Femeie cu trup de gazelă

Femeie cu trup de gazelă
Gonind printre stânci de credinţă,
Aceeaşi - tăcută, eternă,
Având propria-i biruinţă.

Cu pieptul prin ploaie şi vânturi,
Alungă statornica-i teamă,
În suflet îţi sapă mormânturi
Şi multă iubire-n afară.

E-o toamnă în zâmbetu-i tandru,
În ochi chihlimbar, catifele,
E-n suflet o floare de leandru -
Femeie cu gânduri rebele...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie cu trup de gazelă

Femeie cu trup de gazelă
Gonind printre stânci de credinţă,
Aceeaşi - tăcită, eternă,
Având propria-i biruinţă.

Cu pieptul prin plaoie şi vânturi,
Alungă statornicai teamă,
În suflet îţi sapă mormânturi
Şi multă iubire-n afară.

E-o toamnă în zâmbetu-i tandru,
În ochi chihlimbar, catifele,
E-n suflet o floare de leandru -
Femeie cu gânduri rebele...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie... e toamnă!

Şi plânge pădurea, cu lacrimi ce curg
Pe albe poteci împânzite cu frunze
Câtă durere poţi duce femeie
Ce toamnă tăcută şi plină de stele!

De ceri întunericul să fie lumină,
Paşii îi laşi să alerge prin ploaie,
Suferi tăcută fără să-ţi pese,
Ce toamnă femeie, ascunsă în umbră!

Şi vântul te strigă cu voce nebună,
Perdelele albe sunt trase, dar mute,
Răspunde femeie, deschide
fereastra
Să intre în casă toamna ce plânge!

Cu plete pe umeri si rochie de vis,
Femeie eşti lacrimă scursă-n poveşti
Iubirea adu-o la tine la uşi,
Ca toamna fugară ce nu poţi s-o uiţi!

Mă iartă, mă iartă de îţi greşesc,
Visul femeie se-opreşte aici,
Cu galbene frunze lipite de geam,
E toamna târzie, dar plină de har!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele din suflet

Soarele a răsărit în sufletul meu...
Buze de verde-smarald
Sărută cerul turcoaz.
Lacrimile – albe narcise şi crini, pe obraz.
Floare de cais picurând în liniştea serii
Şi păsări vibrând de iubire
Pe arcuşul de vis al tăcerii.
Note de chihlimbar
Pictând irisul împietrit.
Primăvară eternă, bine-ai venit!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie pentru cei mai frumoşi miri

Pe cerul vieţii mele fluturi zboară...
Ază îţi voi fi mireasă-ntâia oară,
Un vis frumos, un înger de lumină,
Ce-a prins prin tine, Gigi, rădăcină.

S-a aşezat lumina-n diademă...
Azi mi-a jurat o dragoste eternă.
Eternitatea ne va înfia,
Căci tu vei fi al meu şi eu a ta.

Eşti cea mai frumoasă, femeie!

Femeie, astăzi eşti cea mai frumoasă,
Strălucitoare stea din Carul Mare,
Căci Gigi te-a ales să-i fii mireasă...
Să-ţi fie viaţa cânt şi sărbătoare.

Eşti Soarele şi viaţa pentru care
A-nmugurit lumina la altar,
Eşti vis, lumină, pace, sărbătoare,
Eşti dragostea cea fără de hotar.

Eşti trandafirul prin în diadema
Eternului. Căci azi te-ai cununat
Şi stelele vor răsări pe trena
Ce cu iubire-n suflet ai brodat.

Promisiune
De azi cu tine-alerg prin visul meu,
Sunt şi voi fi mereu îngerul tău...
Promisiune, adevăr, dreptate...
Vom fi acelaşi pas până la moarte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă-doamnă

Toamnă-doamnă, nimb de ploaie
Şi de vânt ni se arată,
Cu secundele greoaie
Şi gutuie-mparfumată.
Pus-ai colier de frunze
Şi-n condurii de tăcere,
Treci înspăimântându-mi, toamnă,
Liniştea ferestrei mele.
Ai furat sobor de frunze
Şi alai de spice, maci,
Iar acum pătrunnzi în suflet,
Scormoneşti... şi plângi... şi taci.
Oh, de teamă de furtună
Şi de iarna ce-o veni,
Te-ai ascuns în mine, toamnă
Şi în versuri sidefii.
Nu mai am acum nici verbe...
Toate, toamnă mi le-ai luat.
Ai venit cu frig şi ploaie
Şi pustie m-ai lăsat...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ochi

Trup de femeie crudă,
Ce cer ascuns te udă?
Ce cer ascuns te plouă,
Trup de femeie nouă?

Ce cer e-n ochii mei,
De, chiar dacă nu vrei,
Te fac să lăcrimezi,
Trup de femeie, vezi?

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti femeia

Eşti femeia care mă înnebuneşte,
Care-şi prinde noaptea stelele în păr,
Dezlegând ispita ce mă-ntinereşte,
Eşti acea femeie... după care mor.

