Dumnezeu dă poveri, dar şi umeri.

proverbe evreieşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umărul

Dumnezeu
socotea
Dumnezeu ştia la perfecţiune desenul
dar avea o fantezie cumva
să diversifice
şi a poruncit
să fie omul cu trei umeri
să aibă unde-şi pune capul
omul fără umeri şi fără
destule tălpi
apoi a mai poruncit
să fie grija
(un fel de poezie aplicată)
acum
priveşte din Înalturi şi ascultă apatic ecoul
nostalgiei dintâi -
să poruncească să fie omul doar umeri
nenumăraţi umeri?
să mai ia din versuri şi
să le mute pe verso planşei unde stă
perfecţiunea desenului?
nu, acum nu
şi astfel apăru perspectiva
mântuirii

pentru asta
a trebuit să fixeze în cuie
singurul Umăr capabil să adăpostească
orice grijă

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici Dumnezeu

(alb)

cu dioptriile mele de nuntă
am început să văd pe stradă oameni albaştri
şi galbeni şi roşii
senini în sângele cu gelozii la mijloc
în vârful vântului cârpa
îmi bea ochii semnalizând nemurire

Andrei ridică din umerii cu poveri de sfinţire
a întemeierii aici Dumnezeu

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purtăm poveri ce nu-şi au rostul...

Purtăm poveri ce nu-şi au rostul
În viaţa asta mult prea scurtă,
Şi ne mirăm că uneori,
Clacăm la singura redută.
Ne încovoaie ne rănesc,
Iar noi le ducem zi de zi....
Şi, ca şi când n-ar fi destul
Le moştenesc ai noştri copii.
Povara banului prea mult
Ce ni-l dorim fară oprire,
A luxului nemărginit
Şi a nevoii de mărire.

Poveri ce nu-şi au locul lor
N-au nici valoare, trebuinţă,
Ci doar ocupă locul gol
Lăsat de lipsa de credinţă.
Sunt Doamne suflete pustii
Şi-s zbuciumate, chinuite,
De truda fără de sfârşit
Şi-a lor poveri nemărginite.

Opreste Doamne suferinţa,
Şi fă-i Tu Doamne să te vadă,
Să te iubească şi să creadă,
Şi... vor scăpa de împovărare.

poezie de Angelina Nădejde (8 iunie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintindu-mi de Clopoţelul Auriu

Devastat şi bolnav – un om trecut de patruzeci de ani;
Frumoasă şi nevinovată – o fetiţă de trei ani.
Nu un băiat – dar foarte dragă:
Sentimente alinătoare – din când în când câte-un un sărut!

Apoi a venit acea zi – fost brutal smulsă de lângă mine;
Umbra sufletului ei pribegeşte pe undeva.

Iar când îmi amintesc cum, chiar înainte de-a muri,
Începuse să gângurească mici sunete, să lege cuvinte,
Îmi dau seama că legăturile de carne şi de sânge
Nu fac decât să ne pună pe umeri mari poveri
De dureri şi de regrete.

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou rătăcit

Doamne, nu am să te aud dacă mă strigi
orizontul este plin de zgomote lugubre
până la stele sunt ţesute intrigi
luminile-s rănite de gheare de umbre.

dezleg cuvântul de tăcere cu smirnă
speranţe-i rănite pun comprese cu lut
raiul făgăduinţei de univers atârnă
cum atârn şi eu de un vis absolut.

ca un coral în valuri cu curaj mă adun
dintre amintiri pribege cu poveri pe umeri
în ritmuri şi cadenţă clipele apun
dar voi fi acolo când o să ne numeri.

Doamne dumnezeule multe vreau să-ti spun
sunt ecoul rătăcit şi lumea o transpun.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de femeie

Parfum de femeie cu gust de frezie plăpândă
Coboară în umeri de dorinţe
Agitaţi de poveri.
Parfum de femeie, gust de mentă revigorantă,
Coboară în coapse fierbinţi
Căptuşite cu mângâieri.
Parfum de femeie cu gust de zmeură dezgheţată,
Coboară în degetele alintate.
Parfum de femeie cu gust de cuişoare
Coboară în plete brune scăldate...

poezie de Silvia Filip (8 martie 2020)
Adăugat de Silvia Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Bou-a toate răbdătorul
Trage la poveri, la plug,
Dar noroc cu abatorul:
Altfel ar muri în jug.

epigramă de Aurelian Păunescu din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar Dumnezeu...

De ce-aş fi importantă eu
Şi unde ar conta cât sufăr,
Dac-a pus bunul Dumnezeu
Atâta frumuseţe, într-un singur nufăr?

Atâtea-nfrângeri şi căderi
N-ar trebui să-mi curme dorul;
Furnica duce mari poveri,
În timp ce păsării i-a fost dăruit zborul!

Nu dor lacrimile mele,
Când îngeri plâng, cu-atâtea ploi
Şi-atâtea suferinţe grele
Îndură lumea; de ce-am crede c-am conta noi?

