Toate îmi par minunate
Toate îmi par minunate
Și cu Domnu-s împăcat,
Simt un iz de libertate
Și simt că sunt mai curat
Totul I-am mărturisit
Domnului, mă simt mai bine,
Despre toate I-am vorbit
Chiar, dacă mi-a fost rușine
Minciuna și lăcomia
În care eu am trăit,
Îngâmfarea și mândria
Ce odată m-au robit,
Răutatea, răzbunarea,
Patimi, ce m-au măcinat,
Intriga și desfrânarea
Eu cu totul le-am lăsat.
Nu mai vreau să știu de ele
Eu de tot le-am părăsit
Toate păcatele grele
Le-am lăsat, și-s liniștit.
Un exemplu vreau să fiu
Cei din jur să vadă-n mine
Că sunt credincios și viu
Viața mea îmi aparține.
Doamne, viața mi-ai schimbat
Sunt atât de fericit,
De ce-a fost rău, m-ai scăpat
Salvatorul meu iubit!
Amin
poezie de Florența Sărmășan (23 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre vorbire
- poezii despre schimbare
- poezii despre salvare
- poezii despre răutate
- poezii despre rușine
- poezii despre religie
- poezii despre promisiuni
- poezii despre mândrie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Anul Nou
Un an s-a dus din viața mea
S-a dus usor, încet s-a stins,
Contur alt an să prindă vrea
Și trece totul ca un vis...
Mă-ntreb de anul ce-a trecut
L-am dedicat lui Dumnezeu?
Fapte de laudă am avut
Sau am făcut mai mult ce-i rău?
Mă-ntreb de Domnu-I mulțumit
De jertfa, care I-am adus?
Dacă mă mustră c-am greșit
Și nu am fost în tot supus?
Să meditez încerc acum
La toate, câte le-am făcut
Căci am atâtea să Îi spun
Și vreau s-o iau de la-nceput,
Să fiu pe placul lui Isus
Căci El e Dumnezeul meu,
Să împlinesc tot ce mi-a spus
Chiar dacă, uneori mi-e greu...
În fiecare an promit
Că voi fi altul, bun și drept,
Dar apoi uit ce am vorbit
Și nu mai sunt cel înțelept
Îmi cer iertare de la Tine
Isuse blând și iubitor
Ai milă astăzi și de mine
Te-ndură, drag Mântuitor,
Pe Tine, vreau să Te slujesc
Așa cum sunt eu păcătos
Promit de azi, mă străduiesc,
Să fac doar ce e de folos
Și plină candela să-mi fie
Cu undelemn, eu îmi doresc
Căci vreau a Ta Împărăție
Cu ai mei cei dragi, s-o stăpânesc.
Anul acesta care vine
În toate am să chibzuiesc
Căci Doamne, știu, că fără Tine
Nimic nu pot să izbutesc.
Amin
poezie de Florența Sărmășan (27 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre prezent, poezii despre înțelepciune, poezii despre visare, poezii despre trecut sau poezii despre timp
Mulțumescu-Ți Ție, Doamne
Multumescu-Ți Tie, Doamne,
C-ai venit în casa mea,
Stai la masă, de Ți-e foame
Tot ce am bun, Îți voi da
Loc de cinste vei primi
Căci Tu meriți, Domnul meu
Și toate le-om împărți
Și Te voi iubi mereu
Pentru Tine, m-am schimbat
Și păcatul îl urăsc,
Nu mai sunt ca altădat
Tot ce am, Îți dăruiesc
Inima și viața mea
Sunt ale Tale, Ți le-am dat,
Casa și familia mea,
Tot ce am, și-am căpătat,
Doamne, le-mpărțesc cu Tine
M-ai salvat și-Ți mulțumesc,
Tu, Te-ai îndurat de mine
Raiul, vrei să-l dobândesc.
Vrei Doamne să fii cu mine,
Și eu, tot așa doresc,
Să îmi fie veșnic bine
Lângă Tine, să trăiesc.
