Iubirea

Iubirea-i păzitorul înger,
Lumină-n suflet, pace,
Rouă pe florile de sânger,
Lumină, taină, pace...
E un poem de suferinţă,
De zbatere şi taină,
Poem ascuns în necuvinte
De dor, iubită doamnă!
Privim sub a tăcerii arce
Cum înfloresc castanii...
Iubirea – sfântul legământ
Ne pomadează anii...
Un umăr peste care
Poţi plânge liniştit
Cu lacrimă de sânger
De doruri biciuit...
Iubirea ţi-e aripa
Ce poartă spre înalturi
Iubitul osândit...
Pe-a lumii catifele,
Zefirul se coboară
Şi te aduce-n dar,
Un val plăpând de mare,
Lumină şi culoare.
Iubirea-n ani-lumină
Lucirea îşi măsoară
Şi timpul ei... şi spaţiul,
Devine legendar.
Iubirea-i dăruire!
E-A TA, IUBITĂ DOAMNĂ!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Har

Har - firească încântare,
Dor de dor şi dor de ducă
Într-o lume peste care
Fi-vei înger, ori nălucă.

Zâmbet şi sărut de sânger,
Zări lăptoase de lumină...
Cântă-n cor sobor de îngeri
Pe un cer de muselină.

Câmp de maci de catifele,
Nuferi pe un cer de vis,
Parcă toate-s ale tele
Şi-ncolţesc în paradis.

O continuă mişcare,
Val de pace şi balans,
Fir de aur prins în zare
De-al lumescului popas.

În clepsidra-ncrâncenată,
Printr-o viaţă călătoare,
Doar o trecere firească
Şi aceiaşi întrebare.

Taină, literă şi lege,
Sufletului ochi eşti, har.
Doar tăcerea te-nţelege,
Numai ei îi eşti amnar...

Har - sfioasă alinare
A durerii sângerânde
Ce-n adâncuri lucitoare
Ca o taină, se ascunde.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început de primăvară

Ninge-n noi cu fulgi de stele...
În grădini au nins petale
Din copacii de bezele
Ce, de-un timp, au dat în floare.

Se aud pocnind pe ramuri
Muguri noi... Şi-un vânt adie
Mângâindu-ne în taină,
Ca un vers de poezie.

Totu-i cânt, lumină, taină...
Vezi?! Mustim a primăvară!
Cer şi ape sunt mai limpezi,
Bun venit, iubită doamnă!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când voi muri

Când voi muri, atunci, să mă-ngropaţi
În nemurirea dragostei de fraţi,
Iar sete dacă-mi fi-va de lumină,
Daţi-mi să beau din lacrima divină!

Când fi-voi verb, în veşnic ancorată,
Vreau să beau must din dragoste de tată,
Să fiu poem şi val... şi mângâiere,
Să risipesc pe cer poem de stele...

Universalitatea să mă-ngâne,
Să port în suflet dragostea de lume,
Transcendental, în înger transformat,
Să simt cum mă înalţ nelimitat.

În embrionul dragostei de mamă,
Născută-n cânt de voce diafană,
Să fiu de-a pururi cânt şi sărutare!
Să fiu celulă - magică licoare!

Şi ţărm şi val să fiu! Cuvânt şi lege,
Clepsidra pentru care timpul trece...
Foc, pace, simfonie şi fior...
Nu vreau să simt secundele cum dor!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carte - poem diamant

Carte
Poveste frumoasă,
Lumină albă-albastră,
Mereu şi oriunde acasă
Poem de culoare şi vis,
În suflet etern paradis
O sfântă lumină,
Un vis
Neatins.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leagăn de iubire

Alint de lumină
Şi pace divină
Chemare spre astre
Când păsări albastre,

Cu ochi de rubin,
Cu trilul sublim,
În leagăn de sângeri,
Ne poartă spre îngeri.

Poteci de lumină
Pe mantia plină
De roze şi taină,
Ne cheamă, ne cheamă...

Dansăm în iubire –
Cuvânt din pslatire.
Ne poartă visare,
Prin vraja de floare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie Stelei Popescu

Frunze cad în calea mea,
Cad şi suflete deodată,
Astăzi, tu de vei pleca,
Voi rămâne-ndurerată.

Îngenunche trecători -
Plâns de lacrimă târzie,
Frunze-n suflet şi în zori,
Zborul lin de păpădie...

Prind pe-al pieptului altar
Visul meu – o stea de taină
Şi în sufletul de jar
Te păstrez, iubită doamnă!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veghe de înger

Un înger veghează poporul şi lumea...
Poem de lumină renaşte minunea.
Trăim vis de pace şi flamură blândă!
Popor de lumină, povestea-i ascultă!

