicie
Drept comoară să îmi fie

Pe Mine Domnul m-a făcut
Chiar întâia Lui lucrare
Să rămân pe veci un scut
Milă să fiu— îndurare

Un liman al mângăierii
S-aduc viaţa pe pământ
Şi surâsul fericirii
Duhului mereu înfrânt

Tatăl Sfânt doar m-a născut
Eu să fiu în veci Lumina
Adevărul nevăzut
Mersul vieţii-ntodeauna

Slavă dar Lui Dumnezeu
Cinste glorie onoare
Căci mă vreau copilul Său
Să văd viaţa viitoare

poezie de Ioan Daniel Bălan (8 iunie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugămintea

L-am rugat pe Dumnezeu
Să-mi dea putere,
Dar El m-a făcut slab
Ca eu să învăţ simplitatea şi smerenia.

L-am rugat să mă ajute
Să fac fapte mari.
Dar El m-a micşorat
Ca eu să fac fapte bune.

L-am rugat să-mi dea bogăţia
Ca eu să fiu fericit,
Dar El m-a făcut sărac
Ca să devin înţelept.

L-am rugat toate lucrurile
Ca să pot gusta viaţa.
Dar El mi-a dat viaţa
Ca să pot gusta toate lucrurile.

Nu am primit nimic
Din tot ce-am cerut,
Dar am primit tot
Ce-a fost bun pentru mine.

Împotriva voinţei mele
Au fost ascultate rugăminţile mele.
Sunt printre oameni
Un om binecuvântat.

poezie celebră de Rumi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau puterea învierii

Doar prin Isus astăzi vreau
Să rămân mereu pe stâncă
Domnului să mă predau
Şi exemplu să i-l iau
Prin iubirea Lui adâncă
Al lui rob să fiu azi încă

Vreau puterea învierii
Să mă facă neclintit
Căci Părintele-ndurării
Azi pe căile salvării
Mă-ndreaptă spre infinit
Veşnic să fiu mântuit

Mă închin Isuse Ţie
Şi te laud te slăvesc
Căci îmi dai din Pâinea Vie
Slava-ntreagă a Ta fie
Eu Isuse te iubesc
Şi Numele ţi-l slăvesc

Al meu sprijin e Hristos
El e ţinta vieţii mele
Pe pământ aicea jos
Eu vreau să trăiesc frumos
Cu privirea printre stele
Să fiu mai curat ca ele

Mesia ne e lumină
Ne e spijin şi ajutor
Într-o viaţă fără vină
Numai El vrem să ne ţină
Ca stăpân — Mântuitor
Până-n vecii — vecilor 28-07-2019

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl meu e Împărat

Tatăl meu e Împărat
Al Său nume e Isus
El murind, m-a câştigat
Şi vrea să mă ducă sus,

Unde cu multă iubire,
A clădit o Împărăţie,
Ca să gust din fericire
Slava Lui, în veci să fie!

Tatăl meu e minunat
Veşnicia mi-o doreşte,
Viaţa pe cruce Şi-a dat
Sunt a Lui şi mă iubeşte.

Orişicine ar încerca
De pe drum să mă abată,
Să mă-ntoarcă n-ar putea,
A mea inimă e dată

Celui care m-a salvat
Şi cu sânge m-a plătit,
Celui ce viaţă mi-a dat
Când în chinuri S-a sfârşit.

Numai El e Tatăl meu
Şi pe El Îl voi urma,
Fie drumul cât de greu
Voi merge pe urma Sa.

Amin

poezie de Florenţa Sărmăşan (21 februarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biruitori cu Domnul

Biruitori cu Domnul vom ajunge
Dacă-mplinim Cuvântul ce e scris
Vom da năvală şi ne vom împinge
Ca să primim, ce Domnul ne-a promis

El ne-a-ndemnat, să nu mai aşteptăm,
Să ne grăbim până mai este har
A Sa Împărăţie s-o luăm
Căci mântuirea am primit în dar

Nu este vreme să mai zăbovim
Cu pas alert să mergem hotărâţi,
Pe Domnul Vieţii în inimi să-L primim
De ai Săi îngeri, ca să fim răpiţi!

Mai poate fi o altă bucurie
Decât la masa Lui să ne-nfruptăm?
Să bem cu El, din apa Lui cea vie
Şi imnuri minunate să-I cântăm.

Amin

poezie de Florenţa Sărmăşan din Voi merge pe urmele Tale (21 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vreau să fiu iertat

E ceasul de-ntâlnire cu bunul meu Iisus
Când voi mărturisi nevrednicii, păcate,
Stau în genunchi, iar gândul mi-e supus,
Doar sufletul palpită, din aripă se zbate.
Sosi-ta vremea scrisă pe fruntea înserării
Şi Domnul e la uşă, aşteaptă să-i deschid,
Ridic smerit o cruce a rugii şi-ascultării
Ca să alung din preajmă pe veliar perfid.