Amin
poezie de Florența Sărmășan din Voi merge pe urmele Tale (12 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre rai, poezii despre mulțumire, poezii despre iubire, poezii despre inimă sau poezii despre familie
Doar amintiri ne-au mai rămas
Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost frumos cândva
Și din priviri, când ne-ntâlneam, la amintiri făceam popas
Că le-am trăit cât ne-am iubit și-am suferit la bun rămas.
A fost un vis, un vis frumos, trăit de noi cândva
Și ne simțeam ca-n Paradis, pierdut de noi cumva...
Nu știu acum ce pot să fac, sunt trist, posac și de dor zac
Că te-am pierdut și-mi pare rău, singur mă simt, parcă-s în hău,
Eu simt că-mbătrânesc și-mi pare rău
Că mă usuc de dorul tău.
A trăi și-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat și-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viața ce am trăit.
Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost în viața mea,
Nu vreau să-ți zic, mă simt prea mic, durerii iar să-i fac popas
Căci vreau să-ți spun un lucru bun ca bucuriei să-i dăm glas:
Hai să uităm că ne-a fost greu, să piară piaza rea,
Să mergem iar pe drumul clar, speranța ne-ar reda!
Acuma știu cum să te-mpac și toate voile să-ți fac,
Să nu te pierd, să te dezmierd, să-mi fie dor de chipul tău,
Să simt că-ntineresc, destinul meu,
Să te iubesc mereu, mereu.
A trăi și-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat și-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viața ce am trăit.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre tristețe, poezii despre prăpăstii sau poezii despre frumusețe
Nici măcar nu mai sunt sigur că eu exist cu adevărat. Sunt toți scriitorii pe care i-am citit, toți oamenii pe care i-am întâlnit, toate femeile pe care le-am iubit, toate orașele pe care le-am vizitat, toți strămoșii mei...
citat din Jorge Luis Borges (1981)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre scriitori, citate despre oraș, citate despre iubire, citate despre femei, citate despre existență sau citate despre adevăr
Zeci si mii de cutite
Zeci si mii de cutite se apropie de mine
Toate isi cunosc atit de bine tinta,
Toate sunt de la tine,
Toate se apropie de mine cu viteza.
*
Zeci si mii de cutite
Toate bine ascutite
Toate numai bine de infipt in inima
Sunt bune...
Au viteza, iar eu trebuie sa alerg
Mi-au spus ca pot sa aleg...
M-au intrebat, le vreau in inima, in minte sau in suflet?
Le-am spus ca nu conteaza, oriunde...
*
Zeci si mii de cutite se indreapta spre mine
Apoi in fata-mi se opresc...
Zeci si mii de cutite,
Toate ruginite, insa bine ascutite
Se indreapta catre mine si in fata-mi se opresc,
Imi intra in inima, in suflet, in minte
Dar toate astea la ce folos?
Zeci si mii de cutite n-o sa ma faca sa uit
De tot ce simt si de tot ce-a fost...
poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre suflet sau poezii despre cunoaștere
Eu sunt Domnul Învierii
Eu sunt Domnul Învierii
Sunt Isus, din Nazaret,
Eu sunt Domnul mângâierii
N-am venit ca să te cert,
N-am venit s-aduc ocară
Suflete slab, pustiit,
Și nici vorbe să te doară
Căci ești fiul Meu iubit.
Pentru tine M-am jertfit
Viața ta să o salvez,
La Golgota am sfârșit
Și vreau, în Mine să crezi.
Te aștept la pieptul Meu
Să poți să te odihnești
Să lași tot ce este greu
Să poți liber, să trăiești.
Cu a Mea lege te-nvată
Liniștea să o găsești,
Să vezi în cer a Mea față
Acol' veșnic să trăiești,
Fericit să fii cu Mine
Și cu cei din jurul Meu.
Eu sunt Domnul ce-ți vrea bine
Eu sunt Salvatorul Tău.
Amin
poezie de Florența Sărmășan din Voi merge pe urmele Tale (11 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre odihnă, poezii despre legi, poezii despre jertfă sau poezii despre fericire
Binecuvântat ești Domnul meu!
