Distingea, şi cu câtă competenţă, cele mai subti le nuanţe ale pregătirii unei mese, apreciind în aceeaşi măsură textura lemnului din care era făcută masa, pânza din care era croită faţa de masă, dimensiunile şervetului, curbura unui pahar.

Hector Bianciotti în Ca urma păsării în aer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îl văzu pe străin înfundat în fotoliul din faţa căminului. Părea că moţăie; capul bandajat îi alunecase pe umăr. Odaia era luminată doar de reflexele roşiatice ale flăcărilor. Cu puţin înainte, hangiţa aprinsese lampa din sala hanului şi era încă orbită din pricina luminii; în faţa ochilor îi jucau pete roşii şi totul îi apărea învăluit în umbră, cu contururi nedesluşite. Totuşi, o frântură de secundă i se păru că omul din faţa ei avea o gură enormă, căscată, o gură monstruoasă, care-i înghiţea toată jumătatea de jos a feţei. Fioroasă vedenie: capul bandajat în alb, cu ochelarii aceia lugubri, sub care se căsca o gură neagră imensă... În aceeaşi clipă însă, străinul tresări, se îndreptă în fotoliu şi-şi duse mâna la faţă. Hangiţa deschise larg uşa, pentru ca lumina să pătrundă în cameră. Acum putea să-l vadă mai bine: în locul şervetului îşi aplicase fularul peste obraz. Totul fusese doar o nălucire.

H.G. Wells în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de multe catastrofe în dragoste sunt doar accidente ale egoismului...

citat din Hector Bianciotti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neil Perry: Era o noapte întunecoasă şi ploioasă, iar această bătrână, care avea o pasiune pentru puzzle, stătea singură în casa ei, la masă, pentru a termina un nou puzzle. Dar pe măsură ce aşeza piesele, îşi dădea seama, spre uimirea ei, că imaginea care se forma era cea a propriei sale camere. Iar persoana din centrul puzzle-ului, pe măsură ce îl termina, era ea însăşi. Şi cu mâinile tremurânde, a aşezat ultimele patru piese şi a privit fix chipul unui nebun de la fereastră. Ultimul lucru pe care l-a auzit această bătrânică a fost zgomotul geamului spart.

replică din filmul artistic Cercul poeţilor dispăruţi, scenariu de Tom Schulman
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era odată o mamă văduvă, care trăia împreună cu cele două fiice ale sale: Alda şi Hilda. Prima era urâtă, neatentă şi leneşă; în timp ce a doua era frumoasă ca soarele, atentă şi muncitoare. Mama o prefera pe prima fată, iar pe cea de-a doua o însărcina cu treburile cele mai grele din casă.

începutul de la Fântana fermecată de Fraţii Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era

era un univers de editori,
o constelaţie, clipa,
derivă în gelozirea vorbei

era un grup alb de statui
pe o alee de nicăieri
umbrită de negeneraţii

era freddie strigându-şi mama
pe o terasă verde cu căpcăuni
unde se topeau ţigări reci

era fluxul de nanoceruri
descărcat în stream
către neantul reificat

era ignoranţa doritorilor
privind valuri mute
cum se sparg în zare

era pânza de paianjen
din albul ochilor noştri
în care se zvârcolea motivul

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lună mumificată

Mi-am prins sângele
într-o pânză păcătoasă
adâncită ca o implozie,
în colţul unei oglinzi
croită din glasuri azurii,
croită din sâmburii taifasurilor,
croită din secunde fulgurante,
croită dintr-un material
pe moarte, ce poluează sensul cuvintelor,
explicate în dicţionarul
în care mi-am uitat o secundă
de lumină, de sâmburi, de glasuri,
promisă crinilor
smulşi din caninii tăi uscaţi.

Am învăţat o macara să vorbească
limbile vertebratelor
şi i-au crescut aripi în formă de şenile,
dar integralele mele
fug din carapacea bine definită
a studenţilor, în care vibrează
o sută trei mii de statui îngălbenite
cu piele de cârtiţă.