Mă-ntreb Iisuse Bun, ce bine Ţi-am făcut,
Am stat flămând şi gol vreodată pentru Tine?
Am mers desculţ prin spini cu sufletul tăcut,
Gândind mereu, cum să-ţi slujesc mai bine?
Dar din adânc, conştiinţa, mă mustră fără milă
Şi-mi strigă drept în faţă cât sunt de fariseu,
Mi-arată calea dreaptă şi-o viaţă mai umilă
De vreau să fiu iertat de Bunul Dumnezeu.

Am sufletul, Iisuse, pe-o margine de hău,
Căci sunt smerit pe-afară, dar înăuntru-s gol,
Mă laud cu credinţa, însă am gândul rău
Şi-alerg să fac păcate dând lui Satan obol.
Nu mă lăsa să pier, că neagră mi-e cămaşa,
Ascultă-mi ruga mută şi fii mereu cu mine,
Te rog, Iisuse Doamne, să nu îmi spune aşa:
"Adevăr zic ţie, nu te cunosc pe tine

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Isus Hristos Mesia

În Isus Hristos Mesia noi de aici ne-am ancorat
Şi Lui i-am predat fiinţa căci viaţă El ne-a dat
Lui i-aducem osanale şi Numele-i preamărim
Căci ni-e Domn în veşnicie şi pe El noi îl iubim
De păcat nelegiuire numai Isus ne-a spălat
Şi în marea Lui iubire cu Duh Sfânt ne-a botezat
În Isus ni se oferă tot ce-i bun şi e frumos
El ne e pe veci salvarea — Mirele cel glorios
În lumina mântuirii prin credinţă ne-a zidit
Să-i cântăm dar azi Fiinţa căci Domnul ne-a mântuit
În Isus Hristos Mesia ni s-a dat aici menirea
El e viaţa nostră vie ne e stânca şi iubirea
Evanghelia Lui Sfântă ne e astăzi căpătâi
Şi noi ne luptăm aici s-avem dragostea dintâi
Domnul este Dumnezeu şi prin El noi biruim
Fii ai Tatălui cel Sfânt pentru veci de veci să fim
Îl rugăm dar pe Mesia să ne fie-n veci salvare
Vrem prin El în veşnicie s-avem parte de-ndurare
În lumina mântuirii Isus dar să ne zidească
Şi pe toţi ce îl iubim Domnul să ne mântuiască
Glorie dar Lui Hristos slavă cinste şi onoare
Căci doar El ne este stânca prin care avem salvare
29 octombrie 2021 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul cel nou a sosit

Anul cel nou a sosit
Cel vechi, iată, a plecat
Să îi spunem, bun venit
Domnul în dar, ni L-a dat.

Domnului să-I mulţumim
Căci e bun şi minunat
A lăsat har, mai trăim
Şi de noi, S-a îndurat.

Nu-n zadar ne-a păsuit
Multe de la noi aşteaptă,
Să-L vestim necontenit,
Să păşim pe calea dreaptă.

Mai cu râvnă să muncim
În imensul Lui ogor,
Şi cu mult zel să trudim
În toate, să avem spor,

Spice multe şi bogate
Să-I aducem lui Isus,
Şi atunci, le-am făcut pe toate
Domnul, ne aşteaptă sus,

Cu răsplata-I minunată
Care ne va bucura,
Căci cununa ne aşteaptă.
La cer, o vom căpăta.

poezie de Florenţa Sărmăşan (1 ianuarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să iubesc pe fraţii mei

Vreau să iubesc pe fraţii mei,
cu tot ce am în piept mai sfânt.
Vreau să doresc tot ceru-n ei,
dar să-i iubesc aşa cum sunt.
Vreau să iubesc pe fraţii mei,
Cu care veşnic voi fi sus.
Văzându-L pe Isus în ei,
să-L simt în mine pe Isus.

Vreau deopotrivă să adun,
şi rodu-ntreg şi spicul frânt.
Căci şi Isus mă vrea mai bun,
dar mă iubeşte-aşa cum sunt.

Când fraţii mei au răni ce dor,
să-mi fie braţul mai sfios,
să nu apăs în rana lor,
căci nu eu vindec, ci Cristos.