Binecuvântat ești, Doamne
Toate Tu Le rânduiești,
Îmi dai hrană când mi-e foame
Mă ajuți, mă ocrotești,
Orice pas pe care-l fac
Eu la Tine mă gândesc,
Mai bine prefer să tac
Ca vorbind, să nu greșesc,
Să nu supăr pe vreun frate
Sau vreo soră să jignesc
Căci fără să vreau, se poate,
Să-i supăr, să-i necăjesc...
Mă feresc de vorbe grele
Oricât aș fi de mâhnit,
Nu vreau să mă-nvăț cu ele
Chiar dacă sunt ispitit.
Diavolu-i neobosit,
El pe toți ne urmărește
E-ncântat și fericit
Când ce vrea, îi reușește.
Doamne, stai în a sa cale
Nimic să nu-i izbutească
Și fii plin de îndurare
Cu cel ce vrea să-Ți slujească.
Amin
poezie de Florența Sărmășan (22 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre protecție, poezii despre ocrotire, poezii despre greșeli sau poezii despre ajutor
Între lumi
Simt o lume deasupra mea
O lume în care suntem noi înșine
O lume în care suntem nemuritori,
În zile în care nu trăiesc
Scriu viața așa cum nu e ea
Și vinu-l sorb încet ca și cum e făcut doar pentru mine
Din struguri plini culeși în luna octombrie,
Când soarele e mai sfios, când iarba plânge petale muribunde suflate-n neant,
Simt o lume în mine
Ce cred eu că o cunosc
O lume împletită din mai multe vieți
Scriu viața așa cum a fost ea o dată
Și vinu-l sorb ca altădată
Savurez gustul atât de bine știut
Mă face să zâmbesc crezând că am trăit aceste clipe
Iar de învățat din ele tot n-am învățat,
Simt o lume sub mine
Ce mă cheamă mereu fără-ncetare
O lume ce vreau să îmi rămână străină,
Vinu-l sorb mai repede și nu vreau paharul să sece
Mi-e frică de ce va urma după ultimul strop
Dar apoi, muza din mine îmi vorbește
"E totul creat doar de mintea ta"
Și totul se risipește...
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre zâmbet, poezii despre zile, poezii despre struguri, poezii despre plâns sau poezii despre frică
Autorul are un gând de spus, o frumuseță de mărturisit; și-și zice: "Aceasta este partea cea mai bună din mine; cât despre rest... am mâncat, am băut, am iubit, am urât ca oricine! Viața mi-a fost ca un abur și acum nu mai e; uite acestea le-am văzut și le-am cunoscut. Dacă ceva a avut valoare în viața mea, apoi acestea din carte merită să fie împrăștiate vouă."
citat din John Ruskin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre valoare, citate despre superlative, citate despre mâncare, citate despre gânduri, citate despre cărți sau citate despre abur
Tu totdeauna, Doamne, ești cu mine
Tu totdeauna, Doamne, ești cu mine
și nici o clipă singur nu mă lași.
Puterea Ta e taina ce mă ține
din cei dintâi la cei din urmă pași.
Tu nu lași, nici nu mă uiți vreodată.
Străbat cu Tine munți înalți și lunci.
Eu n-am să văd nici moartea niciodată,
ci eu voi fi ascuns în Tine-atunci.
Cu Tine-n rând străbat în zori cărarea,
cu Tine-n rând veghez în ceas târziu,
când Tu mă mustri, simt în piept mustrarea
și când Te bucuri, totdeauna știu.
Nu sunt decât un abur ce se-nalță,
un fir pe praf îndrăgostit de-o stea.
Dar tu mi-ai pus în suflet o speranță
ce nimeni altul nu mi-o poate da.
Au fost odată șiruri de păcate,
dar sângele salvării a spus: "NU".
Oricâte-au fost, eu le-am uitat pe toate,
și bine știu că le-ai uitat și Tu.
Sunt fericit, chiar dacă vrei să sufăr,
când valuri vin și vânturi grele bat.