Dreptate i-e paza, dreptatea e scut...
Menirea de-a fii un izvor pe pământ.
Cu şoapte de vis, peste noaptea din noi,
Lumină cărarea atâtor eroi.

Un om - deputat şi fiică şi cânt,
Un înger, prin noi coborând pe pământ,
E Soarele, azi, strălucind - un mister,
Fărâmă de pace-ncrustată pe cer...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie pentru Mimi Boroianu

Eu simt puterea grâului ţâşnind
Din trupul tău... Eşti înger de lumină
În nopţile cu lună strălucind...
Pe fruntea-ţi, nimb de pace... Se adună

La tâmple partitură din florile de tei...
Vioară ţi-e menirea de-a cuvânta iubirea.
Arcuş ţi-e braţul, Mimi şi cântec pentru cei
Care-ţi pătrund în suflet... A ta-i nemărginirea!

Privirea-i schit pe cerul din care-ai răsărit
Un mac de pământească şi fragedă chemare.
Tu, înger de lumină, un vis ai împlinit
Şi-n viaţa fiecărui, rămâi o sărbătoare.

La ceas de sărbătoare iubire să-mplineşti!
Prinos de fericire în rugi şi împlinire!
Mereu cu-acelaşi suflet şi gând, să primeneşti
Durerea pământească, spre marea fericire!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă de vară

În noaptea asta s-a născut un înger,
Iubita mea cu buzele de sânger.
Pe pletele de grâne revărsate
Ţi-am aşezat un colier de şoapte.
Te-am sărutat pe coapse de lumină
Şi mirt ţi-am pus, numindu-te divină.
Cu praf de stele, peste lumea ta,
Eu am pictat în vis iubirea mea.

În noaptea asta s-a născut un înger...
O vară-căprioară... Mersu-i ager,
Precum un zbor s-a scurs sub pleoapa grea...
Ca alte veri în mine-aluneca.
Alei brodate cu miresme dulci,
Zvonul de pace-n frunzele de nuci
Râu clipocind sub şoaptele pădurii,
Lacrimi-dureri în vaierul furtunii.

Iubita mea cu buzele de sânger
Tu eşti printre poeme-ntâiul înger
Ce-a scormonit din aşternut de umbre
Atâtea flori de vis şi pietre scumpe.
Pe cer trec râuri albe de lumină,
Pe câmpuri, numai flori de muselină,
Un cânt de păsări - lira fermecată
Ascunde vara asta minunată.

Pe pletele de grâne revărsate,
Sub paşi de frunze, mă ascund în noapte.
E vara asta cânt, alint, iubire,
Miros de tei, polen de fericire,
O strună de chitară, pace, taină...
Pe sâni de catifea, iubită doamnă,
Pe muşchii de copaci îţi scriu acum,
În noaptea asta transformată-n scrum.

Ţi-am aşezat un colier de şoapte
Şi ţi l-am prins să-l ai la gât în noapte,
Să te avânţi pe creste argintii
Şi să culegi din stele poezii.
E jar în cer, vulcani rodesc în munţi...
Aleargă peste câmp copii desculţi.
Fântânile-au secat... ploi de tăcere...
E secetă şi vremurile-s grele.

Te-am sărutat pe coapse cu lumină,
Flori de rubin ţi-am prins în păr, regină.
Imploră cerul, sufletul să-mi stea
Altar de crini, de-acum, în calea ta.
Să calci pe patul meu de ramuri, vară,
Şi sângerânde, rănile de-aramă
Să-ţi fie jertfa ce-ţi ofer de-acum...
O clipă doar întoarce-te din drum!

Şi mirt ţi-am pus, numindu-te divină...
Lacrimi de jad ţi-am pus la rădăcină.
Sub cerul plin de stele-am plâns în noapte
Şi te-am rugat să nu mai pleci departe.
Dar ca un vânt te-ai risipit, mireasă,
Iar eu, un vis, încă te-aştept acasă.
Se stinge iarăşi flacăra-ţi divină,
Iar eu rămân cu dorul de lumină.

Cu praf de stele peste lumea ta,
Renaştere şi vis vei repeta,
Să curgă râu de miere şi nectar,
Porumbi, bogate grâne în hambar!
Prinos de ploi, de flori de iasomie,
Copii născuţi cu inima zglobie!
Şi soarele, precum o pâine coaptă,
Să nu vă părăsească niciodată.

Eu am pictat în vis iubirea mea,
O vară pe un câmp de catifea,
Lumini şi flori, pace, parfum, nectar,
Un suflet candid devenind altar.
Un imn, un cânt, un clopot de izbândă...
Sunt şoapte de izvor şi zvon de nuntă,
Căci se cunună florile cu cerul
Şi martor îmi va fi decât penelul.