O lună mumificată
cu pietrele din brăţara ta,
făcută ulterior o ramură,
pe care cresc migrene
însufleţite de spiritele româneşti
din politică şi uneori,
aş vrea ca luna să curgă
peste petalele de trandafir
şi peste ianuarie
cusută cu plăgi,
aşezate milimetric,
în umbra soarelui din faţă
în care o ne trăim sufletele.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Phileas Fogg se îndreptă degrabă spre sala de mese, ale cărei ferestre, nouă la număr, dau spre o minunată grădină cu aboi ruginiţi de toamnă. Se aşeză la masa obişnuită, unde tacâmul era din vreme pus.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai bune momente din viaţă sunt cele de care ne temem în aceeaşi măsură în care le dorim.

citat din Paul Carvel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate jucăriile erau drăgălaşe, dar cea mai drăgălaşă era o fetiţă care stătea în uşa castelului; era făcută şi ea din hârtie, însă avea haine frumoase şi pe umeri o panglică subţire şi albastră, chiar ca o broboadă. Pe broboadă, drept la mijloc, era o stea strălucitoare, cât faţa ei de mare. Fetiţa stătea cu braţele ridicate, fiindcă era dansatoare şi îşi ridicase şi un picior, dar aşa de sus încât departe soldatul de plumb nu vedea unde-i şi credea că fata are ca şi el numai un picior.

Hans Christian Andersen în Soldăţelul de plumb
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta se poate manifesta chiar şi în condiţiile cele mai vitrege. Îmi imaginez un pianist interpretând "Sonata Lunii" în parcul unui oraş devastat de bombe, un pictor lucrând "după natură" pe marginea unui vulcan în plină erupţie, un poet aşternând stanţe în timp ce masa lui de lucru se zgâlţie în epicentrul unui cutremur devastator, un actor declamându-şi monologul în faţa unei săli pustii, ceea ce echivalează cu oricare din nenorocirile precedente, un dirijor conducându-şi orchestra cu măiestrie pe puntea inundată de apă a unui vapor care se scufundă... Ei bine, da, am şi eu aceeaşi senzaţie de "deja vu" ca şi voi, cei care aţi vizionat faimoasa peliculă despre naufragiul secolului XX, petrecut undeva în mijlocul Atlanticului, departe de orice ţărm izbăvitor...

Mihail Mataringa (19 decembrie 2015)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era fericit. Mai târziu şi-a dat seama că nu era chiar aşa de simplu. Fericirea, la fel ca viaţa, era fragilă ca bătaia inimii unei păsărele. trecătoare aidoma zambilelor sălbatice din pădure, însă atâta vreme cât a durat, fericirea lui era împlinirea unui vis.

citat din Kate Atkinson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai fine, cele mai aeriene ramificaţii nu sunt decât "fofilările" agonizante şi disperate ale unui lung supliciu, ultimele suspine ale unei materii care nu cedează decât ultimilor vegetaţii din lumea minerală.

Salvador Dali în Almanah "Convorbiri literare"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un individ, umil subaltern (pălăria directorului, aşezată pe un scaun): Am onoarea să vă salut! Sunt primul care vă felicită în calitatea dumneavoastră de "Noua pălărie" a domnului director Mărie! Aşa zice şi proverbul: "Acelaşi Mărie, cu altă pălărie!" Stiţi... era şi timpul ca domnul Mărie să-şi schimbe... pălăria. Cea veche nu mai corespundea noilor convingeri politice! Era de pe vremea când dânsul era tovaraşul Mărie. Păi una este pălăria de tovarăş şi alta este pălăria de domn. În faţa unui tovarăş spui: "Jos pălăria!" În faţa unui domn spui: "Sus pălăria!" Zilele Revoluţiei l-au prins pe tovarăşul Mărie... sub masă. Cu pălăria turtită, citind din ziare: "Cine-a tras în noi, după 22?" Şi răspundea, plângând: "Eu n-am tras în noi, eu am tras în ei!"

replici din Unda veselă, monologul "Noua Pălărie" de Corneliu Sofronie (1996)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mult timp în urmă, trăia un rege vestit pentru înţelepciunea sa pe cuprinsul întregului pământ. Nimic nu îi era ascuns şi chiar şi cele mai mari secrete ale lumii ajungeau la urechile sale, ca şi cum i-ar fi fost şoptite de vânt. Avea însă un obicei ciudat. În fiecare zi, la sfârşitul prânzului, după ce masa era strânsă şi nu mai era nimeni în preajma lui, un servitor de încredere îi aducea încă o farfurie. Aceasta era acoperită cu un capac, aşa că nici servitorul său şi nimeni altcineva nu ştia ce era în ea, pentru că regele nu o descoperea decât în momentul când rămânea singur cuc.