Plutesc pe ape ca un fir de nufăr
pe care Tu-l păstrezi mereu curat.
Îți mulțumesc că ești cu mine-n lume,
Îți mulțumesc că mă iubești mereu,
Îți mulțumesc că Tu mi-ai dat un nume,
că sunt al Tău... și Tu ești Dumnezeu.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vânt, poezii despre sânge, poezii despre nuferi sau poezii despre munți
Să vreau...
Să vreau să-ți fiu ce nu ți-am fost
Din prea puținul vieții rost,
Să-ți dau din tot ce nu-i al meu
Aici, acum, oricând, mereu.
Să vreau să-ți fiu un tainic dor
Atât cât sunt și-atât cât mor,
Să vreau să-ți dau crezare iar
Din ce mai sunt și ce nu par.
Să vreau să-ți spun ce nu ți-am spus,
Regrete de-au venit s-au dus,
Să vreau să-ți dau din ce nu am
Măcar puțin din ce puteam.
Să vreau să-ți cer ce n-am iubit
Din ce-am trăit și n-am trăit,
Să vreau să-ți fiu și nu aș vrea
Din tot ce-a fost și ar părea.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte
"Împlinire"
Nu mai vreau nimic, frățâne!
Flotă, Sidex, Minerit
Pe toate le-am nimicit.
Liber sunt și mă simt bine.
epigramă de Victor Becheanu (30 decembrie 2010)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre libertate
Pentru toate, Doamne, vreau să-Ți mulțumesc
Pentru toate, Doamne, vreau să-Ți mulțumesc
Căci port în mine, chipul Tău frumos
Pentru că pe pământul Tău, Isus, trăiesc
Și în ochii Tăi sunt, Doamne, prețios.
Îți mulțumesc căci m-ai păzit în viață
Tu ai fost cu mine la bine și la rău
Mă strângi cu gingășie în orice dimineață
În brațul Tău Preasfânt de Dumnezeu.
Mi-ai fost alin în clipele durerii
Prieten credincios la vremea de necaz
M-ai mângâiat Isuse în ceasul încercării
Și lacrima cu drag mi-ai șters de pe obraz.
Îți mulțumesc că ai fost mereu cu mine
Speranță, Doamne, îmi ești pe al vieții drum
Ne-ai binecuvântat să avem pe masă pâine
Și ești așa de răbdător cu noi, milos și bun.
Îți simt prezența Ta, Isus, la orice pas
Tu mă ocrotești cu mâna-Ți iubitoare
De Golgota și visul veșniciei sunt atras
De chipul Tău frumos, de a Ta splendoare.
Tu ești în orice loc, în foșnetul naturii
În roua dimineții și în sunet de cântări
Îți mulțumesc, Isus, de dragostea Iubirii
De anii dăruiți cu binecuvântări.
poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre sunet, poezii despre rouă sau poezii despre pâine
Și uneori mi-e dor de mine... Mi-e dor de tot ce-a fost și nu mai este, de copilărie, de vremuri apuse! Uneori îmi aduc aminte de trecut, și mi-e dor de un miros, de un gust, de o voce... Mi-e dor de prieteni pe care nu i-am întâlnit niciodată, de oameni cu care nu am mai vorbit sau mi-e dor de cei care s-au dus și de cei de la care nu mi-am luat rămas bun. Mi-e dor de lucrurile pe care le-am trăit și de lucrurile la care am renunțat, și nu m-am bucurat total. Uneori vreau să găsesc nu știu ce... Nu știu unde... Să regasesc ceva ce nici măcar nu știu ce este sau unde l-am pierdut.
Și uneori mi-e dor de mine... de cea care am fost.