Eu am pictat în vis iubirea mea.
E praf de stele peste lumea ta
Şi mirt ţi-am pus, numindu-te divină...
Te-am sărutat pe coapse de lumină!
Ţi-am aşezat un colier de şoapte
Şi pletele de grâne revărsate,
Iubita mea cu buzele de sânger...
În noaptea asta s-a născut un înger!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Caut lumina de dincolo de genele norilor...
Tihna clipei şi-a zorilor.
Caut iubirea fiicei-foton,
Alergând pe câmpia iubirii – flututre-n zbor.
Caut speranţa revederii, când ploi,
Ne vom naşte lumină, vom avea aripi noi.
Şi oricât de departe am fii, înspre stele,
Tu, fiică iubită, ne eşti adiere.
Eşti visul orange, eşti pace, culoare,
Iubire, lumină şi... soare, mult soare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petec de lumină

Cerul – petec de lumină,
Viaţa – petec de durere...
Val de taină, val de tihnă
Şi râvnită mângâiere.

Vântul – bici de necuvinte,
Şficuind eternitatea,
Transformând în daruri sfinte
Viaţa, naşterea şi moartea.

Visul – fragedă lumină
Împărţind tăceri şi umbre,
O biserică divină
Baldachin de pietre scumpe.

Clopot, fulger şi iubire,
Un însemn sau o poveste
Primăvară, zână bună,
Iar te revedem pe creste.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâna care ţine Soarele

- dedcaţie pentru C. D. -

Mâna care ţine Soarele aproape
Şi uneşte cerul, cu nisip şi ape,
Poartă-n ea lumină, suflet şi destin
Şi ne duce gândul pe tărâm divin.

Fiece celulă lacrima şi-o poartă,
Plânge cu iubire, plânge viaţa toată.
Vânt de dor de mamă urcă-n cer şi plânge...
Braţu-i este armă şi dureri şi sânge.

I-a crescut durerea... smulge munţi de gheaţă.
Crucea fiicei sale i se-arată-n faţă.
Timpul se opreşte, nu mai este lume,
Îşi întinde braţul, lauri să adune

Şi să pună-n suflet la copila dusă.
Însă printre îngeri ea îi e ascunsă.
Cu năpârci se luptă, cale să îşi facă,
Dar iubirea-i este ca un fel de groapă.

Dreptul său la viaţă-i "a se răzbuna".
Mamă care plânge pentru fiica sa!
Cerul e în doliu! Ce durere mare!
Un erou al păcii, somn de veci îşi doarme...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre dincolo de viaţă

Aici, în sanctuarul acestei suferinţe,
Încarcerat de lacrimi, cu veşnicia-n gând,
Te-ai avântat, tu, înger cu aripe de ceară
Şi te-ai topit în iadul în flăcări, din mormânt.

Cu ochii-n lacrimi încă, privindu-ne cu sete,
Aşa, ca orice mamă, purtând în suflet dor,
De dincolo de viaţă, încinsă-n sacre bete,
Te-ai dus să stingi în moarte lumina tuturor.

Te-ai dus, lăsând în urmă şi lacrimă şi taină,
Mamă şi soră, fiică, doamnă şi înger, stea...
Ca un quasar în lume, te-ai dus spre nemurire,
Te-ai dus ca o lumină! Te-ai dus din viaţa mea...

Te-ai dus precum o umbră, spre dincolo de viaţă
Şi clopotul durerii în suflet se prelinge,
Sub pleoapa cenuşie, alene, lacrimi pică...
Cu înc-o picătură, durerea mea se stinge!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dale de gheaţă

Dale de gheaţă -
Omul spre moarte
Alunecă lent.
Trăieşte, învaţă
Şi toate-s deşarte...
Toate se pierd.

Sângeri pe buze,
Plângeri şi taină,
Lumină şi vis...
Genele strânse,
Marea iubire...
Devreme s-a stins.

Aripi de îngeri,
Constelaţii şi taină,
Tărâm de poveşti...
Iubirea se pierde,
Dulce-amară,
Eu sunt... tu.. nu eşti...

În plete argint,
Tuş de stele pe gene,
Vânt rece-n priviri...
Ca un clopot vuieşte...
Iarna vieţii se cerne
Şi în rest amăgiri...

Apoi pace eternă -
Sanctuarul tăcerii
Într-o clipă s-a-nchis...
Ai rămas ca o umbră.
Să trăieşti pentru tine
Prea târziu te-ai decis.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem Lianei D

Otravă... Durere, de-a pururea arzi!
Mă soarbe tăcerea sub cumpeni de brazi...
Se-aude în cer un alai îngeresc,
Din sufletul mamei doar lacrimi ţăşnesc.

Un mit de lumină se sfarmă. La geam,
Cad lacrimi de soare. Iubire eram!
Dar frântă-n bucăţi de lumină pornesc,
Războinic solar, neamul să-mi reclădesc.