Noi prin Isus am fost iertaţi,
ca să iertăm şi noi oricui.
Dar dacă nu iubim pe fraţi
n-avem în noi iertarea Lui.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isus, prima mea lumină

În prima zi a vieţii mele
Pe Isus Hristos l-am întâlnit.
M-a îndemnat să nu fac rele,
Cu blândeţe multă mi-a zâmbit.

A fost prima mea lumină
Primită de la Dumnezeu.
Am văzut giulgiul, hermină,
Ce-învăluia trupşorul său.

Mi-a deschis drum luminos,
În viaţă ca să-l urmez.
Să-i fiu ucenic sfios,
La rându-mi să luminez.

M-am apropiat de cruce
Şi privind la chipul său,
Am jurat, când mă voi duce,
Să-l port în suflet mereu.

Iar când viaţa-îmi va fi cruntă,
Să-l am aproape zi de zi.
Să-i urmez credinţa sfântă,
De a ierta, de a iubi.

Toate-acestea, vă spun sigur,
De la Isus le-am aflat,
În biserică, desigur,
În genunchi când m-am rugat.

De trăim frumos pe lume
Lui Isus îi datorăm.
Cu El avem zile bune,
De la El multe-învăţăm.

Ca un bun mântuitor
Mi-a luat din suflet jalea.
Nu vreau să-i rămân dator.
Cu credinţă-i urmez Calea.

Credinţa îmi e comoara
Care îmi ţine lumina.
Maica Maria, Fecioara
Îmi infloreşte grădina.

poezie de Dumitru Delcă (5 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În prima zi de şcoală

Când la şcoală-n prima zi,
învăţătoarea zâmbind,
m-a luat dintre copii,
eu am început să plâng.

Ca o mamă iubitoare
m-a rugat cu tonu-i blând:
"Hai, zâmbeşte ca o floare!
Nu vreau să te văd plângând".

Cu căldura ei de mamă
spre mine s-a aplecat.
Mi-a spus să nu-mi fie teamă,
şi fruntea mi-a sărutat.

Abia atunci am înţeles
că are un suflet bun.
Am trecut al vieţii stres
şi am îndrăznit să-i spun:

Doamna mea învăţătoare,
mama n-a putut să vină.
Mi-a dat să v-aduc o floare
din frumoasa ei grădină.

S-a aşezat lângă mine
şi-n căldura-îmbrăţişării,
M-am simţit atât de bine
că plânsul l-am dat uitării.

poezie de Dumitru Delcă (16 decembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al cincilea anotimp

Nu sunt păcătoasă, Doamne,
Dar am păcătuit.
Ingerul ce mi l-ai sortit
Nu mai e alb –
In curcubeu l-am vopsit.
Am greşit, m-a iertat
Si iar am greşit.
Acum, prea de tot ostenit
De netihnă şi de ruşine,
Se ascunde de ceilalţi îngeri în mine.

S-a dus primăvara,
E zăpuşeală şi vine vara.

Pe îngerul meu
Intemniţat la mine in vine
Aş vrea să-l las
Să se întoarcă la Tine.
Să-l ierţi Doamne
Si înapoi să-l primeşti!
El nu e vinovat,
Prin cotloane lumeşti
Eu l-am ademenit,
L-am purtat pe cărări întortocheate
Făcând din şoapte urlet, din zi noapte,
Cu vanitatea mea l-am otrăvit,
Amăgindu-l pe el, pe mine m-am minţit,
Mi-a fost de mine milă – pe el l-am umilit,
L-am pus la încercări nenumărate
Si bune şi rele, şi gânduri şi cuvinte şi fapte.
A fost, cum doar Tu ştii, şi rău şi bine.

S-au dus primăvara, vara,
E umezeală şi toamna vine.

Ingerului meu vreau să-i fiu înger, Doamne,
Să-l las să Ti se-ntoarcă-n cer.
Vreau să-l despart de păcat, să-l dezleg de jurământ,
Si, cum m-a învăţat,
Am să Te rog, am să aştept şi-am să sper.
Am să mă aşez pe pământ
Intr-un culcuş de frunze aurii
Si-am să-mi desfac bluza,
Apoi pielea, apoi coastele,
Am să-i scot din mine aripele,
Am să le spăl cu lacrimi,
Am să le usuc cu răsuflarea,
Am să le mângâi, am să le cânt.
Am să îi spun că m-am mărturisit,
Că m-ai auzit, că m-ai ascultat, că m-ai iertat,
Că poate să mă părăsească liniştit.
Am să mă învelesc apoi încet
Cu multe frunze ruginii
Si-am să sper şi-am să aştept să mă auzi şi să vii.

S-au dus primăvara, vara, toamna,
E de-acum frig şi vine iarna.