Ioana Crețu în Șoapte (29 martie 2022)
Adăugat de Ioana Cretu ( C.I)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre voce, citate despre trecut, citate despre prietenie, citate despre dor sau citate despre copilărie
Tatălui meu
Ai fost un simbol în viața asta pentru mine
M-ai apărat de rău, mi-ai arătat ce-i bine
Mi-ai fost exemplul cel mai bun în toate
Ai fost o pildă de moralitate
M-ai educat să îi respect pe oamenii adevărați
Să mă-nconjor de prieteni ca de frați
Tu mi-ai vorbit pentru întâia oară
Despre iubirea noastră pentru țară
De multe ori tot mi-ai povestit
Despre eroii ce pentru țară au murit
Cu ochii în lacrimi mi-ai vorbit de multe ori
De generația ce s-a stins în închisori
Tu mi-ai predat întâia lecție de onestitate
Și mi-ai vorbit cu elocință de dreptate
M-ai tot rugat să nu fiu sclav pe bani
Să nu-i urăsc pe cei ce-mi sunt dușmani
Să prețuiesc valorile umane
Să am respect pentru femeile ce-s mame
Să îi ajut pe cei ce sunt în sărăcie
Să dau dovadă în viață de omenie
Și mi-ai vorbit și despre fericire,
Ai spus că ea se-ntruchipează în iubire
M-ai învățat să îl iubesc pe Cel de Sus
Să mă închin de-a pururi la Isus
În clipele în care-ți scriu aceste rânduri
Te am pe veci în suflet și în gânduri
Aș vrea să te mai văd măcar o dată
Să te întreb ca altădată... Ce faci, tată...
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valori umane, poezii despre valoare, poezii despre tată, poezii despre sărăcie, poezii despre superlative sau lecții de engleză
Am ăncercat
Am încercat s-ating nemărginirea
Cu degetele, dar le-am răsfirat
Și printre ele mi-a scăpat iubirea
Dar nu-i nimic, măcar am încercat.
Când ochii mi i-am ridicat spre cer
Și-am încercat să văd prin infinit,
Nu am făcut decât să bâjbâi în eter,
Dar nu-i nimic, măcar am îndrăznit.
Apoi m-am desfăcut la piept
Și inima bătând ți-am dăruit
Iubind! Credeam că-i înțelept
Să mi-o-ngrijești..., măcar am năzuit.
Te-am imortalizat prin vers, în timp,
În inimă, în ceruri și-n eternitate...,
N-ai auzit și-am început să țip,
Dar nu-i nimic! Le-am încercat pe toate.
Și din adânca mea simțire
Adesea, când mă emoționez,
Din ochi curg lacrimi de iubire,
Dar nu-i nimic! Eu nu mă rușinez.
Am râs și-am plâns și am iubit
Profund, fierbinte și curat,
Eu toate astea le-am trăit
Mereu. Măcar am încercat...
Din vise am creat realitate
Și în realitate am visat!
Știu, nu le-am împlinit pe toate...,
Dar nu-i nimic! Măcar am încercat!
Am fost, cred eu, acea femeie
Pe care și-o dorea orice bărbat,
Tu ți-ai dorit o altă odisee,
Cu mine nici măcar n-ai încercat.
Din tot ce-ar fi putut să fie,
Din toate cele ce le-am dat,
Putea atâta frumusețe ca să fie...,
Dar ce păcat! Tu nici n-ai încercat...
poezie de Florentina Mitrică (12 septembrie 2017), traducere de Florentina Mitrică
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre început sau poezii despre versuri
Când am fost la școală m-au întrebat ce vreau să fiu când voi fi mare. Eu le-am spus: FERICIT! Mi-au spus că n-am înțeles întrebarea, iar eu le-am spus că n-au înțeles VIAȚA!
citat clasic din John Lennon
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre școală, citate de John Lennon despre viață sau citate despre fericire
Moș Nicolae (poezie pentru copii)
De pe dealuri și coclaie,
Vine Moșul Nicolae,
Cu-n sac mare încărcat,
Cu daruri de neuitat.
Iar jordițele bronzate,
Ascunse bine la spate,
Spre cei răi sunt îndreptate.
Noi cizmele le-am spălat
Și cu cremă le-am fardat,
Lângă geam le-am așezat.
Moșule! Mult așteptat,
Poezii am învățat,
Părinții i-am ascultat...