Suntem doar fire de nisip,
Ne scurgem în nefiinţă,
Într-o clepsidră fără timp...
Doar Dumnezeu are dreptul la suferinţă!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Licenţiosul poet colonel Liviu Vişan dă sfaturi militare instructive: "Domnişoară, dacă aş avea picioarele dumitale, le-aş purta numai pe umeri". Pe umeri gamb'!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e tare greu de suportat: dar să n-aveţi chipul aşa de gingaş. Suntem cu toţii măgari şi măgăriţe de poveri.

citat celebru din romanul Aşa grăit-a Zarathustra de Friedrich Nietzsche
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu ne dăruieşte lucruri care acoperă nevoi pe care nici nu le cunoaştem, în timp ce ne deposedează de lucruri care ne sunt poveri şi nici nu recunoaştem!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cruce şi pâine

cred în acelaşi Dumnezeu
pe care-l reclădesc permanent în suflet
şi-l păstrez viu
crucea o duc pe umeri
şi în genunchi mă rog pentru viaţă

în trupul meu înfloreşti şi tu
pe ramuri îndreptate spre cer
rădăcinile absorb durerea-n pământ
şi pământul coace pâinea cea de toate zilele
Dumnezeu o împarte la oameni

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcurs

Am strigat: "viaţă"!
şi gura mi s-a umplut
de laptele mamei
apoi,
cu umerii
încărcaţi de responsabilităţi,
cu genele grele
de nesomnul copiilor,
cu sufletul
plin de deznădejdi,
cu inima
îndurerată de răni
vin la Tine
iar tu mă înveţi
că moartea este
singura certitudine a vieţii
ori că...
durerile
nu stau în viaţă
când inima
este plină de iubire necondiţionată
chiar dacă acei umeri
s-au chircit sub poveri;
recunoscând
lacrimile singurătăţii
am strigat: "moarte"!
şi gura mi s-a umplut
cu pământ...

poezie de Cristian Neagu din Academia de poezie (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Cristian Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie în verde şi roz

sigur că te iubesc, te port în memorie
ne leagă-aceiaşi limbă, acelaşi popor
în lumea mea românii sunt fraţi de istorie
uniţi ca o pădure scăpată de topor.

avem aceiaşi soartă cu poveri pe umeri
cărăm moartea în spate ca un rucsac
plin cu pietre mari, n-ai cum să numeri
momente de tristeţe cu sufletul posac.

între cuvinte alese te-am întâlnit
literele iubirii pluteau în cerneală
să fii sănătos, să fii fericit
gustind lumina zilei magistrală.

mă bucur de succes alături de ţine
cerul ninge linişti, ore diamantine.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe nerespiratelea

te citesc
vii de departe
din vremuri lăsate moştenire
cu aerul unei poveri adunate
din tată-n fiu
trupul tău ţară ţară vrem ostaşi
neînarmată umblu
desculţă
părul răsfirat pe umeri de deltă
pământul îmi soarbe paşii
mă afund în reavănul inimii tale
un bob de grâu care va încolţi curând
ascult ritmul vieţii cu urechea pe torsul cald
clipele se desprind cum ai sufla o păpădie
câmpuri de-a-nfloritulea aţin calea visării
şi
tot ce ne conţine de la un hotar la celălalt
este scornit pentru noi
de-a-nfrumuseţelea

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginea pe care o ai tu despre Dumnezeu nu are în ea nici un Dumnezeu, dar are o frică teribilă şi hilară de Dumnezeu. Fie că e un presupus Dumnezeu creştin, budist, iudaic sau mahomedan.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu ne-a dat cuvântul

Dumnezeu ne-a dat cuvântul,
Dar noi de mult nu mai vorbim.
El ne-a dat şi gândul,
Dar noi de mult nu mai gândim.

Dumnezeu ne-a arătat lumina.
Dar noi am abuzat de ea.
Şi ea sărmana de frica noastră
S-a ascuns în umbra sa.

Dumnezeu ne-a făcut şi cerul,
Cu bolta lui alb-albastră
Dar noi nu i-am înţeles misterul
Şi l-am închis ca pe o fereastră.

Dumnezeu ne-a dat pământul.
Să ne naştem şi să rodim,
Dar noi am uitat un lucru simplu.
Pământul să-l iubim.

Dumnezeu ne-a dat de toate
Şi putere ne-a mai dat.
Dar noi ne temem de moarte,
Dar nu ne temem de păcat.

poezie de Vladimir Potlog (31 martie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

A avea capul pe umeri

Ghinionul îl pândeşte
Agăţat de soarta lui,
Uneori, când mai gândeşte
Fără capul... dumnealui!

epigramă de Nicolae Brelea din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morminte

să nu jeleşti morminte-n despărţire
că dorm sub lespezi căi necunoscute
când nefiinţa tainele-şi ascute
sub existenţa flacără subţire...
de sub poveri de timp lumiri născute
te mai ademenesc în grea peţire,
în racle-i Dumnezeu şi-n asfinţire
tu cerni nisipul vremii pe tăcute...
femeie, uiţi, dar eşti din mine coastă
şi fără tine nu-s în rugă-ntreg
iar iadul des pe gânduri îmi adastă...
de minţile cu nebunie-mi leg
pe zarea de sicrie-n vamă castă
mai vino-n tristul clipei sacrileg...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuraţi-vă

Bucuraţi-vă, cântaţi şi aruncaţi-vă
Poverile de pe umeri, fiţi convinşi
Că Dumnezeu a fost nespus de milostiv
Când v-a făcut negri, mulatri sau metişi.

Sunteţi o naţie cu adevărat măreaţă,
Un popor de-aleasă, nobilă sorginte;
Unde-ar mai răsări atât de multe flori
Dacă Domnul v-ar lua pământul de dinainte?

Bucuraţi-vă, cântaţi şi aruncaţi-vă
Poverile de pe umeri, fiţi convinşi
Că vă trageţi dintr-o obârşie legendară
Dacă sunteţi negri, mulatri sau metişi.

poezie de Gladys Casely-Hayford, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!