Când frunzele se vor chirci
Si fulgii-mi vor intra sub bluză
Si sub piele şi sub coaste,
Nu ca zbaterea de aripă
Ci ca un pumnal ascuţit,
Voi şti că l-ai primit, Doamne,
Pe îngerul meu ostenit
Inapoi în cetele Tale,
Iar albul zăpezii
Va fi umbra tremurătoare,
Sub mângâierea Ta,
A aripelor lui străvezii.

S-au dus primăvara, vara, tomna, iarna...

Din cotloane cereşti
Mâna Ta hotărăşte
Al reînvierii răstimp:
Ca mereu eu întârzii, mângâind zăpada
In al cincilea anotimp.

poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântat eşti Domnul meu!

Binecuvântat eşti, Doamne
Toate Tu Le rânduieşti,
Îmi dai hrană când mi-e foame
Mă ajuţi, mă ocroteşti,

Orice pas pe care-l fac
Eu la Tine mă gândesc,
Mai bine prefer să tac
Ca vorbind, să nu greşesc,

Să nu supăr pe vreun frate
Sau vreo soră să jignesc
Căci fără să vreau, se poate,
Să-i supăr, să-i necăjesc...

Mă feresc de vorbe grele
Oricât aş fi de mâhnit,
Nu vreau să mă-nvăţ cu ele
Chiar dacă sunt ispitit.

Diavolu-i neobosit,
El pe toţi ne urmăreşte
E-ncântat şi fericit
Când ce vrea, îi reuşeşte.

Doamne, stai în a sa cale
Nimic să nu-i izbutească
Şi fii plin de îndurare
Cu cel ce vrea să-Ţi slujească.

Amin

poezie de Florenţa Sărmăşan (22 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâinea Vieţii-Eu sunt

Ioan 6: 31-40
Din cer — nu Moise pâinea v-a dat
Ci Tatăl Meu vă dă adevărata Pâine
Ca voi să aveţi un duh curat
Şi fiinţa voastră — în slujba Lui ca să rămâie

Pâinea Lui Dumnezeu este cea care se coboară
Din cer şi lumii — viaţă-i dăruieşte
Făcându-i calea mai uşoară
Căci Dumnezeu pe oameni îi iubeşte

Şi atunci evreii — Domnului i-au cerut
Dă-ne Doamne această Pâine-ntodeauna
Căci vrem ca Tatăl să ne fie scut
Cât soarele va fi pe cer — şi luna

Eu sunt Pâinea Vieţii — Domnul le-a vorbit
Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată
Şi cine crede în Mine veşnic părăsit
El nu poate ca să fie — căci viaţa-i este dată

Dar iată voi nu credeţi deşi azi m-aţi văzut
Şi cu urechile voastre Cuvântu-aţi ascultat
Pe cine Tatăl azi mi-l dă — eu îi voi fi scut
Şi cel ce vine la Mine — afară nu va fi dat

Căci Eu m-am pogorât pentru voi din cer
Nu ca să fac doar voia Mea
Ci voia Celui ce m-a trimis — pentru cei ce pier
Prin credinţa în Mine — ei să primească mântuirea

Şi voia Celui ce m-a trimis este să nu pierd nimic
Ci să-i înviez pe toţi în ziua da apoi
Veniţi de aceea azi la Mine — Eu vă zic
Ca să trăiţi o viaţă nouă să fiţi cu toţii — oameni noi

Căci voia Tatălui Meu din cer este ca oricine
Pe Fiul aici îl vede şi din inimă se-ncrede
În a Lui Fiinţă chiar — să primească-n veşnicie
Ca un dar viaţa-n sine care pururi nu se pierde

O veniţi dar la izvoare — apă vie voi să beţi
Să mâncaţi din Pâinea Vieţii — Tatăl Sfânt ca să vă fie
Şi sprijin şi adăpost — pururi fii să-i rămâneţi
El Însuşi ca să vă dea — pentru veci din Pâinea Vie
18-01-2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai mare cadou pe care l-am primit în viaţa asta a fost să fiu încurajat când nici eu nu mai credeam în mine, să fiu iubit când inima mea era goală, să fiu iertat când am făcut greşeli de neiertat, să fiu îmbrăţişat când am fost cel mai vulnerabil, să fiu acceptat când eram respingător, să fiu ajutat când nu puteam să apreciez ajutorul primit. De oameni capabili să facă aceste gesturi e nevoie mai mult ca oricând şi pentru că sunt puţini, e nevoie ca fiecare dintre noi să îşi asume măcar o părticică din acestă misiune. Să fim alături de cel de lângă noi nu atunci când ne este nouă cel mai uşor, ci atunci când îi este lui cel mai greu. Fă asta, şi te vei putea numi un om superior.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!