E-n mine lumină, deşi am plecat...
Pe drumuri de taină, în moarte-am aflat
Alt drum spre-nviere, spre RAI, spre zenit.
Sunt Soare-Răsare! Aşa vă promit!

Mă-nalţ în lumină, cobor iar în voi,
Dorm somn liniştit printre-ai noştri eroi,
Ar fi-vom din nou în cetatea divină,
La fel de uniţi, un crâmpei de lumină.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubită doamnă

poezie dedicată doamnei Constantina Gina Dumitrescu

Felicitări, iubită doamnă!
Ne eşti aproape şi-ţi dăruim
În fiecare dimineaţă un cuvânt...
Sufletul tău vibrează cu intensitatea
şi căldura razelor de soare...
Îţi mulţumim, iubită doamnă
Că ne-ai ieşit în cale...
Un loc cald şi o masă ai oferit
Străinului de lângă tine...
Dumnezeu, ţi-e martor...
Şi înzecit vei primi tu mâine...
Mâncarea-ţi cu gust şi alinare
Pentru suferinţa ta cea mare...

Iubită doamnă, mamă pentru toţi
Iubirea ta te-nalţă, acolo unde mulţi nu pot
Nu dispera, credinţa te salvează!...
Eşti mamă bună, soţie devotată...
Noi te iubim, aşa cum ştim doar noi
Şi vom răspunde plini de nevoi...
Nu te supăra pe noi!...
Suntem atât de mici şi iubitori.
Dar ne gândim la sufletul tău nemuritor,
Întru dreptate şi iubire de neam

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă (răspuns Gabrielei Mimim Boroianu)

Lacrimă, bobiţă de lumină,
S-a strâns şi s-a-ntors la rădăcină,
Spre chemarea lacului divin
După care însetaţi tânjim.

Lacrima - o rugăciune sfântă
Ce prin ne-cuvinte ne cuvântă...
Mântuire gândului bolnav,
Plâns tăcut de dorul celui drag.

În mătănii de mărgăritare
Lacrimi sute strălucesc în zare.
Cer - altar, o lacrimă pământul
Când ne dă, din suflet, rod, cuvântul.

Lacrimă - un vis la el acasă,
Fulger, taină, mantie cerească,
Flamura iubirii şi-a dreptăţii
Către care aspirăm cu toţii...

Un complot de taină şi durere,
Drumuri de lumină către stele,
O, mirific cânt, mirific vis,
Plata noastră pentru paradis.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rodica

Rodica - fruct de rodie, din care
S-a întrupat sămânţa roditoare,
Mamă şi fiică, tânără soţie
Purtând cu ea aleasă reverie.
Lumină, flori de sânger peste care
Din răsărituri, s-a prelins culoare,
O roză cu petale-mparfumate,
Firescul adevăr, sinceritate...
Aromă de gutui, de mere coapte,
Minune, fericire şi dreptate.
O curgere de nicăieri, spre mâine,
Mierea din bobul copt, colţul de pâine
Din pumnul unui prunc care-şi adună
Iubirea, dintr-o strângere de mână.
Mărinimia, farmecul vorbirii,
Un voal de vis din lumea fericirii
Şi-n cercuri luminoase îngeri, stele,
Printre atâtea nume efemere...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O floare a nopţii

E timpul ce-l făr' de lumină
Moare, se stinge ca o zidire,
Topindu-se la soare cu mâna
Privire ce în rouă se trezeşte
Aşa e timpul, fără tine ca miezul nopţii
Ce coboară luna în ape
Tot se coboară pe obraji ca o lacrimă
Lumina curge, îl opreşte are pământ şi cer
Şi e cuprins de dragoste timpul
Iubirea seamănă cu un peşte alb ce zboară,
În aripile lui stă poezia şi Dumnezeu plângindu-i pe oameni
Aşa e timpul când îl răsuceşti în palme,
Ca pe o lumină a libertăţii.
Noaptea e linişte!
Ziua fântinile oraşului se tot mută în umbre de lumină,
Răsărind în fiecare culoare a curcubeului
În raze, purtând un înger.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimente...

Privesc în gol... Spre fiecare clipă
Care pătrunde-n gândul meu, trimit
Câte-un sărut, bătând ca o aripă
Să tulbure realul infinit.

Am poposit... Pervazul unui gând,
Ca un grumaz îmi sprijină privirea...
Mă înfioară vântul clipei. Plâng!
Mă cheamă în adânc nemărginirea.

Ca un plămân intoxicat cu fum
Cuvintele se caută pe sine...
Privesc în gol la capătul de drum,
Dar e-n apus şi nu mă văd pe mine.

O inimă de sânger bate-n van
Şi începutu-mi face semn... E toamnă!
Nici argumente parcă nu mai am
De-a fi, de-a te avea, iubită doamnă!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!