La treabă i-am ajutat.
Moșul după o zăbavă,
Pleacă vesel, împăcat,
Fiindcă daruri minunate,
Copiilor le-a lăsat,
Ca în fiecare an,
Când toți îl pândesc la geam.
Primul Moș darnic din an.
poezie pentru copii de Valeria Mahok (noiembrie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre încălțăminte, poezii despre generozitate, poezii despre copilărie, poezii despre cadouri sau poezii despre Nicolae
Nu știu câte suflete am
Nu știu câte suflete am.
Le-am schimbat în fiecare moment.
Mă simt întotdeauna un străin.
Niciodată nu m-am văzut și nici întâlnit.
Fiindcă am fost atât de mult, sunt numai suflet.
Un om care are suflet nu are liniște.
Un om care vede e doar ceea ce vede.
Un om care simte nu este el cel care este.
Atent la ceea ce sunt și văd,
Am devenit ei și-am încetat să fiu eu.
Fiecare din visele sau dorințele mele
Apațin celui care le-a avut, nu mie.
Eu sunt propriul meu peisaj,
Îmi supraveghez călătoria
Diferit, mobil și singur.
Aici unde sunt nu mă pot simți pe mine însumi.
De aceea îmi citesc, ca un străin,
Ființa, de parcă-ar fi o o carte.
Neștiind ce va veni
Și uitând ce-a trecut,
Notez pe marginea paginilor
Ceea ce cred că simt.
Mă mir, recitind,:" Acesta am fost eu?"
Doar Dumnezeu știe, pentru că El a scris.
poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre peisaje, poezii despre lectură sau poezii despre devenire
Când bătrânețea te doboară
Am întâlnit-o într-o seară
Stătea tristă și-ngândurată,
Simțindu-și viața o povară
Mi-a zugrăvit povestea toată.
- În lanul vieții m-am născut
Crezând în steaua-mi norocoasă,
Dar rănile rău m-au durut
Căci soarta a fost nemiloasă.
Părinții mi s-au prăpădit
Și-am luat calea singurătății,
Pe bărbatul sortit l-am întâlnit
Și-am plămădit aluatul bunătății.
Cu doi copii am fost binecuvântați
Două făpturi gingașe, iubitoare,
Un băiețel cu obrajii bucălați
Și o fetiță ca o rază de soare.
Cu dragoste divină i-am crescut
Cu toată ființa i-am protejat,
Bucăți din inima mea le-am cusut
Când suferințele i-au descurajat.
Când la casele lor au plecat
Am avut sentimente schimbătoare,
O bucurie mare că s-au realizat
Și o tristețe imensă, apăsătoare.
Încet, încet, copiii s-au depărtat
Au uitat de-a lor mamă bolnavă,
Într-un ocean de lacrimi m-au lăsat
Făcându-mă a dorului sclavă.
Când timidă la ușă le-am bătut
Mi-au spus că nu au timp de mine,
Cale-ntoarsă atunci am făcut
Și-am căutat în ale minții ruine.
Le-am simțit îmbrățișările călduroase
Sărutările ce fața-mi acopereau,
Le-am auzit glasurile drăgăstoase
Ce rasunau când spuneau că mă iubeau.
Cât de repede te uită copiii
Când bătrânețea te doboară,
Adu-mi, Doamne, înapoi fiii
Să le simt brațele ce mă-mpresoară!
Să îi mângâi cu mâinile tremurânde
Să le șoptesc cât de mult îi iubesc,
Să le privesc chipurile blânde
Căci nu știu cât mai trăiesc.
Dă-mi o zi din a lor copilărie
Inocența să le-o văd în priviri,
Și-apoi să mă iei în a Ta împărăție
Să nu mai fiu povară în ale lor trăiri.
Copilă, să nu îți uiți părinții!
Mi-a spus cu ochii-nlăcrimați,
În icoana vieții ei sunt sfinții
Ce rămân pe retină pictați.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre suferință, poezii despre singurătate sau poezii despre sfinți