începutul de la Şarpele alb de Fraţii Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mese

Bogaţii lumii au tot ce-şi vor
De sărbători pe masă;
Nu se compară "masa" lor
Cu marea... "masă"!

epigramă de Iulian Bostan din suplimentul de umor "Buzunar" (2008)
Adăugat de Iulian Bostan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu se gândise că ar fi ceva deosebit legat de Vârful XV până când Sikhdar nu a analizat măsurătorile şi nu a făcut nişte calcule. Cele şase locuri din care vârful fusese triangulat se aflau în nordul Indiei, la mai bine de 160 de kilometri de munte. Pentru cei care au făcut măsurătorile, totul în afară de culmea Vârfului XV era neclar din cauza crestelor din fundal, dintre care unele păreau mult mai înalte decât în realitate. Dar, conform calculelor meticuloase ale lui Sikhdar (care a luat în considerare factori precum curbura Pământului, refracţia atmosferică şi abaterea firului cu plumb), Vârful XV avea 8.839 de metri (Măsurătorile moderne cu laser şi transmisiunile de ultimă generaţie prin sateliţi Doppler au mai adăugat încă opt metri la cei 8.848 acceptaţi până acum. - N. a.), fiind cel mai înalt din lume.

Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să menţionez ca pe unul din evenimentele culminante ale vieţii mele impresia profundă pe care mi-a lăsat-o prima lectură a lui Faust de Goethe, în traducerea franceză a lui Gerard de Nerval. Minunata carte care m-a fermecat de la primele rânduri. Nici n-am mai lăsat-o din mână. O citeam neîncetat, la masă, la teatru, pe stradă, pretutindeni.

Hector Berlioz în Memorii, XXVI
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu câtă strălucire, ce adânc şi albastru se dezvelea cerul! Şi ce minune! Cu ochişorii lui mărunţi, cât nişte fire de colb, îl cuprindea întreg. Şi ce întunecime, câtă umezeală sub frunzişoara lui! Ce căutase dansul acolo? Iar din mijlocul tăriei albastre, un bulgăre de aur aprins arunca văpăi. Tresări. Era el altul? Picioruşele nu mai erau ale lui de scânteiau aşa? Şi mai era îmbrăcat în aur! Căci şi trupuşorul lui, pe care şi-l vedea pentru întâia oară, scânteia. Nu cumva era o fărâmiţă căzută de acolo, de sus, o fărâmiţă de lumină închegată, rătăcită pe pământ? Şi, ca o adeverire, pe ţărâna neagră trupul arunca o lumină dulce. Ce se mai întreba! Fără îndoială, de acolo căzuse, acolo trebuia să se întoarcă. Dar ce depărtare! Şi cum să ajungă? Privi în sus; şi atunci, deasupra căpuşorului, zări lujerul unui crin ce se ridica aşa de înalt, că parcă floarea din vârf îşi deschidea paharul chiar dedesubtul bulgărului de aur, să-i culeagă razele.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Gândăcelul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au trecut anii ăia în care bărbatul încerca să îi facă curte, era etapa în care îi duceai flori, îţi tremura sufletul. Acum e doar servită, pe stradă, la mine sau la tine, în club. E rău că oamenii trec peste nişte faze frumoase ale iubirii, fazele cele mai romantice şi cele mai importante. Dragostea era mult mai curată, oamenii gândeau mult mai profund. Fetele nu aveau relaţii sexuale până la 18-20 de ani, nu făceau sex până în noaptea nunţii, bărbaţii respectau asta şi pasiunea era mai mare.

citat din Cătălin Botezatu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-o amintesc pe mama

Mi-o amintesc pe mama în ultimii ei ani de viaţă,
împăturind după cină faţa de masă,
nespus de grijulie,
de parcă
era vorba despre drapelul
unei ţări care încetase să mai existe,
dar care, odată, a guvernat întreaga lume.

poezie de Jim Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!