Eşti femeia care dorurile-şi poartă,
Surâzând idilic... fulgilor de nea
Şi rebele sfârcuri înspre buze saltă,
Eşti acea femeie... ce va fi a mea.

Eşti femeia care sincer mă iubeşte,
Care poartă-n suflet lacrimi şi păcat
Şi în aşternuturi, vise, dezgoleşte,
Eşti acea femeie... ce m-a fermecat.

Eşti femeia care ştie ce-i amorul,
Ce deschide tainic porţile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru cu piciorul,
Eşti acea femeie... plină de mister.

Eşti femeia care sângele-mi stârneşte
Aruncând o vrajă peste trupul meu,
În vulcanul coapsei, patima-mi topeşte
Eşti acea femeie... proaspătă mereu.

Eşti femeia blândă şi-ntelegătoare,
Plină de credinţă şi respect tăcut,
Ce-a ascuns în mine, ultima-ntrebare,
Eşti acea femeie... ce-o aştept demult.

Eşti femeia care lumea o înfruntătă
Şi-n privire are, flăcări de smarald,
Raze mii, de soare, în alai de nuntă,
Eşti acea femeie... pentru care ard.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie de verde

şi-atunci te întreb,
când a venit primăvara,
femeie frumoasă,
femeie de frunză
femeie de lut,
cu trup de ulcior,
cu lumea pe umeri,
femeie de sare,

de verde,
de floare de măr,
de sărut?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erotica (VII)

Eşti culmea, măi femeie,
cu mersul de gazelă
păşeşti prin lumea noastră
dând rost la toate, clar,
din sute de condeie
te-mbracă în dantelă
poeţii-ntr-o orchestră
cu fluvii de nectar...

Eşti culmea, măi femeie,
cum te fixezi în cuget
şi, de-acolo, regină,
pluteşti peste supuşi,
că-i palat ori bordeie
aluneci până-n suflet
şi ne faci viaţa plină,
o lume de seduşi...

Eşti culmea, măi femeie,
cum ne ţii pe la uşi...

poezie de Petre Conceatu (9 septembrie 2002)
Adăugat de Petre Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O floare

Azi te salut, femeie iubitoare,
Ce tot trudeşti cu braţul tău plăpând,
Te port în suflet şi te port în gând,
Şi-aş vrea mereu să-ţi dăruiesc o floare,

Şi te salut femeie ostenită,
Chiar de adormi când te îmbrăţişez,
Cu ochi înduioşat am să veghez,
Odihna să îţi fie liniştită,

Şi te salut femeie anonimă,
Lipsită de măsurile perfecte,
Mustind de calităţi şi de defecte,
Eşti, totodată, banală şi sublimă.

Şi te salut femeie împăcată,
Cu trai modest, lipsit de strălucire,
Tu eşti speranţa pentru omenire,
De Dumnezeu fii binecuvântată...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doliu de toamnă

E doliu în noapte şi-n golul privirii
Şi plânge-n adâncuri şi astrul Luminii.
Miroase a toamnă, cad frunze de ploi
În gânduri, în suflet, ades peste noi.

Miroase a rânced, a nuci şi-a sarmale,
Miroase a ploaie în gânduri... şi doare
Sub pleoapele-n neguri ascunsa durere,
Când vântul zvâcneşte, în lanţuri, spre stele.

Cărări de tăcere, sub stropi sidefii,
Îşi plimbă sub ramuri, etern simfonii.
Se-nvârte umbrela în cercuri de vis
E doliu în noapte... lumina s-a stins.

Mai trec tufănele pe strada de jar...
Sculptată în răni de uitat chihlimbar,
Rămâne-n memorii, în numele meu
Şi toamna aceasta zăcând pe traseu.

Cuptorul şi pâinea făcând juământ,
Sub crucea plecată de-al toamnei cuvânt,
Rămân plecăciune în nopţile reci...
Miroase a pâine pe-a toamnei poteci...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeiea-toamnă

Sub ochiul frunzelor uscate,
E-o lacrimă care dansează
În întunericul din noapte.
Ce vise stranii modelează!

Şopteşte vântul: ce femeie,
Cu straie pale a venit!
Pe partitura vieţii mele,
În noapte, m-a ademenit.

Braţe de chihlimbar îmi prinde
Pe braţe reci. E un calvar?!
Trotoarul ud mă cheamă-n cercuri,
La un concert autumnal.

Lipeşte-mi picurii de suflet
Şi plângi în locul meu, iubite,
Eu genele le-am prins pe ceruri...
Mi-s norii grei... mi-aduc aminte...

Dă-mi cupa din gutuie-amară,
Să sorb din ea! Mi-e toamnă iar...
Şi hai să-ngenunchem, deseară,
În rugi, alături, la altar!

La malul toamnelor din mine,
Pe plaja sufletului meu,
Mai e o toamnă, ştiu eu bine,
Ce încă plânge-n locul meu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era mai degrabă un suflet decât o fecioară, întreaga ei fiinţă părea alcătuită din umbră; doar atât trup cât să mai fie femeie; o fărâmă de materie, ascunzând într-însa o lumină; ochi mari, pururea plecaţi; prilej ca un suflet să rămână pe pământ.

citat celebru din romanul Mizerabilii de Victor Hugo
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte ucisă

Poezie sau femeie
tot una-i...
într-o frântură de vis
o cuprinzi
când pletele-şi scaldă
în bruma dimineţii.

E un vers – poate nemuritor,
poate un gând ucis
dinainte de naştere.
e poezia – femeie ce rămâne
într-un suflet rebel,
într-un suflet chinuit unde
moartea ucisă dă naştere
poeziei
ce zăcuse ascunsă
ca lacrima în trup închis
de femeie
cu parfum exotic
de poezie...
... eşti tu, femeie
sau poezia s-a născut
din tine?...

poezie de Elena Olariu din Şoapte înscrise pe frunze (2010)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de toamnă

Las toamna-n palme... Iată, tremur zorii!
Înfometate vânturi mă gonesc...
Eu rătăcesc prin parcul cu magnolii
Şi cânt cu toamna... -n ea mă regăsesc!

Trag ivărul luminii... Mi-este teamă!
Întunecarea vreau să mă cuprindă!
În suflet clopot fraged de frunze de aramă,
Las să-mi pătrundă... Voi cresta în grindă

Această toamnă. Câmp de crizanteme
Cu dulci arome, fie-mi aşternut!
Mustească-n mine toamnă de poeme
În neastâmpăr blând de început!

Ca o aromă de gutui şi mere,
De taină şi de vin cu scorţişoară,
Să rătăcesc în podul palmei tele,
Eu, must uitat de lacrimă amară.

Iar tu, fecioară de poem tomnatic,
Rămâi la geamul meu să mă priveşti,
Dulce iubire cu un iz romantic,
O filă dintr-o carte cu poveşti...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri lucide

gândul meu zboară şi prinde viteză
trece ca o rachetă prin univers
strânge lumină- subiect de sinteză
conversând cu timpul la faptul divers.

gânduri curtează stele lucinde, boeme
timpul să nu treacă iar ca un hoinar
să se stabilească simboluri şi embleme
în cuvântul dulce tandru şi plenar.

gânduri se-nmulţesc câtă frunză şi iarbă
dezvoltă conştiinţa în formă absolută
soarta să nu orbecăie ca vremea oarbă
prin lumea în schimbare revolută.

savorile gândirii în clocote să fiarbă
hrană pentru suflet eternă, disolută.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stea roditoare

Femeie bumb,
Femeie floare,
Femeie fruct,
Stea roditoare,
Pom interzis,
Carne şi vis
Femeie tu,
Chiar tu, care citeşti,
Care-mbumbeşti,
Care-nfloreşti,
Iubeşti
Rodeşti
Mi-e trupul şarpe care vine
La suflet să mi-l ia cu tine.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet floare

Sunt suflet floare sau undă de mare,
şi ploaie sau vânt, trecător pe pământ
venit întâmplator cu al meu cânt
sufletul duios să pot să vi-l încânt.

Ce poate fi mai frumos decât o rimă
o privire a sufletului sau o pantonimă
ce ziua vă-nsoţeşte cu a sa glumă?

Ce înfloreşte şi vă vorbeşte, ce suferă
şi iubeşte, simte şi trăieşte cu toată
suflarea de suflet floare pe undă de mare,
zi de primavară, toamnă ori iarnă unde...

fiecare frunză cu a sa culoare pare
o floare.

poezie de Nicola Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie

Cum să cumpăr fericirea
De-a păşi în calea voastră
Peste flori?! Femei şi mame,
Fericirea e a voastră!

Cum un zâmbet să picteze
Lacrimi, norii de furtună?!
Voi sunteţi nemărginirea,
Cânt cu inima română...

Din surâsul tău, femeie,
Fluturi au zburat spre cer.
Mâini de aur, chip de zee,
Vis, scânteie şi mister...

Tu eşti flacăra de veghe,
Înger smuls din Prometeu,
Evă fără de pereche,
Calea către Dumnezeu.

Eşti biserică şi rugă,
Păr de valuri, ochi de stea,
Ce-ntunericul alungă.
Tu eşti fericirea mea!

Cum să nu iubesc, femeie,
Ochii tăi, nemărginirea?!
Eşti în lumea asta totul!
Eşti speranţa şi iubirea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acrostih - dedicaţie la a 85-a aniversare a domnului Petre Gigea Gorun

Pahar şi must al cumpătării,
E semn că-n fiecare an,
Trudind, la tâmplele ninsorii,
Rodind la anii tinereţii
Eraţi şi sunteţi demn stejar.

Gonind, artist prin sine însuşi,
Istoria l-a denumit
Gorun etern pe harta ţării...
E azi, a 85-a floare...
Alb, tâmplele v-aţi zugrăvit!

Gorun în suflet, măiestriei,
OM printre oameni aţi păşit,
Român pe harta României.
Un mare-artist, poet, epigramist,
Nutrind spre transcendent cu fiecare vis.

acrostih de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!